Dragi prieteni, aş vrea să vă salut din nou în Numele binecuvântat al lui Isus. De-a lungul călătoriilor mele prin lume, am fost abordat de către predicatori ai diferitelor denominaţiuni care m-au întrebat ce scop şi ce însemnătate are slujba fratelui Branham. Ei au auzit despre numeroasele evenimente supranaturale care au avut loc în viaţa şi în slujba lui. Sute de mii de oameni au fost binecuvântaţi. Pretutindeni sunt mulţi oameni care ascultă predicile înregistrate. Aş vrea ca toţi să ascultaţi o parte a predicii sale intitulată „Cuvintele de neabătut ale făgăduinţei Sale”. (HIS UNFAILING WORDS OF PROMISE – PHOENIX AZ 20.01.1964). Şi acum, fratele Branham:
„Să deschidem acum Biblia la cartea sfântului Matei ca să luăm de acolo o temă. Să citim Matei 24, de la v. 32 la 35.
„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul (generaţia) acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.
Aş vrea să iau ca temă de aici „Cuvintele neabătute ale făgăduinţei Sale”. Credinţa noastră se întemeiază pe Cuvântul neabătut al făgăduinţei. De-a lungul vremurilor, omul şi-a pus încrederea în făgăduinţele lui Dumnezeu.
Dacă vreodată în viaţa voastră aţi venit la o adunare de vindecare şi aţi vrut să fiţi cât se poate de atenţi, atunci eu vreau s-o faceţi acum. Noi vrem să-L vedem pe Domnul proslăvit.
Şi eu cred cu adevărat că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, fiecare făgăduinţă pe care a dat-o El este adevărată. Şi este pentru oricine o va accepta. Sunt însă unii care încearcă s-o accepte, şi nu pot. Sunt alţii care o pot accepta. Unii dintre ei o primesc aproape fără să încerce. Noi trebuie să predicăm că Evanghelia care vindecă este pentru toţi, deşi ştim că nu este. Este pentru toţi, dacă ei o pot accepta, însă noi ştim că nu toţi o pot primi. Eu vreau să fiu cât se poate de sincer cu voi.
În acelaşi fel trebuie să predicăm mântuirea, să spunem că este pentru toţi, dar noi ştim că nu toţi o pot primi. Nu toţi oamenii pot să vadă aceste lucruri. Isus a spus: „Ferice de ochii voştri că văd, pentru că sunt mulţi care nu pot să înţeleagă”.
Iar vindecarea divină este pentru oamenii care cred. Dar tu nu poţi să crezi până când nu este ceva în tine care să te facă să crezi. Şi apoi Isus a mai spus că dacă s-ar fi făcut în Sodoma şi Gomora lucrările făcute în Capernaum şi în cetăţile prin care a trecut El, acelea ar fi rămas în picioare până în ziua aceasta.
Şi eu voi spune: dacă s-ar fi făcut în Sodoma lucrările puternice care s-au făcut în Phoenix, aceasta ar fi rămas până în ziua aceasta, şi nu ar fi ajuns pe fundul Mării Moarte.
Toţi cei care sunt bolnavi năzuiesc spre aceasta. Dar dacă s-ar opri o clipă şi ar încerca să ia în considerare ce înseamnă Cuvântul…. Credinţa vine prin auzirea Cuvântului, a Cuvântului făgăduinţei. Dacă nu ai o făgăduinţă, atunci te aventurezi pe baza propriei tale credinţe. Dar dacă poţi lua o făgăduinţă a lui Dumnezeu, aceea este făgăduinţa lui Dumnezeu pentru tine.
Femeia care a atins veşmântul Lui nu a avut nici o făgăduinţă pentru aceasta. Dar credinţa ei fără o făgăduinţă i-a adus vindecarea. Dacă ea şi-a putut primi vindecarea prin credinţa ei, fără o făgăduinţă legată de ceea ce făcea ea, cu cât mai mult s-ar cuveni ca noi să ne primim vindecarea prin credinţa într-o făgăduinţă pe care Dumnezeu o manifestă şi o legitimează înaintea noastră, şi pe care ne-a adus-o prin Cuvântul Său, pe care L-a şi confirmat.
Uitaţi-vă la aceşti nou născuţi pe care tocmai i-am dedicat Domnului: amândoi sunt o minune de la Dumnezeu, care trece peste înţelegerea medicilor. Vedeţi? Gândiţi-vă numai la lucrurile care au fost făcute.
Se uită Dumnezeu la faţa omului? Cu siguranţă că nu. Dacă îl vindecă pe unul, îl va vindeca şi pe celălalt. Trebuie să faceţi doar un lucru: să vă însuşiţi credinţa aceea. Şi credinţa aceea este ceva ce voi ştiţi, nu e ceva pe ghicite. Voi o ştiţi. Ceva s-a întâmplat. De-a lungul vremurilor oamenii s-au odihnit pe aceasta.
