București – 23 iunie 2019 – Ewald Frank

            Vă salut pe toți în Numele scump al lui Isus Hristos!

            Cred că Domnul a hotărât această zi pentru ca noi să fim aici și să împărtășim Cuvântul lui Dumnezeu cu voi. Sunt convins că ați înțeles timpul în care trăim. Este ca și cum am fi trăit în zilele lui Moise, atunci când el a primit o însărcinare divină, deoarece făgăduința trebuia să se împlinească. Este la fel ca în zilele lui Iosua, atunci când el a primit o însărcinare divină ca să introducă poporul lui Dumnezeu în țara făgăduită. Prin Moise, Dumnezeu a dat făgăduința pentru țara făgăduită. Dumnezeu a dăruit Cuvântul Său, Cuvântul legământului. Apoi, Cuvântul a fost așezat în chivotul legământului. Și chivotul a fost așezat pe umerii bărbaților lui Dumnezeu. Astfel, Cuvântul descoperit a fost cu ei atunci când au trecut Iordanul, în țara făgăduită. La fel este cu noi, azi: Dumnezeu Și-a descoperit Cuvântul. Și atunci când îngerul Domnului a vorbit fratelui Branham, pe 7 mai 1946, el a spus: „Așa cum lui Moise i-au fost date două semne, tot așa și ție îți sunt date două semne!” Un semn era acela că fratele Branham va lua cu mâna lui stângă, mâna dreaptă a pacientului. Și apoi, îngerul Domnului i-a spus: „Acest lucru se face în rândul de rugăciune!” Fratele Branham trebuia să-și întoarcă mâna, să fie cu dosul palmei în sus, ținând mâna dreaptă a pacientului; și boala, tumoarea sau cancerul apărea pe dosul palmei fratelui Branham. Persoana putea să vadă cancerul pe care îl avea. Îngerul Domnului i-a spus: „Spune pacientului să nu-și închidă ochii, pentru că în timp ce tu te vei ruga, atunci va avea loc vindecarea!” Cancerul dispărea de pe mâna lui. Aceasta a fost slujba lui în anii 1946, 1947, 1948. Și din 1948 s-a împlinit a doua parte – ca prin viziuni Domnul să-i arate cine era persoana și ce boală avea.

            L-am cunoscut pe Gordon Lindsay și pe soția lui. Ei erau prieteni buni cu fratele Branham. Gordon Lindsay a scris cartea: „William Branham – un om trimis de Dumnezeu!” Deoarece sora Lindsay era de origine germană, am avut o relație bună cu Gordon Lindsay. Ei au fost atât de impresionați de primul dar! Lor li s-a permis să vină pe platformă ca să vadă cum se desfășoară slujba. Vă spun aceste lucruri, ca voi să știți că prin harul lui Dumnezeu, am cunoscut diferite lucruri chiar de la început. Și pot să spun cu adevărat așa cum au spus Petru și Ioan: „Ceea ce au văzut ochii noștri și ceea ce au auzit urechile noastre cu privire la Cuvântul vieții, aceea împărtășim cu voi”.

Astfel, prin harul lui Dumnezeu, trăim într-un timp deosebit, cel mai important timp din istoria bisericii noutestamentare. Așa că, este absolut necesar să credem doar așa cum spune Scriptura. Așa a spus Domnul nostru: „Dacă credeți în Mine așa cum spune Scriptura”. Și a doua parte este: noi putem fi sfințiți doar în adevăr. Fără sfințire nimeni nu va vedea pe Domnul.

Așadar, noi avem neprihănirea prin sânge, iertarea tuturor păcatelor noastre. Dar apoi este un păcat, păcatul necredinței, acela este cel mai groaznic păcat. Și spun aceasta din toată inima. Cei care nu au putut să creadă însărcinarea dăruită fratelui Branham – ei au văzut în adunările lui cele mai mari miracole, dar nu au putut primi mesajul. În timp ce fratele Branham mai era în viață, el spunea: „Sunt în legătură cu 10 până la 12 milioane de oameni”. Dar după deschiderea peceților, toți s-au îndepărtat de el. Ușile s-au închis, una după alta. Și apoi, fratele Branham aștepta să vadă slujba din cort.

