Dragi prieteni, sunt fratele Frank şi vă salut din nou. Consider că este un privilegiu să am ocazia să vă las să ascultaţi mesajele fratelui Branham înregistrate pe benzi. Aceste predici care zidesc credinţa, au devenit o binecuvântare pentru multe mii de oameni din lumea întreagă. Fie ca Domnul să vorbească inimilor voastre în timp ce continuăm să ascultăm predica „Când se descoperă dragostea ” (06.08.1957 – Edmonton, Alberta). Acum, fratele Branham:
Într-o seară predicam despre credinţă în Portland, Oregon. Şi dintr-o dată a intrat în sală un bărbat solid, de aproximativ 110 kg. Eu am crezut că era vreun mesager, până când am observat că tot grupul de predicatori (erau poate 150 sau mai mulţi) s-au împrăştiat de pe scenă. El a fugit, m-a privit în faţă, şi-a tras înapoi braţele sale mari… Nu mi-a trecut prin cap că era un nebun care scăpase de la ospiciu. El lovise un predicator pe stradă şi-i rupsese falca şi clavicula, şi-l trântise pe stradă. Erau prezenţi în adunare vreo şase mii de oameni (cât încăpea în clădire)… Afară ploua cu găleata.
Individul acesta a fugit spre scenă şi s-a uitat la mine şi a spus: „Făţarnicule, te dai drept slujitor al lui Dumnezeu. O să-ţi rup toate oasele”. Eu aveam 58 de kilograme; el avea circa 110 kg sau mai mult, avea aproape 2 metri şi era pe deplin în stare să-şi ducă la bun sfârşit ameninţările. N-am comentat nimic, pentru că din punct de vedere fizic putea s-o facă. Dar când m-am întors să mă uit la el, s-a întâmplat ceva. Oh, dacă s-ar întâmpla întotdeauna. În loc să vreau să mă bat cu el sau să chem poliţia, eu l-am iubit. M-am gândit: „Bietul de el nu vrea să-mi facă rău. Diavolul care este în el vrea să mă lovească. Omul acesta are probabil o familie, iubeşte, îi place să mănânce, să aibă prieteni, să fie şi el un cetăţean. Însă diavolul din el face asta”. M-am gândit: „Bietul frate…”
El a urcat lângă mine şi a spus: „O să-ţi arăt eu dacă eşti sau nu eşti un om al lui Dumnezeu”. Eu nu mi-am deschis deloc gura. Mă uitam la el. Era linişte deplină în sală. Tocmai condusesem la Hristos doi poliţişti, în vestiar. Ei au fugit pe scenă să pună mâna pe acest om. Am dat din cap către ei: „Aceasta nu este o chestiune care priveşte carnea şi sângele”.
Şi omul a fugit până în faţa mea şi m-a scuipat. A spus: „Şarpe, o să-ţi rup toate oasele şi o să te-arunc în mijlocul adunării”. Avea nişte mâini mari… Eu n-am spus nici un cuvânt, dar nu eram mai speriat decât sunt acum. Asta este; este iubire. Eu nu mă dusesem acolo c-aşa am vrut eu: Dumnezeu mă trimisese. Era treaba lui Dumnezeu să aibă grijă de mine cât timp eram acolo. M-am uitat la el; m-am gândit: „Bietul de el….”
Şi el şi-a înălţat pumnul acela mare ca să mă lovească. Şase mii de oameni stăteau acolo fără să răsufle. Când a încercat să lovească, am spus: „Satană, ieşi afară din el”.
La început… Când mi-a spus că mă va trânti la podea, mi-am auzit glasul spunându-i: „În seara asta vei cădea la picioarele mele”. El a spus: „Am să-ţi arăt eu la ale cui picioare voi cădea”. Şi era gata să mă lovească. Eu am spus: „Satană, ieşi din el!” Omul şi-a ridicat braţele în aer; ochii i s-au bulbucat, i s-a deschis gura; s-a întors şi a căzut la podea şi s-a ţinut de picioarele mele până când poliţiştii au trebuit să-l smulgă de acolo.Nu vă temeţi. Dumnezeu este viu. L-am văzut acţionând când m-au provocat vracii din Africa, hinduşii din India. Să nu credeţi că diavolul nu vă va face să dovediţi fiecare aspect din ceea ce pretindeţi. Dar dacă-L iubiţi pe Domnul, nu mai rămâne frică.
Cu ceva timp în urmă, acum câteva săptămâni, eram în Old Mexico. Ar fi trebuit să ni se dea arena pentru luptele cu tauri, dar nu ne-au dat-o. Şi am fost nevoiţi să luăm un teren de sport, sau cam aşa ceva. Mii de oameni au roit acolo. Noi n-am putut să ajungem în sală, sau în locul acela. Ei au trebuit să mă coboare cu o scară mobilă. Şi în timp ce predicam în seara aceea acolo… Cu o seară înainte, o doamnă venise la ora 15, iar oamenii s-au adunat a doua zi de dimineaţă la ora 9. Nu erau scaune, iar oamenii se rezemau unul de celălalt. Şi au aşteptat până la ora 21. Ce se vor face în ziua judecăţii pretinşii credincioşi care refuză să se apropie de asemenea locuri?
