Doctorie pentru ochi – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros în Numele scump al lui Isus.

Din numeroasele scrisori pe care le-am primit, vedem că Dumnezeu lucrează prin Cuvântul și prin Duhul Său, cu persoane individuale. Mulți dintre copiii lui Dumnezeu au înțeles despre ce este vorba în acest timp. În mod special, predica de duminica trecută s-a adresat multor oameni, fiind un apel la rugăciune și cercetare personală.

Și astăzi dorim să vorbim despre Hristos și Biserică, pe baza Cuvântului profetic. Noi trăim într-o perioadă de timp profetică, în care lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu se apropie de apogeu. Biblia vorbește despre cartea prorociei, despre duhul prorociei și acum este important să vedem și să încadrăm corect aceste lucruri. Darul prorociei este în general cunoscut în cercurile evangheliei depline. În această prezentare nu dorim să intrăm în folosirea darului.

Dar, Cuvântul profetic este făcut de cunoscut prin Duhul prorociei. Îngerul care a vorbit cu Ioan i-a zis: Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)(Apocalipsa 19:10). Noi am vorbit deja despre mărturia lui Isus.

Din predica de duminica trecută, am văzut ceea ce este important în acest timp. Din Matei 25 reiese clar că acele candele aprinse nu sunt suficiente dacă nu ai grijă ca să fie adăugat în continuu untdelemn nou. Multe biserici și direcții de credință au început bine și o perioadă de timp au umblat în lumina Domnului și s-au bucurat de binecuvântările spirituale. Dar, după aceea au devenit căldicele. Dar Dumnezeu îi cheamă la pocăință pe cei căldicei și le spune: voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești”.  În ultima carte a Bibliei, întâlnim parțial aceeași terminologie care a fost folosită deja în Vechiul Testament. În Apocalipsa 8:3-4 este scris despre altarul tămâierii de aur care este înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, pe care sunt aduse rugăciunile tuturor sfinților. Ne întrebăm dacă rugăciunile care sunt făcute adesea superficial și care sunt vorbite într-un mod apatic, străpung până la Dumnezeu. Nu ar trebui să ne inunde o teamă sfântă? Nu ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre, în duh și-n adevăr, ca să-I aducem în felul acesta fumul de tămâie sfântă? Chivotul legământului era direct lângă altarul tămâierii din cortul întâlnirii. Ce tablou minunat! Iar în chivot se afla Cuvântul legământului dintâi, pentru poporul Israel. În primul legământ, Dumnezeu a cuprins toate făgăduințele și legile pentru Israel. Și chiar mai mult, dintr-o perspectivă profetică, pentru Biserica noutestamentară, El a anunțat ceea ce trebuia să devină realitate în Isus Hristos.

Acolo unde Dumnezeu vorbește cu noi este locul potrivit pentru a aduce mulțumiri înaintea scaunului de domnie. Atunci El așteaptă de la noi rugăciunile de mulțumire. În Apocalipsa 11:19 citim despre chivotul legământului care a fost deschis în cer. Dumnezeu a împlinit toate făgăduințele și a încheiat cu noi un legământ nou în Isus Hristos, Domnul nostru. Acum, Cuvântul Lui nu mai este scris pe table de piatră, ci este pus în inimile oamenilor, niște inimi înnoite și pregătite pentru a fi călăuzite de Duhul Sfânt.

Dumnezeu a făcut un jurământ și Și-a întărit Cuvântul, pentru ca noi să excludem orice contradicție. Așa cum Avraam a crezut Cuvântul făgăduinței divine și a primit trecere înaintea lui Dumnezeu, tot astfel, toți care au primit trecere înaintea lui Dumnezeu acum, cred Cuvântul făgăduinței pentru acest timp. Noi recunoaștem că chivotul este deschis și că, în acest timp, Cuvântul lui Dumnezeu a fost împărtășit poporului lui Dumnezeu ca o descoperire vie. Pretutindeni unde ajunge această propovăduire vie, se înalță spre  Dumnezeu rugăciuni cu fumul de tămâie aduse pe altarul de aur.

Astăzi este vorba de a ne scăpa de toate tradițiile și să judecăm duhovnicește lucrurile dumnezeiești, pentru a recunoaște, a vedea și auzi corect despre ce este vorba.

Biserica Noului Testament este compusă din multe mădulare. Isus Hristos este Capul, iar în El este unit și bine închegat tot trupul și este subordonat doar Lui. Dar dacă unui trup îi lipsește lumina ochilor, atunci este dependent de un ajutor. În tabloul profetic al epocii Bisericii din Laodicea, Biserica lui Isus Hristos este descrisă ca fiind oarbă. De fiecare dată când Dumnezeu dorea să facă ceva deosebit pe pământ, El trimitea o descoperire profetică. Slujba unui proroc este ca ochiul unui trup, căci prorocii sunt văzători. Lor le este arătat în viziuni și descoperiri ceea ce trebuie să comunice poporului. Iar dacă acum, biserica din această epocă este descrisă ca fiind oarbă, aceasta este doar pentru că ea nu a primit descoperirea Cuvântului profetic. Tuturor celor care acceptă Cuvântul pe care Îl vorbește Domnul, le sunt unși ochii, astfel încât ei primesc aceeași privire pentru descoperirile biblice, ca și mesagerul trimis de Domnul.