Dar ceea ce doresc să vă spun, este următorul lucru. Doar adevărații aleși, aleși înainte de întemeierea lumii, vor crede mesajul acestui ceas. Și ei niciodată nu vor adăuga niciun cuvânt la el și niciodată nu vor scoate nimic din el, ci vor crede fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.

V-am mai spun înainte. Am fost în adunările lui, mai ales în Germania și apoi în S.U.A. Și darul pe care Dumnezeu l-a dăruit fratelui Branham, de a spune persoanelor de unde veneau –  voi nu puteți înțelege ce înseamnă acest lucru. El spunea ceva și în același timp se afla în două dimensiuni. A spus: „Îngerul Domnului stă la dreapta mea”. Fiecare traducător, din fiecare națiune, stătea întotdeauna în partea stângă a fratelui Branham. Niciodată nu a stat vreunul în partea dreaptă, deoarece îngerul Domnului era la dreapta lui. Când fratele Branham avea o viziune, îngerul Domnului îi spune exact ce trebuie să spună.

Am văzut-o de atâtea ori! (slujba-n.tr.) Astfel, din prima zi, am știut că nimeni nu poate face aceste lucruri, decât dacă Domnul Dumnezeu este cu el. Apoi, fratele Branham a explicat și a spus: „Domnul nostru a avut această slujbă pentru evrei și samariteni, dar niciodată pentru neamuri. Dar acum, slujba este pentru neamuri”. Domnul nostru i-a spus lui Natanael: „Înainte să te cheme Filip, te-am văzut sub smochin!” El putea să-i spună lui Petru care era numele lui. El cunoștea totul. Putea să-i spună femeii de la fântână: „Ai avut cinci bărbați, dar cel pe care-l ai acum nu este soțul tău!” Astfel, același dar, aceeași slujbă pe care a avut-o Domnul nostru, s-a repetat sub ochii mei.

Și vreau să vă dau doar un exemplu. Atunci când fratele Branham se ruga la un moment dat pentru cei din rândul de rugăciune, era un domn în vârstă. Și deodată, fratele Branham spune: „Văd oceanul, văd New York-ul, văd «zgârie-norii» din New York, văd numeroasele mașini. Tu vii din New York”. Toți eram tensionați. „Tu vii din New York, dar acum ești în Germania”. Cum era acest lucru? Și apoi, fratele Branham a spus: „Tu ești un misionar din «Biserica lui Dumnezeu». Și ai fost trimis în Germania ca misionar”. Și apoi, fratele Branham spune: „Tu ești tatăl traducătorului meu”. Vă puteți imagina? Noi stăteam acolo și ne ștergeam lacrimile, deoarece vedeam zilele Bibliei.

De la prima adunare, Domnul mi-a deschis înțelegerea, așa că am dorit să-l întâlnesc pe acest bărbat. Luni, 15 august 1955, devreme, mă aflam la recepția hotelului, așteptând ca fratele Branham să intre. Ca s-o spun pe scurt: pe vremea aceea conduceam o motocicletă. Era în 1955. Purtam haine de motociclist. Și așteptam la recepție. Apoi, fratele Branham a venit și m-am întors spre el și am privit cum venea. Primele cuvinte au fost acestea: „Tu ești un slujitor al Evangheliei lui Isus Hristos!” Apoi ne-am îmbrățișat și ne-am strâns mâinile.

Domnul mi-a dat ocazia să beau un ceai cu el în casa lui, să mănânc cu el la aceeași masă, să merg cu el în aceeași mașină.