În seara aceea ploua… Domnul Moore îmi spunea întruna: „Se întâmplă ceva în rândul de rugăciune”. Iar un predicator mexican din California, fratele Espinosa (mulţi dintre voi îl cunosc), împărţea cartonaşele pentru rugăciune şi încerca să-i ţină pe oameni în rând şi nu reuşea. Billy (băiatul meu) a venit la mine şi mi-a spus: „Tati, nu mai putem ţine rândul acela. Acolo este o femeie cu un copilaş decedat, care a murit azi dimineaţă şi ea se caţără peste oameni”. Eu am spus: „Frate Moore, mergi acolo şi te roagă pentru copil”. Fratele Moore a pornit într-acolo, iar eu am avut dintr-odată o vedenie despre copilaşul care urma să fie înviat. Acum, noi nu putem să spunem aceste lucruri dacă nu sunt adevărate. Iar copilaşul… Eu am observat-o pe mama lui cum ţipa: „Padre”. Cuvântul „padre” înseamnă „Părinte”; ea era catolică. Eu am spus: „Aduceţi-o aici pe doamna aceea…” Ea pusese peste copilaş o pătură care acum era udă. Nu puteam să vorbesc cu ea pentru că nu era nimeni acolo care să traducă. Mi-am pus mâinile peste copilaş şi m-am rugat scurt lui Dumnezeu. Biblia aceasta este deschisă acum înaintea mea: Dumnezeu ştie adevărul: copilaşul a scâncit şi a început să dea din picioare cât îl ţineau puterile. Lucrul acesta a pus în stare de alarmă tot Mexico.
În ziua sau în seara următoare, când am ajuns acolo… Platforma de acolo era încă odată cât toată clădirea aceasta şi era plină de haine vechi şi pălării şi alte lucruri de-ale oamenilor, aduse acolo ca să mă rog peste ele. În seara aceea, am observat venind pe platformă un bătrân cu faţa zbârcită. Era al patrulea sau al cincilea la rând. Era orb şi tot spunea ceva. Traducătorul a tradus ce spunea bătrânul: „Am ajuns lângă omul care urmează să se roage pentru mine?” „Da.” El s-a căutat prin buzunarul hainei lui jerpelite, a scos nişte mătănii şi a început să spună ceva asupra lor. I-am spus: „Lasă-le deoparte, frate. Acum n-ai nevoie de ele”. El şi le-a băgat în buzunar. M-am uitat la el şi am început să mă gândesc.
Acum, ceva pentru voi, pastorii. Adunarea voastră ştie dacă voi o iubiţi sau nu. Voi nu puteţi să vă prefaceţi; trebuie să fie real. Dacă unui om îngheţat îi arăţi un foc pictat, el nu se poate încălzi. Trebuie să fie ceva care să posede căldură. Iar dragostea trebuie să fie pusă în practică.
Mie a început să-mi fie milă de bătrânul acela. M-am uitat la haina lui jerpelită. M-am măsurat cu el ca să văd dacă nu i se potriveşte haina mea. M-am uitat la picioarele lui: era desculţ, avea bătături mari, plin de praf. Pantofii mei i-ar fi fost mici. M-am gândit: „Poate că săracul bătrân nu a avut parte de o masă bună niciodată-n viaţa lui”.
Oh, economia Mexico-ului este la pământ. Zidarul câştigă circa opt pesos pe zi. Şi este nevoie de aproape patru zile de muncă asiduă ca să-şi poată cumpăra o pereche de pantofi. Asta-i situaţia lui Pancho. Ce se face Pedro, care lucrează pe doi pesos şi are de crescut şase sau opt copii? Oh, e groaznic.
Şi m-am gândit: „După toate acestea… diavolul l-a orbit. Cât de crud a fost cu el”. Şi am început să experimentez ceva; nu pot s-o exprim; era un fel de dragoste, de compasiune. Iar când bătrânul a venit şi şi-a pus capul pe umărul meu, am îmbrăţişat haina aceea jerpelită şi am spus: „Dumnezeule milostiv, te rog ajută-l pe tăticul acesta bătrân şi orb. Dacă ar fi trăit tatăl meu, ar fi fost de-o vârstă cu el. O vei face Tu?”
Şi l-am auzit strigând: „Gloria Dios”. Şi a putut să vadă la fel de bine ca şi mine. Toţi oamenii au început să strige. Ce a fost aceasta? Eu am simţit şi am suferit împreună cu el. Voi trebuie s-o faceţi.
Dacă am avut vreodată succes când m-am rugat pentru cineva, a fost atunci când am putut să simt cu respectivul. Atunci ceva din voi trece peste raţionament şi se roagă rugăciunea credinţei pentru cel bolnav. Voi trebuie să simţiţi pentru omul respectiv. Trebuie să aveţi compasiune pentru el. Trebuie să simţi cu el, înainte de a putea să-l ajuţi. Atunci pătrunzi într-un fel de profunzime; este dragostea lui Dumnezeu. Aceasta trece dincolo de iubirea omenească”.
Slujba tuturor adevăraţilor slujitori ai lui Dumnezeu a fost însoţită de întâmplări supranaturale. La fel s-a întâmplat cu acest slujitor al lui Dumnezeu care a ajuns să fie cunoscut ca prorocul adevărat căruia i-a fost descoperit Cuvântul în generaţia aceasta. Fie ca Domnul să fi vorbit inimilor voastre.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru privilegiul de a trăi în generaţia aceasta în care toate lucrurile ajung la apogeu, iar noi putem să ne ridicăm capetele ştiind că răscumpărarea noastră este aproape. Binecuvântează-Ţi toţi copiii. Mă rog în Numele lui Isus Hristos. Amin.