În Isaia 29:11 citim: De aceea, toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărți pecetluite. Dacă o dai cuiva care știe să citească și-i zici: «Ia citește!», el răspunde: «Nu pot, căci este pecetluită!».”  Acest cuvânt este foarte potrivit pentru timpul nostru. Nu ducem lipsă de cărturari și nu ducem lipsă de oameni care știu să citească bine. Dar, dacă le-am da Cartea cu tainele lui Dumnezeu, Cartea pecetluită, atunci toată învățătura nu le-ar ajuta la nimic pentru că lor le rămâne ascunsă însemnătatea. Domnul Isus a zis atunci: Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor(Luca 10:21). Noi nu judecăm, ci spunem doar ceea ce a spus deja Dumnezeu în Cuvântul Său. Pentru a înțelege tainele acestei Cărți pecetluite, nu este suficient să ai multă cunoștință, căci este scris: Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Ioan a fost răpit în Duhul, a văzut și a auzit taine divine. Din acest motiv, el a putut da mărturie. Adevărații robi ai lui Dumnezeu sunt martori ai lui Isus Hristos. Ei sunt prezenți acolo unde El vorbește. Ei sunt prezenți acolo unde El lucrează. De aceea, ei pot vorbi liber despre ceea ce au trăit.

Nu se poate ca fiecare mădular al trupului Domnului să fie „gură” sau „ochi”, dar Domnul Însuși a pus aceste slujbe în Biserica Sa. Oricât de diferite ar fi ele, totuși este unul și același Duh care face totul în toate.

În tabloul profetic „Hristos și Biserica” nu mai este vorba de mari evangheliști, care țin adunări de vindecare și adunări de trezire. Aici Îl vedem pe Domnul înălțat pentru Biserica Sa, care a vestit Cuvântul făgăduinței îngerului-mesager pentru perioada respectivă, prin care Domnul vorbește direct cu Biserica.

Noi trăim într-un timp în care în Biserică sunt accentuate în mod deosebit diferitele slujbe și însărcinări. Dar acum a sosit timpul ca să-L vedem pe Hristos în profeție, ca Fiu al omului, care vestește pe „Așa vorbește Domnul” în Biserica Sa.

Stimați ascultători, dragi frați și surori în Domnul, pilda despre cele zece fecioare i-a pus pe gânduri pe mulți, deoarece noi știm că se va împlini în scurt timp. De aceea, nu vrem să ne odihnim până când vom ajunge la odihna deplină în Dumnezeu.

Noi suntem mulțumitori Domnului pentru orice slujbă din Biserica Sa și pentru toate binecuvântările. Dar, El Însuși promite binecuvântarea directă tuturor celor care ascultă cuvintele cărții acestei prorocii și le păzesc. Și de aceea, este necesar ca să nu-i ascultăm doar pe predicatori și evangheliști, ci să ascultăm vocea Domnului așa cum a auzit-o Samuel odinioară. Domnul vorbea în timp ce candelele lui Dumnezeu ardeau în Templu. Dar înainte de a veni ceasul întunericului total asupra pământului și înainte ca fecioarele înțelepte să intre în odaia de nuntă, Domnul mai vorbește încă o dată prin Cuvântul și prin Duhul Său. Cine nu ascultă acum, când răsună ultima chemare, acela nu va putea să reproșeze nimănui.

Fie ca Domnul să dăruiască har tuturor, ca nu doar să fi auzit mesajul timpului de sfârșit, ci să trăiască în continuu lucrarea Duhului Sfânt, până când va veni Mirele!   

Dorim să ne rugăm.

Doamne Dumnezeul nostru, Îți mulțumim din toată inima în prețiosul și sfântul Nume al Domnului nostru Isus Hristos, pentru harul și pentru vorbirea Ta din acest timp. Cuvântul Tău ne este prețios și pentru noi a devenit viu. Te rog acum, ca Tu să-i salvezi pe cei pierduți, să-i vindeci pe cei bolnavi și binecuvântează poporul Tău pe întreg pământul. Te rog, binecuvântează într-un mod deosebit pe frații și surorile noastre din Europa de Est. Noi suntem într-o legătură în dragostea Ta și în curând vom fi în slava Ta. Te rog toate acestea, în Numele lui Isus. Amin.

Notă: mesajul poate fi și ascultat, dând click pe următorul LINK.

Distribuie această postare.