Cum te verifici dacă ai primit Duhul – de William Branham

Duhul lui Dumnezeu peste voi vă va face să vă comportaţi ca Isus. În acest comportament găsiţi Duhul Sfânt. Asta face Duhul Sfânt. Te face blând, smerit, te face să ierţi.

Ai putea tu să laşi ca oamenii să-ţi smulgă barba şi să te scuipe în faţă, când tu ai avea putere să chemi o legiune de îngeri? Ai putea să faci asta din dragoste pentru ei? Ai putea? Dacă cineva ar veni la tine şi ţi-ar spune: „Hei, tu, făţarnicule” şi ţi-ar trage o palmă peste faţă, ai putea tu să te rogi pentru iertarea lor? Acesta-i testul, dacă ai sau nu ai Duhul Sfânt.

Când cineva vorbeşte de rău pe altcineva, uneori cineva care pretinde să aibă Duhul Sfânt se trezește spunând: „Mă voi răzbuna pe ea chiar dacă va fi ultimul lucru pe care-l fac în viaţa mea.” Vedeţi?

Aşa te verifici dacă ai sau nu ai Duhul Sfânt. „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Dar vă răzbunaţi voi? Nu. „Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.”

Când cineva vă vorbeşte de rău, vorbiţi-l de bine. Dacă nu poţi să spui ceva bun despre el, atunci să nu spui nimic. Lasă-l în pace. Apoi când te retragi în tine roagă-te pentru el.

Dacă a fost vreun lucru care m-a ajutat în viaţa mea să înţeleg cum am primit Duhul Sfânt, acesta a fost acel lucru! Acesta a fost lucrul care m-a ajutat să înţeleg că am primit Duhul Sfânt. Eu am fost un tip cu un temperament nervos („îmi sărea ţandăra imediat” – n.tr.) irascibil. Irlandez din partea mamei şi a tatălui. Săream (la bătaie) când nu trebuia să sar, se întâmpla deseori să nu pot să mănânc din cauză că-mi era faţa deformată de lovituri. Am acum câţiva dinţi lipsă din cauză că am vorbit când nu trebuia să vorbesc. Tot timpul intram în bucluc. Învăţătoarea de la şcoală mi-a spus… Eu am spus: „Doamnă, nu am ce să fac.” Tot timpul intram în necazuri. Săraca „Mama Temple” cea bătrână, ea tocmai a plecat de curând în slavă. Ea a spunea: „Uite, dragă.” Ea mă lua în poală, în braţele ei şi începea să plângă. A fost prima dată când cineva m-a iubit aşa, o femeie bătrână. Ea a spus: „Billy, eu am să fac ceva pentru tine, dragă; o să-ţi dau o bucată de sfoară. Dacă vreunul din băieţi sare la tine…”

Ei râdeau de mine pentru că eram din Kentucky. Eram îmbrăcat oribil. Ei râdeau de părul meu care era cam la fel de lung cât e acum, dar care-mi venea peste faţă. Treceam prin nişte situaţii îngrozitoare. Ei mă îmbrânceau şi mă plesneau. Când cineva se înfuria, mă căuta pe mine şi începea să mă ia la palme. Şi apoi începeam şi eu. După aceea ne băteam. Eu chiar m-am bătut şi cu cuţitul… Am luat o carabină Winchester şi am încercat să-mpuşc patru sau cinci băieţi pentru că m-au bătut până nu am mai putut să stau în picioare. Dacă nu ar fi fost Dumnezeu eu i-aş fi omorât pe toţi. Am strâns cartuşele de pe jos, le-am pus în carabină şi am văzut că funcţionau foarte bine. Vedeţi? Eu aş fi ucis cinci băieţi.

Aveam numai vreo 12 ani şi aveam un astfel de temperament. Iar învăţătoarea a spus: „Billy, ia sfoara asta şi de câte ori te enervezi opreşte-te şi fă-i nouă noduri. După ce faci asta, adu-mi sfoara. Pun pariu că-ţi vor trece nervii.” Eu am spus: „Doamnă Whalen (sau Temple), sunteţi atât de drăguţă. Eu o să încerc.” Şi mi-am pus sfoara în buzunar. Şi n-am stat cinci minute în curte, că cineva m-a pocnit.. Voi ştiţi, eu am vrut să sar la ei. Am început şi eu. Mi-am luat sfoara şi am început să fac un nod. Am aruncat-o şi am plecat… Pur şi simplu n-am putut să fac nodurile acelea. Şi am spus: „Niciodată nu voi putea să fiu un creştin pentru că nu pot să mă schimb. E ceva înnăscut în mine.”

Dar daţi-mi voie să vă spun. În seara aceea acolo pe strada Ohio când a intrat în mine Duhul Sfânt, s-a terminat cu nervii mei. Eu am spus: „Băiete, tatăl meu a fost iute la mânie. Iar mama mea era pe jumătate indiancă – un temperament exploziv.” Eu spuneam: „Eu? Băiete, oricine sare la mine o încasează; dacă trebuie să mă urc pe o scară ca să-l lovesc, fac şi asta.” Vedeţi?

Dar acum m-aţi putea târî afară să mă tăvăliţi şi să mă loviţi… Vedeţi? De ce? Nu sunt eu. Ce încerc să arăt aici? Ceva s-a întâmplat. Puterea aceea veche, vechiul William Branham a murit şi Altcineva a intrat în mine. Şi acest lucru mă face să-mi pară rău pentru duşmanii mei. Când cineva îmi face ceva rău, eu nu mă rog împotriva lui. Eu mă rog pentru el.

59-1223

Distribuie această postare.