Cel mai mare lucru pentru mine a fost în decembrie 1962. Voi știți, atunci era un timp deosebit, pentru că acela a fost momentul în care el trebuia să se mute din Jeffersonville, la Tucson, Arizona. Și vă puteți imagina că William Branham, cel mai mare bărbat al lui Dumnezeu din zilele lui Isus Hristos și până azi (și nimeni nu a avut o asemenea slujbă, nici apostolul Petru, nici apostolul Pavel – dar el a avut aceeași slujbă pe care a avut-o și Domnul nostru) s-a uitat la mine și a spus: „Frate Frank, conform viziunii pe care mi-a arătat-o Domnul în martie, eu trebuie să mă mut la Tucson. Trebuie să împachetez pentru că trebuie să mă mut împreună cu familia mea”. Dar el trebuia să predice în Los Angeles și m-a rugat dacă aș putea predica în Los Angeles. Eu nu fusesem niciodată în Los Angeles. Dar el m-a rugat să predic în locul lui; la fel și în Oakland, California.

Iubiți frați, vă spun aceste lucruri ca voi să știți că mulți se referă la fratele Branham, dar nu au avut această legătură prin Duhul Sfânt. William Branham a fost cel care a spus: „Hrana pe care trebuie s-o depozitezi este Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu pentru această zi! Așteaptă cu distribuirea ei până când primești și restul hranei!”

Astfel, prin harul lui Dumnezeu înțelegem că fratele Branham a primit Cuvântul lui Dumnezeu. Dar acea hrană încă nu era pe masă. Ea era pusă acolo. (pe rafturi-n.tr.) Și tuturor fraților care vin la Krefeld, tuturor frații slujitori le arăt toate benzile pe care le-am primit în decursul anilor, începând din 1958, ca să depozitez hrana. Și apoi am tradus fiecare predică. Am ascultat fiecare predică de două sau de trei ori. Așadar, cunosc mesajul în întregime. Dar întotdeauna mă întorc la Cuvântul lui Dumnezeu. Așa cum am spus ieri, noi trebuie să cercetăm Scripturile, să vedem dacă lucrurile spuse sunt conform Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să fim siguri că sunt în Cuvântul lui Dumnezeu. Așa cum am dat ieri exemplul cu Domnul nostru că va fi Împărat și că va avea o Împărăție, închipuiți-vă: în Isaia 9 și apoi pe cruce era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mereu: „Împăratul, Împăratul.”.. Dar de-abia după ce vor suna cele șapte trâmbițe, va începe Împărăția.

Iubiți frați și surori, este atât de important ca fiecare subiect biblic să-l așezăm corect conform planului de mântuire. Prin harul lui Dumnezeu, aceasta este slujba de învățătură. Chiar de la început, Domnul m-a călăuzit într-un asemenea mod, încât a trebuit s-o denumesc: „Slujba de învățătură biblică, apostolică și profetică”.

Așa cum am spus aseară, fratele Branham a menționat Zaharia 14:7 („Spre seară se va arăta lumina.”..) de 228 de ori. Dar acel text din prorocul Zaharia se împlinește atunci când vine Domnul și Își pune picioarele pe Muntele Măslinilor. Dar, deoarece fratele Branham a fost îngerul celei de-a șaptea epoci a Bisericii, pentru el era atât de important ca după tot întunericul, după toate epocile întunecate… Chiar după timpul Reformei era încă întuneric duhovnicesc. Dar apoi a venit lumina din timpul serii și a fost dat mesajul din timpul serii; și lumina strălucește, iar noi vedem toate lucrurile în lumină și umblăm în lumină. Și Cuvântul scris al lui Dumnezeu a devenit Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu, Cuvântul viu al lui Dumnezeu și este parte din voi și parte din mine; așa cum Cuvântul a fost confirmat cu Domnul și Mântuitorul nostru. Fiecare făgăduință care se referea la El a devenit o realitate. Astfel, fiecare făgăduință pe care ne-a dat-o Domnul va deveni o realitate până la sfârșit.

Așa cum știți, sunt multe interpretări. Acestea îmi rănesc foarte mult inima, pentru că oamenii se referă la fratele Branham, dar niciodată la Scriptură. Mereu: „Prorocul a spus…, prorocul a spus… ”, dar niciodată: „Isus a spus… “. Și ei nu mai predică mântuirea. Ei predică doar: „Prorocul a spus…, prorocul a spus…”. Dar noi predicăm mântuirea, predicăm iertarea păcatelor, predicăm întregul plan al lui Dumnezeu, spunem oamenilor ce face Dumnezeu acum.

