Dragi prieteni, vă salută fratele Frank, în Numele binecuvântat al lui Isus. Astăzi continuăm cu predica fratelui Branham – „Cuvintele de neabătut ale făgăduinţei Sale”. (HIS UNFAILING WORDS OF PROMISE – PHOENIX AZ 20.01.1964). Duminica viitoare voi difuza una dintre multele adunări de vindecare în care fratele Branham a fost folosit de Dumnezeu într-un mod deosebit, ca să se roage pentru bolnavi. Şi acum, fratele Branham:
„Când eu am venit la Hristos am ştiut că trebuie să am o temelie pe care să stau. Eu am fost ordinat în biserica misionară baptistă. Apoi când am văzut că doctrina bisericii misionare baptiste era atât de contrară Scripturii, nu mi-am mai putut pune speranţa în învăţătura acestei biserici. M-am gândit apoi să merg în biserica mamei mele. Ea era metodistă. M-am gândit să merg acolo. Am găsit din nou acelaşi lucru. Am ştiut astfel că dacă Isus vine pentru metodişti, cu siguranţă El îi va lăsa jos pe baptişti. Dacă ar veni pentru baptişti, i-ar lăsa pe metodişti. Dar am găsit oameni cumsecade în ambele grupări. Şi am ştiut că dacă El va veni după o biserică, atunci după care va veni? Pentru că sunt nouă sute şi ceva de organizaţii diferite.
El nu va judeca oamenii prin intermediul bisericii. El va judeca prin Isus Hristos. Şi Isus Hristos este Cuvântul. Sf. Ioan cap. 1 spune „La început era Cuvântul…” La început, înainte de fi Cuvântul, a fost un gând. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu”. A fost numai Dumnezeu.
Şi apoi, când Dumnezeu şi-a dat Cuvântul Său, a spus ce va fi, a predestinat biserica Sa înaintea întemeierii lumii, să apară înaintea Lui fără pată sau zbârcitură, şi a început numărătoarea inversă. Şi aşa va fi, o Biserică slăvită, fără pată sau zbârcitură. Eu cred că noi toţi care suntem aici în seara aceasta suntem mădulare ale acelei Biserici. Este numai o singură modalitate de a intra în acea Biserică, şi aceasta nu se face prin nici o organizaţie. În această Biserică se intră prin naştere din nou.
Şi voi spuneţi că credeţi acest lucru. Dacă este aşa, atunci veţi sublinia fiecare cuvânt al acestei Biblii cu un „Amin” – tot ce spune Biblia. Pentru că acesta (Cuvântul scris – n.tr.) este Hristos, iar voi sunteţi o parte din Hristos, iar Duhul Sfânt descoperă acest Adevăr.
Fiecare epocă a avut partea ei din Cuvânt care trebuia să se împlinească. Dumnezeu trimite întotdeauna un proroc. Cuvântul vine la proroc, Cuvântul scris, deosebeşte gândurile inimii. Aţi observat? […pentru că acel Cuvânt al lui Dumnezeu deosebeşte gândul din inimă, prezice lucrurile.] Aţi văzut vreodată din dicţionarul ebraic ce înseamnă cuvântul „văzător”? Este cineva care are descoperirea Cuvântului scris. Şi cum este acesta legitimat, el anticipează lucrurile pe care le prevesteşte, şi acestea se împlinesc.
Cum este aceasta în Scriptură? Este exact aşa. „Dacă va fi între voi cineva care este duhovnicesc sau proroc, Eu Domnul mă voi descoperi Lui, îi voi vorbi în vedenii. Şi dacă aceste lucruri se împlinesc, atunci este la lucru Dumnezeu. Dacă nu se împlinesc, atunci nu-l ascultaţi. Nu vă temeţi deloc de el, nu daţi atenţie lucrurilor spuse de el”. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna corect. În acest mod trăgeau ei concluzia despre omul care vorbea – dacă el avea sau nu avea descoperirea corectă a Cuvântului. Dacă era Cuvântul divin, însemna că Cuvântul Domnului venise la el. Noi stăm acum aici; noi ne punem încrederea în acest Cuvânt.
Voi spuneţi: „Frate Branham, prorocii au fost în Vechiul Testament”. Dumnezeu a spus în Biblie, în Evrei 1: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul”. Vedeţi, este vorba despre Isus Hristos. Şi Isus este Cuvântul. El îşi descoperă Cuvântul prin Isus Hristos. Cuvântul se descoperă. Face viu Cuvântul. În punctul acesta au dat greş oamenii în a-L recunoaşte.
În felul acesta L-a recunoscut femeia de la fântână. Ea a ştiut repede. Imediat ce El i-a spus ceva despre ea, ea a spus: „Domnule, văd că eşti proroc. Noi ştim că vine Mesia. Şi când vine El, ne va spune aceste lucruri, ne va arăta toate lucrurile”. El a spus: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”. Cum mai putea ea să nege afirmaţia Lui, când mai întâi avusese loc lucrarea? Mai întâi a fost legitimată lucrarea, şi anume că El era acel proroc. Sute de ani ei nu mai avuseseră proroci. Iar Omul acesta trebuia să fie proroc, şi se dovedea ca fiind acel Mesia făgăduit. Nu-i de mirare că acea femeie a putut alerga în oraş şi să spună „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus ce am făcut. Nu este acesta chiar Mesia?”
Noi credem că Dumnezeu, în epocile pentru care a dat o parte din Cuvântul Său, acel Cuvânt va fi descoperit în Adevărul Său. Va fi legitimat, pentru că Dumnezeu a făgăduit astfel. Şi acest lucru este adevărat întotdeauna.
