Citate din predica de la Krefeld, sâmbătă, 1 septembrie 2018, ora 19:30

Scumpul nostru frate Helmuth Miskys a fost chemat Acasă. Niciunul dintre noi n-a luat în calcul aşa ceva. Noi toţi am crezut, ne-am încrezut în Domnul şi de fiecare dată am citit versetul din Rom. 9, iar apoi din Rom. 10:11: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine”. Mii de oameni au crezut şi totuşi Domnului I-a plăcut să-l ia Acasă pe fratele nostru iubit.

Noi toţi ştim că Dumnezeu nu face niciodată nicio greşeală. Nimeni nu-şi poate alege când să vină în această lume şi când să plece.

Să ne gândim la plecarea Acasă a fratelui Branham. El îşi făcuse o grămadă de notiţe. În 24 decembrie a intenţionat să predice o predică cu „«Urma Şarpelui pe stâncă» Şarpele la început, în Grădina Eden şi Şarpele la sfârşit; prin amăgire, prin punerea sub semnul întrebării a ceea ce a spus Dumnezeu”. În 12 decembrie el a serbat Cina împreună cu fratele Green şi după aceea s-a urcat în maşină şi a plecat; apoi, în 18 decembrie, pe drum a avut un accident şi pe 24 decembrie a plecat Acasă. El nu s-a gândit şi nu şi-a închipuit lucrurile aşa, dar aşa au venit.

Noi nu-I putem spune lui Dumnezeu, nu-L putem întreba: „De ce ai permis să se întâmple lucrurile în felul acesta?”, sau „De ce s-a întâmplat aşa?”. Să-I mulţumim Domnului Dumnezeului nostru care face totul bine.

Să mai spunem referitor la fratele nostru Helmuth Miskys. În decursul anilor am avut împreună cu mine mulţi lucrători, dar fratele nostru a fost ceva deosebit. Acest lucru îl putem spune liniştit: el şi-a făcut partea în fiecare domeniu: în familia lui, în adunare, cu copiii, cu tinerii; peste tot el şi-a împlinit însărcinarea lui. Acum el se poate odihni la Domnul.

Pentru ca toţi să ştie – îndeosebi fraţii slujitori care acum ridică zvonul: „Cum va fi mai departe cu fratele Frank?” şi se preocupă cu acest subiect pe internet – astăzi eu vreau să le spun din inimă ceea ce a spus Domnul nostru în Ioan 21, acolo unde avem o conversaţie a Domnului nostru. În Ioan 21:18 Domnul nostru i-a spus lui Petru: „Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi”. El a prezis în ce mod va muri Petru. Petru a auzit aceste cuvinte, iar după aceea a vorbit cu Domnul, în legătură cu Ioan, şi L-a întrebat ce va fi cu Ioan. „Ce va fi cu mine mi-ai spus. Dar ce se va întâmpla cu Ioan, cel ce stătea rezemat de pieptul Tău?”

Permiteţi-mi s-o spun pe scurt. Domnul nostru a spus-o aici: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Atunci lasă să fie aşa”. Apoi urmează o afirmaţie deosebită pe care o spun tuturor fraţilor. Frate Taty, ascultă bine şi dă-o mai departe fraţilor de pe întregul pământ care se preocupă cu acest subiect. Vers. 22: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”. De aici îmi place cel mai mult aceasta: „Ce te interesează pe tine ce va fi cu Ioan?”

Ce îi interesează pe fraţi ce are de gând Domnul să facă cu fratele Frank? Spuneţi-le tuturor fraţilor că pregătirea este lucrul cel mai important. Fratele Frank a văzut răpirea. Dacă pleacă înainte sau pleacă cu toţi ceilalţi împreună, în orice caz, noi vom fi răpiţi împreună. Dacă Domnul o vrea, atunci ce vă pasă vouă? Lăsaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi nu vă preocupaţi cu astfel de întrebări. S-o mai citesc o dată? „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”. Gata!

