Darurile duhovnicești (partea a II-a) – de Ewald Frank

Vă salut călduros, în Numele scump al Domnului, cu 2 Petru 1:21: „Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt”.

După o cercetare scurtă a primelor cinci daruri duhovnicești, dorim să continuăm cu darul prorociei. Și acest dar nu este folosit prin voia unui om, ci numai conform voii lui Dumnezeu, sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Dumnezeu vorbește cu Biserica Sa prin daruri. În perioada de timp a Vechiului Testament, Dumnezeu a vorbit prin proroci în diferite feluri, cu ajutorul prorociilor. În ultima Carte a Bibliei, citim în capitolul 1:3: „Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!În 1 Corinteni 12:10 citim despre darul prorociei, care slujește pentru zidirea Bisericii. Este scris: „Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți”. Acest Cuvânt încă mai este valabil și astăzi pentru Biserica Domnului. Pavel a accentuat dragostea, dar a subliniat necesitatea darurilor duhovnicești.

În ziua Cincizecimii, la turnarea Duhului Sfânt, Petru a citat prorocia prorocului Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa visuri!” (Faptele Apostolilor 2:17) Primul dar duhovnicesc care este amintit în legătură cu turnarea Duhului, este darul prorociei. Pavel scrie: „Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți” (1 Corinteni 14:1). Acest dar este necesar pentru zidirea Bisericii lui Isus Hristos și slujește spre zidire, sfătuire și mângâiere. În Faptele Apostolilor 21:9 este scris că cele patru fete ale evanghelistului Filip aveau darul prorociei. Prorocul Agab i-a prorocit lui Pavel ce i se va întâmpla în Ierusalim. În Faptele Apostolilor 19:6 citim: „Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a poporât peste ei, și vorbeau în alte limbi și proroceau”. Și astăzi se întâmplă același lucru atunci când oamenii sunt umpluți cu adevărat cu Duhul Sfânt. Mulți se numesc credincioși fără ca să fi avut această experiență.

Următorul dar duhovnicesc amintit este darul deosebirii duhurilor. Toți aceia care dețin acest dar, pot deosebi ce duh este în lucrare. Lucrarea Duhului lui Dumnezeu se întâmplă de fiecare dată în acord deplin cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă sunt alte duhuri în lucrare, Duhul lui Dumnezeu descoperă acest lucru. Pavel a observat că femeia din Faptele Apostolilor 16:16-18 a avut un duh de ghicire, deși ceea ce a spus ea era adevărat. Ea striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaânalt și ei vă vestesc calea mântuirii”. Din cauza aceasta, Pavel s-a necăjit, s-a întors și a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea. Și a ieșit chiar în ceasul acela”. Noi vedem că este extrem de important să nu auzim cu urechile noastre numai cuvintele plăcute, melodioase, ci să recunoaștem duhul din care vorbește un om. Petru a zis vrăjitorului Simon: „căci văd că ești plin de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii” (Faptele Apostolilor 8:23). Mulți sunt de părere că au darul deosebirii pentru că ei judecă toate lucrurile care nu sunt în conformitate cu învățătura și cunoștința lor personală.

Mai departe este amintit darul vorbirii în felurite limbi și darul tălmăcirii limbilor. Despre acest dar este scris: „În adevăr, cine vorbește în altă limbă, nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege, și, cu duhul, el spune taine” (1 Corinteni 14:2). Cel care vorbește în limbi, vorbește o limbă necunoscută de el. Prin Duhul Sfânt, el vorbește cu Dumnezeu despre taine divine. Prin darul tălmăcirii, aceste taine sunt comunicate Bisericii. Atunci când este adusă tălmăcirea, nu este vorba despre repetarea unui verset biblic, ci despre descoperirea tainei care dorește să o spună Duhul, Bisericii.

Noi suntem conștienți de faptul că unele daruri duhovnicești sunt abuzate și că se petrec unele lucruri nebiblice. Dar aceasta nu schimbă nimic din realitatea că prin daruri, Duhul Sfânt lucrează și astăzi în Biserică într-o rânduială divină. Biserica Dumnezeului celui Viu este Stâlpul și Temelia adevărului pentru totdeauna. Pentru ea sunt valabile doar liniile directoare ale Sfintei Scripturi. Pavel scrie: „Cine vorbește în altă limbă, se zidește pe sine însuși; dar cine prorocește, zidește sufletește Biserica”. Noi avem nevoie de ambele: de zidirea fiecărui mădular în parte și de zidirea întregii Biserici. De aceea, el scrie mai departe: „Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți”. Îndrumările date Bisericii Domnului sunt valabile până astăzi. Pavel scrie în 1 Corinteni 14:39-40: „Astfel, deci, fraților, râvniți după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială”. Este scris: „Dacă sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: și unul să tălmăcească”. Dacă astăzi folosim această unitate de măsură pentru Biserica biblică, atunci probabil este justificată întrebarea: unde Se descoperă Domnul și Își confirmă Cuvântul în felul acesta așa cum a făgăduit El? Unde este Biserica lui Isus Hristos în care toate darurile Duhului Sfânt sunt folosite în chip cuviincios și cu rânduială, pentru zidire și binecuvântare, sub călăuzirea Duhului Sfânt? Pavel scrie: „În adevăr, fraților, de ce folos v-aș fi eu, dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi, și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoștință, nici prorocie, nici învățătură?” Pavel își cunoștea responsabilitatea pentru Biserică. Înaintea lui Dumnezeu, el știa că a fost hotărât să fie un apostol și un învățător pentru a împărtăși Bisericii ceea ce a avut de spus Dumnezeu. Pavel a scris: „Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți. Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă”. Cu adevărat, aceasta este o rânduială apostolică în Biserică, unde slujbele și darurile sunt folosite într-un mod biblic.

Stimați prieteni, poate că v-ați îndreptat atât de mult timp urechea duhovnicească înspre ceea ce au predicat oamenii din punctul lor de vedere. Dar în acest timp este vorba numai despre Cuvântul lui Dumnezeu adevărat și obligatoriu, pus pe sfeșnic pentru credincioși.

Numai cine din inimă se poate smeri și apleca înaintea lui Dumnezeu va primi har ca să cunoască lucrarea Duhului lui Dumnezeu.

Biserica lui Isus Hristos este eliberată de tot aluatul vechi al învățăturilor omenești șu urmează numai învățătura Cuvântului lui Dumnezeu.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Capul Bisericii.

Stimați ascultători, dumneavoastră ați trăit aceste lucruri pe care le-am cercetat din Cuvântul lui Dumnezeu? A putut să facă Duhul lui Dumnezeu toate aceste lucruri în dumneavoastră? Este scris: „Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește” .

Dorim să ne rugăm:

Tată ceresc, Cuvântul Tău este adevărul! Ne aplecăm înaintea Ta și Te rugăm să ne dăruiești har! Dăruiește-ne credința biblică și descoperirea Duhului Tău celui Sfânt! Așează-ne în Biserica lui Isus Hristos și fă din noi o binecuvântare pentru alții! Eliberează-ne de toate părerile omenești și de necredință! Umple-ne pe toți cu puterea Duhului Sfânt! Te rog, în Numele lui Isus! Amin.


Notă: traducerea (audio) a predicii poate fi ascultată aici.

Distribuie această postare.