Cincizecimea – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, în Numele scump al Domnului, cu Cuvântul din Faptele Apostolilor 2:1-4: „În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”.

Prin moartea jertfitoare a lui Isus Hristos pe crucea de la Golgota, primim iertarea vinei și păcatelor noastre, dacă ne întoarcem la El și trăim o pocăință adevărată. Pe cât de sigur Hristos a înviat, prin pocăință și naștere din nou ajungem la înnoire și înviem la o viață nouă în El. Acolo unde s-a întâmplat aceasta, Duhul Sfânt se va coborî și ne va pecetlui așa cum este scris: Și voi, după ce ați auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui”. Această trăire cu Dumnezeu este necesară și esențială pentru mântuire; este garanția că în ochii lui Dumnezeu răscumpărarea noastră a fost isprăvită. Atunci când Pavel a ajuns la Efes, el a întrebat imediat: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?Aceasta este marea întrebare. Cei mai mulți credincioși se bazează pe faptul că ei au primit deja Duhul Sfânt la pocăința și nașterea lor din nou, fără ca să fi trăit în realitatea ceea ce au primit primii creștini la primul botez cu Duhul Sfânt. Ca și răstignirea și învierea, turnarea Duhului Sfânt aparține de lucrarea răscumpărării. Acest eveniment este de cea mai mare importanță pentru mântuirea noastră. Este necesar ca fiecare om să-L trăiască pe Dumnezeu așa cum o găsim scris în Sfânta Scriptură.

Ce primim noi prin experiența Cincizecimii, prin turnarea Duhului Sfânt? Noi citim că în ziua Cincizecimii, deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și mai întâi au apărut niște limbi de foc care s-au împărțit pe fiecare din ei și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Pentru a exprima aceasta clar, acolo s-au format 120 de limbi ca de foc, pentru cele 120 de persoane adunate în odaia de sus și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. De ce limbi? De ce nu urechi sau ochi? De ce tocmai limba? În Iacov 3 este scris că: „limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei”. Despre nici un singur mădular al trupului nostru nu se spune așa ceva. Apostolul continuă și spune că omul este în stare să îmblânzească toate soiurile de animale, dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. „Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte”. Așa este limba fiecărui om. Aici nu există nicio excepție. Cuvântul lui Dumnezeu are dreptate în toate situațiile. Limba firească a omului este aprinsă de focul gheenei și a provocat deja multe rele. Limba celor deveniți credincioși trebuie pusă în slujba lui Dumnezeu. Dar aceasta nu se întâmplă prin intenții bune, nici măcar prin pocăință sau naștere din nou. Acest lucru se întâmplă numai și numai prin botezul cu Duhul Sfânt și cu Foc. Focul dumnezeiesc trebuie să stingă focul gheenei și să-l nimicească.

În ciuda tuturor trăirilor pe care deja le avuseseră, Isus le-a poruncit ucenicilor Săi să nu se depărteze de Ierusalim, pentru a primi Duhul Sfânt. Doar după aceea au putut propovădui Cuvântul Lui ca slujitori ai Săi. Conform Ioan 20:22, după înviere, Domnul a suflat peste ucenicii Săi și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!”  Totuși, El le-a poruncit să aștepte în Ierusalim făgăduința Tatălui. Ioan Botezătorul zisese deja: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine… El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc”. Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”. În ziua Cincizecimii, El S-a descoperit alor Săi într-un mod supranatural. Limbile lor au fost aprinse de focul lui Dumnezeu, pentru ca, de atunci încolo să fie puse în slujba propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu.

Iacov descrie limba omului firesc ca fiind aprinsă de focul gheenei, fiind o întruchipare a nedreptății. Dar, toți răscumpărații au primit nu numai iertarea păcatelor lor, nu numai viața veșnică, ci neapărat ei trebuie să fie puși în slujba lui Dumnezeu. Iar aceasta se întâmplă în același fel cu vorba și cu fapta. Așa cum a făcut la început cu ai Săi în Ierusalim, Dumnezeu dorește să ne pună să fim o binecuvântare pentru alții.

Evenimentul supranatural a fost ceva nou și străin pentru norodul adunat. Dar Petru și-a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele! Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi”. Nu! Aici se împlinește făgăduința prorocului Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa visuri!” Aici, avem unitatea de măsură și semnele de recunoaștere care însoțesc trăirea botezului cu Duhul Sfânt și cu Foc. Dacă cineva se îndoiește că a avut această trăire cu Dumnezeu, atunci să cerceteze dacă în viața personală au fost descoperite caracteristicile specifice, biblice, care sunt deja precizate în prorocia lui Ioel și care au fost scoase în evidență de Petru în ziua Cincizecimii.

Fiecare trăire pe care o avem cu Dumnezeu în acest timp, fie că este pocăința, nașterea din nou sau botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să aibă ca urmare același rod și rezultat, așa cum o vedem la începutul bisericii noutestamentare; altfel, în inimile noastre nu am trăit ceea ce mărturisim cu gurile noastre. Trăirile ni le putem verifica numai cu Biblia.

Isus Hristos a luat locuință în primii creștini, prin turnarea Duhului Sfânt. El S-a descoperit și dovedit ca fiind Cel înviat. El face același lucru și în acest timp.

Stimați ascultători, dumneavoastră nu sunteți ajutați atunci când aveți doar o presupunere! Dumneavoastră aveți nevoie de siguranță din partea lui Dumnezeu, prin Cuvântul lui Dumnezeu! Vă rog să citiți Sfânta Scriptură cu atenție în legătură cu acest subiect! Și cercetați-vă acum dacă ați avut această experiență cu Dumnezeu, a botezului cu Duhul Sfânt! Veți fi foarte mulțumitori pentru această recomandare și prin urmare, o să-L trăiți pe Dumnezeu într-un mod minunat! Rugați-vă plini de încredere pentru aceasta și Domnul vi Se va descoperi!

Să ne rugăm:

Tată ceresc, Te rog din toată inima, în Numele Domnului Isus Hristos, călăuzește-i pe ai Tăi din acest timp, așa cum ai făcut și odinioară! Fie ca ei să Te urmeze, crezând fiecare Cuvânt și trăind fiecare făgăduință! Te rog pentru aceasta, în Numele lui Isus! Amin.


Notă: puteți asculta această predică în format audio, dând clic AICI

Distribuie această postare.