Cine este Isus cu adevărat? – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros în Numele scump al Domnului Isus Hristos.

Sunt mulțumitor că foarte mulți sunt binecuvântați prin emisiunile noastre difuzate la radio. Intenționez doar să pun din nou pe sfeșnic propovăduirea biblică.

Astăzi citim din Evanghelia după Ioan 16, începând de la versetul 25: „V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl”. În cele patru Evanghelii, Domnul a vorbit în multe pilde folosind tablouri simple, pământești. El a vrut să facă de cunoscut oamenilor adevărurile biblice. Niciodată nu poate fi folosită o pildă ca învățătură. Pentru a vedea pilda în lumina corectă a descoperirii divine este nevoie de cuvântul profetic. În mod deosebit, la învățătura dumnezeirii, avem nevoie de temelia pe care au zidit apostolii și proorocii. Nu avem voie să tălmăcim și să interpretăm pildele după propria noastră judecată.

În acest timp, Domnul Isus este înjosit, umilit și batjocorit într-un mod nevrednic. De-abia poate fi exprimat de gura unui om temător de Dumnezeu, tot ce se scrie, ce se filmează și se spune despre El. Într-un fel, Isus Hristos este pus pe locul doi chiar și în grupurile credincioșilor. Nu toți Îl recunosc în slava Sa divină, ci văd în El o făptură subordonată lui Dumnezeu. Mereu apare întrebarea: „cine este Isus cu adevărat?” Noi știm că El este calea, adevărul și viața. Dar este vorba de descoperirea lui Isus Hristos, care ne-a fost lăsată în Cuvântul lui Dumnezeu; și în acest mod, să o dăm mai departe oamenilor.

Domnul Isus a promis că de-acum nu va mai vorbi în pilde, ci că Îl va descoperi pe Tatăl în mod deschis. Este scris: „…și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-l descopere” (Luca 10:22). Atunci când vorbim despre dumnezeire, nu este vorba doar despre o cunoștință, ci este vorba de mult mai mult, căci doar cine Îl recunoaște pe Dumnezeu cu adevărat, va fi recunoscut de Dumnezeu. Domnul Isus spune: „În ziua aceea, veți cere în Numele Meu, și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu” (Ioan 16:26-27). De-alungul secolelor, biserica a pierdut propovăduirea biblică despre Isus Hristos. Descoperirea lui Dumnezeu în Isus Hristos, trebuie s-o privim din perspectiva istoriei divine a mântuirii căci este vorba despre viața veșnică pe care noi o avem numai în El.

Cine este de părere că va ajunge la țintă printr-o tălmăcire teologică a dumnezeirii, sau conversii ale descoperirilor lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt, acela încă nu a înțeles despre ce este vorba de fapt.

Isus Hristos spune: „Credeți-mă că am ieșit de la Tatăl”. El este Logosul, Cuvântul care a ieșit din plinătatea lui Dumnezeu ca o arătare vizibilă a Dumnezeului invizibil aici pe pământ. În Vechiul Testament, El umbla într-un trup duhovnicesc, ca și în grădina Eden și S-a descoperit prorociilor, vorbind cu ei. În Noul Testament, Cuvântul, Logosul S-a făcut trup pentru ca planul divin de mântuire să se poată împlini pe acest pământ cu omenirea. Dumnezeu Însuși a trebuit să devină om în Hristos și să vină pe acest pământ și să intre într-o ființă omenească, să devină carne și sânge, ca să poată aduce jertfa împăcării în trupul Său de carne. Isus nu a spus: „Eu am fost lângă Dumnezeu”. El a spus: „Credeți-mă că am ieșit de la Tatăl, și am venit în lume; acum las lumea, și Mă duc la Tatăl”. În Vechiul Testament, Domnul S-a descoperit în norul slavei, care nu doar în timpul lui Moise, ci și de către proroci a fost văzut și înțeles ca fiind prezența directă a lui Dumnezeu. De exemplu, astfel relatează prorocul Ezechiel în mai multe locuri, ca de exemplu în Ezechiel 3:23 și spune că el a văzut deseori slava lui Dumnezeu, în mai multe locuri.

După ce Domnul Isus a fost înălțat la cer, când se afla în drum spre Damasc, Pavel L-a văzut pe Domnul Isus în aceeași lumină în care L-au văzut și proorocii din Vechiul Testament. Această lumină era mai strălucitoare decât soarele în timpul amiezii. Saul a fost orbit de splendoarea acestei măiestrii divine și a căzut la pământ, strigând: „Cine ești Tu, Doamne?” El știa că nu avea de-a face doar cu o lumină, ci cu Domnul slavei, care locuiește în această lumină. Prin har, El S-a descoperit aceluia pe care îl chemase să fie o unealtă aleasă în mâna Lui.