Aşadar Îi mulţumim Domnului. Cu adevărat în Scriptură avem răspunsul la toate întrebările.

Citate din interviul de la Krefeld, 2 august 2015

Fratele: … Aş dori să vă pun această întrebare, frate Frank. Cum interpretaţi dumneavoastră versetul 46? 

Fratele Frank: Eu nu-l interpretez deloc. Eu cred pur și simplu aşa cum este scris, că toţi slujitorii lui Hristos de acum de pe întreg pământul împărtăşesc aceeaşi hrană duhovnicească care a fost depozitată. Dar de asemenea este adevărat, că Dumnezeu foloseşte întotdeauna un singur slujitor pentru a sluji pe toţi slujitorii care pot fi serviţi. De exemplu, ia un proroc, dăruieşte Cuvântul, astfel că toţi avem acelaşi Cuvânt. Aceasta este Apocalipsa capitolul 1. Domnul a dăruit slujitorului şi prorocului Său, pe insula Patmos, făgăduinţa şi Cuvântul pentru toţi slujitorii lui Hristos. Deci, tot ceea ce Dumnezeu dăruieşte unui singur slujitor, este pentru toţi slujitorii lui Hristos, ca ei să participe la aceeaşi slujbă şi aceeaşi hrană. 

Fratele: Suntem de acord cu aceasta. Dar versetul 46 spune: „Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!” 

Fratele Frank: Da. Eu nu am nimic de spus. Nu! Eu doar cred ceea ce este scris şi las totul în seama lui Dumnezeu. Eu nu interpretez niciodată nici un singur verset. Nu…

Fratele: Pun această întrebare, deoarece sunt oameni care citesc acest verset și ei spun: „Fratele Frank nu va muri pentru că Domnul va veni şi-l «va găsi făcând aşa!»” 

Fratele Frank: Ei ar trebui să predice Cuvântul lui Dumnezeu şi pe mine să mă lase în pace. Da, desigur. Da… Ei ar trebui să predice Cuvântul. Niciun frate nu are dreptul să spună: „fratele Frank, fratele Frank!” Asta este total greşit. Dacă ei sunt slujitori ai lui Hristos, să slujească poporul lui Dumnezeu, cu Cuvântul scump al lui Dumnezeu.

Citate din predica de la Krefeld, sâmbătă, 4 decembrie 2010, ora 19:30

Vă dau trei exemple în legătură cu cuvintele care au ieşit direct din gura Domnului nostru şi care sunt destul de greu de înţeles, dar pe care noi trebuie să le lăsăm aşa cum au fost scrise şi să lăsăm totul în seama Domnului. Este treaba Lui ce va face şi cum va face toate lucrurile.

În Evanghelia lui Matei 10.23 este scris: „Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului”. 

Acum citim în Matei 16.27-28: „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu Îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa”. 

Citim şi în Evanghelia lui Ioan 21.21-23: „Petru s-a uitat la el, şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” Nici pe noi să nu ne intereseze! De ce? Dacă este treaba Domnului, atunci este treaba Lui! Noi să avem grijă să facem ce ne-a spus Dumnezeu nouă! V-aş putea răspunde la toate cele trei întrebări – toate trei s-au împlinit.

Citim acum din 2 Petru 3 ca să vedem din Cuvânt, ce timp trăim noi şi care este datoria noastră. Citim din 2 Petru 3.9: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”.

Apoi apostolul se referă la ceea ce am citit noi, dar se referă şi la scrisorile lui Pavel în care sunt unele lucruri greu de înţeles. În această legătură citim de la v. 14: „De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace”.  Domnul Îşi va împlini făgăduinţa Lui, dar este important ca noi să fim aşa cum scrie aici: „să fim găsiţi fără prihană, fără vină şi în pace înaintea Lui”, atunci când El va reveni. Acesta este un lucru foarte important, ca noi să permitem Cuvântului Lui să ne vorbească în aşa fel încât să fim pregătiţi. Pentru că acesta este lucrul cel mai important. Corectura prin învăţătura Scripturii aparţine de aceasta.