Noe… Oamenilor le-a fost greu să-l înţeleagă pe Noe în vremea lui. El l-a auzit pe Dumnezeu vorbind. El a ştiut că acesta era Cuvântul, căci el era prorocul lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a trimis înainte să vestească venirea unui potop. În vremuri de critică, el continua să construiască arca; pentru Noe nu conta câţi criticau. El era lumina acelui timp. El era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat pentru timpul acela, pentru că Dumnezeu a nimicit oamenii.
Moise – un teolog înalt, un om renumit, născut să fie proroc. Totuşi, cu toată teologia şi cunoştinţa lui teoretică despre Dumnezeu, el nu i-a putut elibera pe copiii lui Israel prin cunoştinţă. Vedeţi, prorocul nu se putea lua după cunoştinţă. El trebuia să meargă prin inspiraţie: inspiraţie.
Şi când Cuvântul Domnului a venit la el în pustie într-un rug ce ardea, şi i-a vorbit şi i-a descoperit cuvântul pe care i-l vorbise lui Avraam… Ce a făcut EL? I-a arătat Cuvântul scris pentru ceasul acela, şi apoi l-a chemat pe Moise pentru lucrare. El se temea să încerce să elibereze Israelul cu ajutorul unei armate, şi acum merge acolo cu un toiag…
Dumnezeu lucrează atât de tainic, încât pur şi simplu mintea firească este bulversată. Aceasta nu mai poate gândi.
L-aţi observat vreodată pe Ioan botezătorul stând în apă, – el era un proroc, premergătorul, cel ce stătea între proroci şi Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină. Lui nu i-a fost teamă să spună oamenilor „Între voi este acum Cineva”. Gândiţi-vă numai ce siguranţă a avut. „Chiar acum este Unul între voi pe care nu-L cunoaşteţi. Eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El va fi Cel ce vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”.
El era atunci în mijlocul poporului. Ioan ştia că El trebuia să vină în generaţia lui, pentru că el îşi văzuse locul în Scriptură, văzuse Duhul lui Dumnezeu peste El. „Îmi voi trimite solul înaintea Feţei Mele ca să pregătească calea”. Şi el a ştiut că venirea lui Mesia era aproape.
Deci, în timp ce prorocul stătea în apă prorocind, Cuvântul a venit la el. Isus a fost Cuvântul. În felul acesta L-a cunoscut prorocul, pentru că era Cuvântul, cu semnul care-i fusese dat. „Eu Îl cunosc pentru că Cel care mi-a spus în pustie „Mergi şi botează cu apă” a spus „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând, El va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”.” Şi când a venit Cuvântul, semnul a venit cu Cuvântul în apă.
Însuşi Isus când a venit, a ştiut că El era Cuvântul. Era absolut sigur de asta. Pentru că El, când avea numai 12 ani, era doar un băieţel, Îl vedem stând în Templu şi discutând cu preoţii. Cunoştinţa Lui depăşea tradiţiile lor, şi El îi învăţa pe ei. Şi când chiar mama Lui a venit şi i-a spus un cuvânt greşit, uitaţi-vă cum Cuvântul a corectat greşeala.
Cuvântul corectează întotdeauna greşeala. Dac-ar putea oamenii să vadă în timpul acesta – Cuvântul corectează greşeala. Totul a devenit o greşeală. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este ceea ce este corect. El a spus „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece”.
Şi Cuvântul care este prorocit pentru timpul acesta, corectează greşeala acestui timp. Înţelegeţi? Însuşi Cuvântul corectează greşeala. Oamenii din vremea aceasta spun: „O, să ne alăturăm. Să mergem în consiliu. Să facem toate aceste lucruri”. Aceasta este o greşeală. Şi Cuvântul se întoarce şi corectează acea greşeală făcându-se de cunoscut pe Sine, ceasul, şi timpul din acel ceas. Noi ştim că lucrurile acelea sunt adevărate.
Acum, în următoarele zece minute, cu voia Domnului, vă voi da o mică mărturie personală. Dacă nu greşesc, cred că fratele John Sharritt… Eu nu ştiu dacă el este în seara aceasta aici. Nu l-am văzut. El este un prieten foarte apropiat, un frate scump. El a fost cu mine la începutul lucrării.
Câţi aţi fost aici când am venit pentru prima oară în Phoenix, acum 16 ani? Să vedem mâinile voastre. Uitaţi-vă numai, practic o treime din oameni. Câţi îşi mai aduc aminte cum atunci când mă rugam pentru bolnavi ei îşi puneau mâna în mâna mea şi li se spunea ce aveau? Câţi îşi mai aduc aminte?
Şi câţi îşi mai amintesc că v-am spus că îngerul Domnului din Stâlpul de Foc care mi s-a arătat acolo, mi-a spus că dacă voi fi sincer se va întâmpla că voi cunoaşte chiar tainele inimii. Câţi îşi mai aduc aminte?”
Dragi ascultători, cred că aţi fost binecuvântaţi prin această predică – unul dintre multele mesaje predicate de acest bărbat al lui Dumnezeu. Duminica viitoare mi-ar place să ascultaţi o parte a adunării de vindecare, pentru a fi martori la darul deosebit pe care i l-a dat Dumnezeu. Să ne rugăm:
Tată ceresc, mă rog pentru toţi cei care tocmai au auzit această transmisiune. Fie ca ei să vadă deosebirea dintre o slujbă dată de Dumnezeu şi toate celelalte imitaţii. Fie ca ei să-şi dea seama că a fost un mesaj al restituirii, care a urmat trezirea de vindecare. Fii cu fiecare. Eu mă rog toate acestea în Numele scump al lui Isus. Amin.