Nimeni nu știe cu adevărat cine este Isus Hristos, decât dacă i S-a descoperit într-un mod supranatural. Dacă nu, noi Îl recunoaștem doar la nivel mental, prin faptul că sucim și răstălmăcim spre nenorocirea noastră vorbirile în pilde ale lui Isus.

Domnul Isus a spus mai departe ucenicilor Săi: „Căci Tatăl însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit, și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu” (Ioan 16:27). A-L iubi pe Isus Hristos include și faptul că noi suntem introduși în taina dumnezeirii. Apoi, ucenicii I-au spus: „Iată că acum vorbești deslușit, și nu spui nicio pildă”. În acest timp și noi avem aceeași dorință, astfel încât Domnul Isus să poată vorbi liber și deschis cu noi, prin Duhul și Cuvântul Său, despre tainele Împărăției lui Dumnezeu. În creștinismul primar, pildele nu au fost tălmăcite; și în nicio predică apostolii nu au interpretat în pildele lui Isus. Acest lucru îl fac doar teologii, care nu au înțeles că lucrul însuși a rămas ascuns în pilde; așa cum, de exemplu, pentru unii, Dumnezeu este ascuns în Hristos, iar pentru ceilalți El este descoperit. Înțelegerea corectă nu o au toți și accesul la Dumnezeu și la felul Său de lucrare nu îl au toți. De aceea, ei nu înțeleg limbajul duhovnicesc al Cuvântului lui Dumnezeu.

La început, Domnul Isus, pentru iudei a fost o pricină de poticnire și pentru neamuri o nebunie. Dar pentru cei care au devenit credincioși, Evanghelia lui Isus Hristos a devenit o putere divină. Cei cărora El li S-a descoperit, L-au recunoscut în multitudinea descoperirilor Lui, în diferitele legături ale planului divin de mântuire.

Atâta timp cât Isus umbla pe pământ, El vorbea de Tatăl, pe care Îl descoperea și Îl proslăvea. Apoi, în Ioan 16, El a zis mai departe: „Când va veni Duhul Sfânt, El Mă va proslăvi” . Rânduiala biblică este aceasta: Dumnezeu S-a descoperit în Hristos și Hristos L-a proslăvit pe Dumnezeu, căci este scris: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” . Isus Hristos putea să spună: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” . După ce a avut loc împăcarea prin sângele Mielului, pe crucea Golgotei, pentru noi este netezit drumul spre Dumnezeu. La Cincizecime, același Duh Sfânt care S-a odihnit asupra lui Hristos a venit peste Biserică, pentru a descoperi în ea aceeași viață divină.

Stimați ascultători, dragi frați și surori, înaintea înălțării în slavă, Domnul Isus a indicat din nou spre făgăduința Tatălui, adică spre umplerea cu Duhul Sfânt. De la Cincizecime, îl vedem pe Dumnezeu proslăvit în Hristos. Duhul lui Dumnezeu cercetează toate lucrurile, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. El călăuzește în tot adevărul.

A sosit timpul în care Domnul Isus Hristos vorbește cu toată claritatea cu noi despre întreg planul de mântuire al lui Dumnezeu și El o face de fiecare dată prin Cuvântul și prin Duhul Lui cel Sfânt. Nu există nicio carte pe pământ care să descrie istoria mântuirii în afară de Biblie. Aici, noi găsim calea lui Dumnezeu cu poporul Israel, cu Biserica și cu toate neamurile. Așa cum a vorbit Domnul Isus atunci cu ucenicii Săi, trecând de la pilde la descoperirea directă a Cuvântului și a voii Sale, așa este și acum la sfârșitul timpului de har.

În decursul istoriei bisericii, au fost interpretate în mod particular diferite versete biblice și mai ales pildele, fiecare vestind ceea ce dorea despre ele. Dar acum, Domnul vorbește cu ai Săi și ne ia în Locul preasfânt, pentru ca noi să înțelegem adevărata însemnătate a descoperirii și vorbirii Sale. Toți cei care sunt rânduiți pentru viața veșnică, nu se vor mulțumi doar cu o cunoștință. Ei vor să-L trăiască pe Isus Hristos și să aibă parte de ceea ce face Dumnezeu în acest timp.

Dorim să ne rugăm.

Tată ceresc, Îți mulțumesc din toată inima pentru scumpul și sfântul Tău Cuvânt. Doamne, vorbește Tu personal cu toți cei care au ascultat această predică și descoperă-Te fiecăruia în parte, pentru ca ei să Te recunoască și să fie recunoscuți de Tine. Fie ca binecuvântarea Ta să se odihnească asupra lor, este rugăciunea mea. În Numele lui Isus. Amin.

Notă: predica poate fi ascultată pe acest link.

Distribuie această postare.