Suntem foarte recunoscători Domnului că a dăruit lumină în timpul serii. Astfel, noi știm cum să umblăm până la miezul nopții. Și aici este taina, iubiți frați și surori. În Matei 24, Domnul vorbește despre timpul de sfârșit, despre hristoși falși și despre unși falși, despre războaie și vești de războaie, despre un neam care se va ridica împotriva altui neam. El a vorbit în general despre toate aceste lucuri. Dar apoi ajunge la punctul principal, așa cum am împărtășit cu voi, ieri, despre hrana care trebuie împărtășită cu poporul lui Dumnezeu. Și acest pasaj din Matei 24:45-47 este de o importanță așa de mare, deoarece imediat după aceea, în Matei 25 este mesajul: „Iată, vine mirele!” În Matei 24 [este vorba] despre robul înțelept care trebuie să împartă hrana la vremea potrivită. Dar, de asemenea, dacă citiți de la versetul 48 la versetul 51, ne este arătat cineva care întotdeauna vine după adevăratul mesager, așa cum a fost de la început. Domnul a semănat sămânța bună. Vrăjmașul a venit și a semănat cealaltă sămânță – Matei 13:37-38. Așadar, chiar și în Matei 24, adevăratul om al lui Dumnezeu vine să împărtășească adevărata hrană, Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu, descoperit prin Duhul Sfânt.

Și în mesajele lui William Branham, fiecare găsește totul. Trebuie să admit în prezența lui Dumnezeu că eu niciodată nu am vorbit despre îmbrăcăminte, despre cum ar trebui să se îmbrace femeile. Nici măcar într-o singură predică! Dar dacă citiți ce a spus William Branham, cel puțin la fiecare a doua predică, el spune surorilor cum să se comporte, cum să se îmbrace; el dă avertizări (sfaturi n.tr.). Eu nu pot să fac acest lucru. Slujba mea este o slujbă de învățătură; să nu ating atât de mult partea personală. Dar fratele Branham a luat partea personală. O, Doamne! Câteodată, atunci când am tradus am spus: „O, Doamne! Din nou, din nou el spune surorilor ce să facă și ce să nu facă!” Și, uneori, el folosește cuvinte cam dure. Dar slujba mea este o slujbă de învățătură, să împărtășesc întreg planul de mântuire.

Sper că pilotul care m-a adus ieri aici nu se va supăra, e un frate scump. Și el a spus: „Frate Frank, eu am toate scrisorile circulare, am toate cele 160 de predici ale lui William Branham! Și le citesc mereu! Le citesc din nou și din nou!” Eu vă rog, în Numele Domnului să citiți predicile fratelui Branham! Sunt atât de multe lucruri personale care ni se adresează nouă, tuturor. Și noi avem nevoie de acestă învățătură, care ne învață pe fiecare în mod personal! Noi avem nevoie de învățătură care să ne arate planul de mântuire. De aceea, Domnul m-a chemat să fac cele două lucruri: să depozitez hrana și apoi să împart hrana. Așadar, eu am tradus toate predicile din anii ’60, toate predicile de după deschiderea peceților, așa ca fiecare să știe ce a spus prorocul, pe ce a pus accentul.

Iubite surori, luați-o în serios! Iubiți frați, luați-o în serios! Vă implor, în Numele Domnului Isus Hristos, citiți și ascultați predicile fratelui Branham! Sunt absolut necesare pentru pregătirea noastră, ca să-L întâlnim pe Domnul nostru fără pată și fără zbârcitură. Repet! Domnul a spus două lucruri: „Te voi trimite din oraș în oraș ca să predici Cuvântul Meu!”, dar partea a doua: „Depozitează hrana!” Hrana este Cuvântul făgăduit pentru pentru această zi. Și William Branham a fost bărbatul trimis de Dumnezeu, cu Cuvântul făgăduit de Dumnezeu pentru această zi. Învățăturile și îndemnurile personale sunt necesare. Așa că, vă rog, citiți predicile fratelui Branham! Ascultați predicile fratelui Branham! Și ascultați Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă ați înțeles ce am spus, spuneți: „Amin!” Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vreau să fiu sigur că ați înțeles.