Motivul pentru care am luat textul acesta de aici pentru aceste câteva minute, este pentru că El a spus „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece”. Şi El a făgăduit aici: „Această generaţie nu va trece până ce nu vor fi împlinite toate aceste lucruri”.
Dacă s-ar întâmpla să fie prezent aici vreun necredincios, aceasta ar fi una dintre cele mai mari pietre de poticnire peste care ar putea da. Ei cred că Isus s-a referit la generaţia căreia i se adresa. Acum, să clarificăm aceasta ca să trecem la subiect: ei I-au pus trei întrebări. Dacă observaţi, la începutul cap. 24 citim aceste cuvinte: „La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată”. El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
Ei I-au pus trei întrebări şi El le-a răspuns după cum l-au întrebat: la trei întrebări. Vedeţi? Întâi „Când se vor întâmpla aceste lucruri – de nu va mai rămâne piatră peste piatră?” şi „Care va fi semnul venirii Tale?” şi „Al sfârşitului veacului acestuia?” S-au pus trei întrebări şi EL a răspuns la toate trei.
Mari învăţaţi de astăzi aşează cuvintele Sale „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat” undeva la o dată viitoare a venirii Domnului la sfârşitul lumii.
Aceea s-a întâmplat însă în anul 70 d.C. când generalul roman Titus şi armata lui cea mare au venit acolo şi au înconjurat zidurile, după cum prorocise Isus: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el”.
Şi unii oameni încearcă să-şi susţină doctrina pe faptul că oamenii vor trăi încă în ceasuri ale sabatului – vor ţine zile de sabat, atunci când vine El. Dar dacă venirea este universală, nu poţi să ţii sabatul. Pentru că într-un loc este sabat, iar în alt loc este duminică. Deci nu este aşa. Păzirea sabatului a fost pentru un popor din pustie, nu pentru Biserica universală. Şi toate aceste lucruri diferite – ei se folosesc de acele texte biblice fără a avea Duhul Sfânt care să le aşeze corect şi să le arate cum stau lucrurile.
Dar, după umila mea părere, Isus a vorbit aici despre generaţia care a văzut smochinul înmugurind. Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, cunoaşteţi timpul…” Când veţi vedea toate aceste trei întrebări împlinite, atunci timpul este aproape. Generaţia care vede smochinul… Iar smochinul este întotdeauna Israelul. Şi când Israelul revine în ţara lui natală şi ajunge o naţiune, generaţia aceea nu va trece până ce nu se împlinesc toate aceste lucruri.
Şi prieteni, tot ceea ce a spus El aici s-a împlinit; a rămas să mai aibă loc revenirea Lui.
Israelul este în ţara sa. Este o naţiune proprie. Au moneda lor, steagul lor, sunt membri ai Naţiunilor Unite. Este o naţiune, pentru prima dată după circa 2500 de ani. Şi Isus a făgăduit că generaţia… Şi în Biblie o generaţie ţine 40 de ani. Patruzeci de ani din momentul în care Israelul a devenit o naţiune, undeva în perioada aceasta va veni El. Şi dacă este adevărat, atunci aceasta aduce venirea…
Un alt lucru: pe pământ s-a întâmplat ceva la fiecare 2000 de ani. Politica şi celelalte n-au mai funcţionat, şi Dumnezeu a trebuit să trimită ajutor din cer. În primii 2000 de ani lumea a fost nimicită prin apă. În următorii 2000 de ani a venit Hristos; acum suntem în 1964, şi se spune că mai avem 17 ani până la aceasta. Vedeţi voi, acum timpul este la uşi. Următorul lucru este să veghem pentru venirea Domnului. Toate celelalte semne sunt în armonie cu aceasta. Deci, din acest motiv încerc eu în seara aceasta să-i fac pe oameni să rămână pe Cuvântul făgăduit. Rămâneţi exact la ceea ce spune Cuvântul”.
Dragi prieteni, noi trăim acum în generaţia aceea despre care a vorbit Isus, în care se împlinesc toate prorociile care se referă la venirea Domnului. În aceste vremuri noi trebuie să avem acea credinţă care se odihneşte pe făgăduinţele lui Dumnezeu. De aceea este necesar ca noi să recunoaştem făgăduinţele legate de chemarea, pregătirea şi desăvârşirea Miresei lui Hristos. Cu voia Domnului, duminica viitoare vom asculta continuarea predicii fratelui Branham. Să ne rugăm:
Tată ceresc, noi nu vrem să pierdem ziua aceea măreaţă spre care au privit de-a lungul vremilor toţi copiii tăi. Noi ştim că este la scurt timp înaintea noastră. Binecuvântează-Ţi poporul, o, Doamne, dă-i înţelegere ca să vadă prin descoperire divină ceea ce faci Tu acum. Mă rog toate acestea în Numele Scump al Domnului Isus Hristos. Amin.
