Ce spune Scriptura? – de Ewald Frank

Stimate doamne și stimați domni, dragi frați și surori, stimați prieteni, vă salut călduros, în Numele scump Isus Hristos!

Mă bucur că putem avea acest s2Ak3WA83F&H&gD@perviciu! Eu sunt deja cunoscut ca fiind fratele Frank și sunt responsabil pentru această emisiune.

Am fost deosebit de bucuros că mulți au sunat, mai ales în noiembrie, decembrie și acum în ianuarie.

Cuvântul încă mai vorbește oamenilor. Nu masele [de oameni-n.tr.], ci persoanele individuale care sunt chemate afară sunt cele care ascultă cu adevărat de glasul Bunului Păstor. Aici se împlinește cuvântul: „Oile Mele ascultă glasul Meu”.  Noi trebuie să fi devenit niște oi pe care Domnul să le pască, așa cum a spus Mântuitorul nostru lui Petru: „Paște mielușeii Mei!, paște oițele Mele!” și, de asemenea, „paște oile Mele!”. Dumnezeu a așezat în Biserică (Adunare), diferite slujbe: apostoli, profeți, păstori, învățători și evangheliști – care au de îndeplinit o sarcină directă.

Un apostol este un trimis, un însărcinat, care nu predică doar mesajul divin, ci și învață.

Un evanghelist este cineva care propovăduiește Evanghelia și îi cheamă pe oameni la Hristos.  

Un păstor are sarcina de a se îngriji de sufletele oamenilor, într-o adunare (biserică) locală.

Astfel, cu adevărat, toate slujbele au locul lor.

Profeții au sarcina deosebită de a propovădui Cuvântul profetic și de a ne aduce la zi în Împărăția lui Dumnezeu.

Eu cred că în general este cunoscut faptul că noi am ajuns cu adevărat într-o perioadă de timp deosebită. Noi trăim în prezența lui Dumnezeu, însă trăim și într-un timp în care toate se dau peste cap. Pe de-o parte, noi trăim cum Dumnezeu ne introduce în Cuvântul Lui, cum El ne descoperă Vechiul și Noul Testament, conformitatea lucrurilor pe care le-a făgăduit Dumnezeu și pe care le face în decursul Bisericii Noutestamentare. Noi vedem începutul, întemeierea Bisericii (Adunării) Noutestamentare acum 2000 de ani. Conform Sfintei Scripturi, acum trăim cu adevărat la sfârșitul timpului harului. Revenirea făgăduită a Domnului nostru se apropie. Niciun om nu știe ziua sau ceasul. Dar totuși, Domnul nostru vorbește în Matei 24, în Marcu 13 și-n Luca 21, despre semnele timpului care se împlinesc acum; apoi, prin cuvintele pronunțate urmează accentul: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”. Luca mai scrie chiar și: „rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului”.

Dragi frați și surori, însărcinarea mea este de a propovădui Cuvântul Domnului și de a familiariza oamenii cu ceea ce ne-a făgăduit Dumnezeu și să evidențiez faptul că, Cuvântul lui Dumnezeu a fost înțeles cu adevărat greșit, că au fost date multe interpretări în locul adevărului și rătăcirile nu au încetat. Mă întristează și doresc să clarific acest lucru de la bun început. Eu nu sunt aici ca să spun ceva împotriva unui om, a unei biserici sau a unei biserici libere. Dar întrebarea mea poate fi permisă – și anume, așa cum a întrebat Pavel în Romani 4:3a: „Căci ce zice Scriptura?” Să fim sinceri! Dacă acum există 342 de biserici creștine, care sunt unite în Consiliul Mondial al Bisericilor și toți interpretează Biblia în mod diferit, toți au convingerile lor de credință și toți sunt convinși de ei înșiși că ei cred corect, că învață corect și că practică corect, atunci trebuie să avem dreptul să întrebăm: „Dar ce spune Scriptura? Ce spune Scriptura despre biserica romană? Ce spune Scriptura despre biserica ortodoxă? Ce spune Scriptura despre biserica anglicană? Ce spune Scriptura despre biserica calvinistă? Ce spune Scriptura despre biserica luterană? Ce spune Scriptura…? Ce spune Scriptura…?” Scriptura nici nu vorbește despre toate aceste biserici. Scriptura vorbește numai despre o singură Biserică (Adunare) – de Biserica (Adunarea) lui Isus Hristos, de Biserica (Adunarea) celor întâi născuți, de Biserica (Adunarea) care nu este o organizație subordonată unei stăpâniri omenești, ci de Biserica (Adunarea) pentru care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fiul născut al lui Dumnezeu Și-a dat sângele și viața.