Și știți, atunci când Domnul a spus despre depozitarea hranei, iar eu am spus că oamenii nu mă vor asculta, răspunsul Lui a fost: „Va veni timpul când ei te vor asculta! ”

Așadar, privim în urmă la atât de mulți ani! Și tot poporul lui Dumnezeu, cu un respect adânc, primește Cuvântul lui Dumnezeu. Ei înțeleg că în timpul serii este lumină. Dar Dumnezeu l-a folosit pe prorocul Său. Eu n-aș fi avut niciun mesaj, dacă nu ar fi existat un William Branham. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, mesajul este legat direct de însărcinarea pe care Dumnezeu a dăruit-o fratelui Branham. Prin harul lui Dumnezeu, eu nu găsesc nicio contradicție. Uneori, fratelui Branham i-a fost greu să spună cu exactitate ceea ce dorea să spună. Dar, dacă apoi citești puțin mai departe [în predică], ceea ce nu a spus complet aici, după câteva minute ai răspunsul la ceea ce ai citit aici și nu ai înțeles.

Așadar, iubiți frați și surori, aici este Cuvântul lui Dumnezeu. Și noi trebuie să spunem aceasta. Toate denominațiile, chiar și toți penticostalii – și acum avem 550 de milioane de penticostali-carismatici, peste tot e un „Aleluia!”, dar ei umblă pe propriile lor căi.

De aceea, este absolut necesar să spunem poporului lui Dumnezeu că El l-a trimis pe prorocul Său pentru că este o făgăduință. Și așa cum am citit ieri, toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt „da” și „Amin”. Ele nu sunt și „da” și „nu”, ci ele sunt „da” și „Amin”. Făgăduința principală pentru zilele noastre, care a ieșit de pe buzele Domnului nostru…. Și aici este taina: în ambele pasaje, în Maleahi 3:1 avem două lucruri și în Maleahi 4:6 avem două lucruri. Și e atât de important! În Maleahi 3:1a: „Iată, voi trimete pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea” – s-a împlinit în slujba lui Ioan Botezătorul. El este acela despre care a vorbit Domnul (Matei 11:10, Marcu 1:2-3). Dar partea a doua (Maleahi 3:1b) se va împlini atunci când Domnul vine ca Împărat, ca Înger al legământului. Dar și în Maleahi 4:6 avem două lucruri: „El va întoarce inima părinților spre copii” – doar partea aceasta s-a împlinit. Partea a doua nu s-a împlinit; doar prima parte: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie… El va întoarce inima părinților spre copii”. Dacă cercetați în Noul Testament, o găsiți în Luca 1:16-17: „ca să întoarcă inima părinților spre copii”. Așa că, pe parcursul întregului Vechi Testament, Dumnezeu a vorbit părinților. Dar acum a venit timpul. Și Luca 16:16 s-a împlinit: „Legea și prorocii au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește”. Și inimile părinților au fost întoarse la copiii noutestamentari. Dar acum, acum se împlinește a doua parte, că inimile copiilor vor fi întoarse la părinți, la părinții apostolici, înapoi la început. Acesta este mesajul ceasului! Aceasta este făgăduința din Cuvântul lui Dumnezeu! Mulțumiri să-I fie aduse Dumnezeului Atotputernic pentru că ne-a arătat toate lucurile în Cuvântul Său!

Iubiți frați și surori, am putea sta aici ore întregi și să împărtășim cu voi întregul plan al lui Dumnezeu. Dar haideți să facem un sumar a ceea ce am încercat să spunem. Nu suntem doar în timpul de sfârșit, suntem la sfârșitul timpului de sfârșit. Din 1933, au trecut mulți ani. Din 1946, au trecut mulți ani. Din 1965, de când fratele Branham a fost luat în slavă, multe lucruri au venit și au trecut. Dar acum suntem chiar la sfârșit.