Biserica (Adunarea) este alcătuită din cei răscumpărați, din oameni născuți din nou. Iar nașterea din nou nu trebuie să fie doar o învățătură care plutește în aer, ci nașterea din nou trebuie să fi fost o trăire pe care am avut-o prin har, o trăire mântuitoare. Dar înainte de a putea avea această trăire, trebuie să ni se propovăduiască mesajul mântuirii.

Dragi frați și surori, stimați prieteni, veșnicia este foarte lungă. Și dacă după moarte ar exista o șansă să corectăm ceea ce înainte noi am pierdut, atunci, astăzi eu nici nu aș mai ține acest serviciu. Dar nu există nicio posibilitate să modifici sau să îmbunătățești ceva după moarte. Atâta timp cât omul trăiește, Dumnezeu dăruiește har. El vorbește cu noi și dorește să ne aducă pe calea mântuirii, aducându-ne în armonie cu El și cu Cuvântul Lui.

Pur și simplu, noi trebuie să înțelegem că omul firesc nu primește nimic din Duhul lui Dumnezeu și că lucrurile duhovnicești trebuie judecate duhovnicește. Dacă am întreba ca și Pavel: „Dar ce spune Scriptura?” Ce spune ea despre viața noastră? Ce spune ea despre pocăință? Ce spune ea despre nașterea din nou, despre sfințire, despre botezul cu Duhul Sfânt, despre pecetluirea cu Duhul Sfânt? Ce spune Scriptura despre revenirea lui Isus Hristos? Ce spune Scriptura despre timpul sfârșitului? Ce spune ea despre Hristos? Ce spune ea despre Antihrist? Ce spune Scriptura? Dacă după aceea mergem la profetul Daniel, acolo este scris în capitolul 12:4: „pecetluiește cartea, până la vremea sfârșitului. Atunci mulți o vor citi și cunoștința va crește”.  

În ceea ce-L privește pe Domnul nostru și răscumpărarea isprăvită, în 1 Corinteni 15, începând de la versetul 3, Pavel scrie: „V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi”. Totul a avut loc după Scripturi. Sunt amintite chiar și detaliile.

Dacă de exemplu citim în Faptele Apostolilor capitolul 2, despre predarea și răstignirea Domnului nostru, în versetul 23 citim: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege”. Evreii L-au lepădat și L-au respins pe Hristos, dar păgânii L-au răstignit și anume, patru soldați romani. Și aici trebuie să fie permis a se face o observație: încă din secolul trei, părinții bisericii au batjocorit pe evrei ca fiind ucigași ai lui Hristos, ucigași de Dumnezeu, iar după aceea i-au lepădat și i-au prigonit. Până de curând, până la cel de-al doilea conciliu de la Vatican, învinuirea evreilor pentru moartea lui Isus Hristos aparținea de vinerea mare. Dar dacă citim în Ioan 19:23, aici este scris: „Ostașii (nu cărturarii și fariseii, nu sfatul înalt al evreilor), după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare ostaș”. Acum mergem repede la Luca 24. Aici nu sunt acuzați nici evreii și nici păgânii, ci aici este clarificat faptul că Isus Hristos a trebuit să pătimească și să moară pentru noi, căci în El, Dumnezeu a făcut noul legământ. Noi nu trebuie să acuzăm nici pe evrei și nici pe păgâni, ci pur și simplu, noi trebuie să pricepem că a fost sfatul hotărât al veșnicului Dumnezeu și că a dorit să împace omenirea cu El Însuși, prin sângele vărsat pe cruce! Ce să fac eu cu remarca că evreii L-au răstignit pe Hristos?! Pentru mine există o singură dorință, adică ca propovăduirea cuvântului crucii să mă cuprindă și să-mi aibă ceva de spus, personal. Așa cum a scris Pavel în 1 Corinteni 1 și în Romani 1, cuvântul crucii trebuie să devină pentru noi o putere divină. Noi trebuie să mai citim o dată Isaia 53! Toată vina noastră a fost pusă asupra Mielului lui Dumnezeu. Ioan a arătat înspre El și a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29).

Frați și surori, atât de multe distrageri au fost făcute! Prin interpretarea Scripturii, oamenii au fost induși în rătăcire, iar miezul a fost acoperit și calea nu mai este accesibilă. Poarta strâmtă a fost închisă demult, iar oamenii sunt redirecționați și rătăcesc pe ocolișuri, totuși, toți fiind de părere că astfel, în felul lor, vor fi mântuiți.

Dragi frați și surori, eu nu aparțin de aceia care acuză, dar pe de altă parte, nu am de ales și trebuie să spun că noi nu trăim în timpul Reformei. Noi suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru Reformă. Dar apoi, cine citește cu atenție, acela va observa că la 200 de ani după străpungerea Reformei, scaunele de spovedanie au rămas în bisericile lui Luther și că apoi, nu a fost totul o confirmare, ci că a devenit un ritual de constatare a confirmării și că nu a mai fost catehismul catolic, ci cel evanghelic. Dar acesta a fost începutul. Și la început, atunci, în timpul Reformei, în cele 95 de teze nu au fost luate în considerare toate lucrurile, care, nu aveau nevoie doar de o reformă, ci trebuiau desființate, pentru că, inițial, nu aparțineau de Biserica (Adunarea) Dumnezeului Celui viu, de creștinismul primar. Biserica (Adunarea) lui Isus Hristos, despre care Domnul nostru spune: „Eu voi zidi Biserica (Adunarea) Mea!” – nu cunoaște tămâie și nici apă sfințită; ea nu cunoaște procesiuni sau pelerinaje. Biserica (Adunarea) lui Isus Hristos nu cunoaște crucifixuri sau indulgențe; ea nu cunoaște un rozariu și nu cunoaște un purgatoriu, nu cunoaște o stropire de sugari, nu cunoaște nași de botez, nu cunoaște celibatul și nu cunoaște canonizarea și beatificarea, nu cunoaște scaune de spovedanie, nu cunoaște indulgențe, nu cunoaște închinarea la Maria. Nu poate începe nimic cu toate aceste lucruri! Dacă ne-am ocupa vreodată de istoria bisericii și mai ales de istoria dogmelor, atunci ne-am putea întoarce înapoi până în secolul XX., ca să vedem când a fost introdusă ultima dogmă.

Eu, personal, las totul în urmă. Din partea mea, fiecare poate crede ce vrea. Dar vă rog, să nu credeți că dacă voi credeți ce vreți, atunci veți fi mântuiți! Domnul nostru încă mai vorbește în Evanghelia după Ioan 7:37-38: „Cine crede în Mine cum zice Scriptura..”. Asta contează! Fiecare om crede ceva. Și cine citește în Iacov 2, acela va observa că și dracii cred și se înfioară. Așa ceva nu folosește niciunui om! Noi trebuie să avem credința biblică, care vine numai din Cuvânt, așa cum este scris în Romani 10! Credința noastră trebuie să se bazeze pe acest lucru, și anume, pe temelia inițială a Cuvântului, despre care Pavel a scris efesenilor și apoi corintenilor: „fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”. Așadar, înapoi la propovăduirea biblică! Acesta este dreptul nostru divin. Noi avem datoria să verificăm ceea ce credem, ceea ce crede biserica noastră, comunitatea noastră religioasă, să verificăm cu ceea ce zice Sfânta Scriptură. Toți ne-am născut într-o religie oarecare și dacă nu am schimbat-o, noi încă mai suntem în ea. Dar asta nu este de folos niciunui om! Permiteți-mi să spun aceasta clar și cu o durere interioară! Nu există nicio religie care poate mântui! Nu există nicio biserică care ar putea da sacramentul salvării! Harul și mântuirea vin numai de la Isus Hristos, de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu Sine în Isus Hristos! Orice altceva sunt promisiuni goale.

Vă rog frumos să acceptați! Vă rog să primiți! Revenirea lui Isus Hristos este foarte aproape. Semnele timpului vorbesc o limbă foarte clară. Toți cei ce sunt din Dumnezeu ascultă Cuvintele lui Dumnezeu. Doresc să vă spun insistent: acesta este timpul lui Dumnezeu și pentru dumneavoastră, ca să nu mai acordați credință mai departe oamenilor, ci să dați credință lui Dumnezeu, așa cum zice Sfânta Scriptură! -Conform Faptele Apostolilor 3:17-21, Dumnezeu a făgăduit că va așeza totul din nou, în starea originală, înaintea revenirii lui Isus Hristos. Aceasta este o făgăduință care se împlinește în timpul nostru. Vă doresc să aveți parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent! Și astfel, dumneavoastră să trăiți personal pregătirea, în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu și apoi să puteți striga împreună cu noi: „Maranatha! (Vino în curând, Doamne Isuse!)”.

Noi avem literatură pe teme biblice importante. Aceasta va fi trimisă gratuit tuturor. Vă rugăm să ne scrieți, sau sunați-ne sau puteți să ne trimiteți un e-mail!

Vă doresc din toată inima binecuvântarea lui Dumnezeu! Și doresc să ne revedem la Domnul! Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi toți, în Numele sfânt al lui Isus! Amin!


Distribuie această postare.