Doresc să spun un cuvânt, tinerilor. În toate familiile avem tineri și vine vremea când ei trebuie să ia propria lor decizie. Voi știți cât de înșelătoare este această lume. Și deodată, părinții nu mai au niciun cuvânt de spus. Doresc să-i îndemn pe toți tinerii: Predați-vă viața Domnului! Eu nu aveam nici măcar 16 ani când mi-am predat viața Domnului. Prin harul lui Dumnezeu, spun aceasta spre slava lui Dumnezeu: nici măcar o dată nu am părăsit calea îngustă! Nici măcar o dată! Și de când predic și învăț Cuvântul lui Dumnezeu, niciodată nu am spus nimic altceva. Am predicat și am învățat Cuvântul lui Dumnezeu.

Ceea ce vreau să vă spun este: tuturor părinților le-ar plăcea să-i vadă pe copiii lor în slavă. Și dacă sunt tineri astăzi aici… Desigur, lumea este deschisă înaintea voastră. Dar, amintiți-vă ce a spus Domnul nostru! Fiecare trebuie să-L primească pe Hristos ca Mântuitor personal! Fiecare trebuie să aibă trăirea mântuirii! Trebuie să primiți viața veșnică! Și aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, pentru noi toți care suntem aici, și în mod deosebit pentru toți tinerii; și aș spune de la 14 la 48 de ani – ca toți tinerii să-și dedice viața Domnului, astăzi!  

Eu nu știu dacă mă mai pot întoarce vreodată în această țară binecuvântată. Aceasta este o excepție în toată Europa. Ceea ce a făcut Dumnezeu în România, nu s-a mai întâmplat în nicio țară de pe pământ. Doar dacă mergi în Africa sau Asia, dar nu în Europa. Așadar, Dumnezeu a avut ochii ațintiți asupra țării voastre.

Luați-o în serios! Chiar și această zi, Domnul a făcut-o pentru tineri și bătrâni, pentru părinți, pentru copii, pentru familii, pentru cei căsătoriți, pentru cei necăsătoriți, ca noi toți să ne predăm viața Domnului! Și să trăim o asemenea viață, care să fie gata să-L întâlnească pe Domnul! Pentru că noi nu știm când vine El, trebuie să fim gata în orice clipă! Biblia spune: „cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa”.  

Așadar, slujba noastră… și o repet, din toată inima! Vă rog, citiți predicile fratelui Branham! Vă rog, ascultați predicile fratelui Branham, deoarece ele vi se adresează în mod personal! Ele vă dau lucrurile de care aveți nevoie pentru viața voastră personală, ca să fiți ascultători, ca să fiți gata să-L întâlniți pe Domnul atunci când El vine! El a vorbit pentru copii, pentru cei căsătoriți, pentru familii, într-un mod minunat. Aceasta nu e slujba mea, ci aceasta a fost slujba lui. Și eu am publicat toate predicile. Și în limba voastră sunt toate predicile. Citiți predicile cu rugăciune! Și spuneți: „Iubite Domn, vorbește-mi! Dă-mi o inimă ascultătoare! Nu să mă forțez, ci din dragoste!”

Astfel, prin harul lui Dumnezeu vom încredința acest serviciu divin Domnului și ne vom rededica viețile, Lui. Este un semn că am găsit har înaintea lui Dumnezeu.

Iubiți frați și surori, pe cât de sigur am recunoscut ziua și mesajul, pe cât de sigur am recunoscut Cuvântul făgăduit de Dumnezeu pentru această zi, pe atât de sigur noi am crezut pe Dumnezeu! Și pentru că L-am crezut pe Dumnezeu, Cuvântul Său se va împlini prin noi. Așa cum am spus în adunările precedente, toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt „da” și „Amin”. Chiar și făgăduința referitoare la revenirea lui Hristos, este atât de importantă! Domnul nostru a fost răstignit în trup, El a fost îngropat în trup. Dar la înviere, a înviat un trup de înviere. El încă putea să bea și să mănânce în acel trup de înviere. Și a fost ridicat în slavă, sub ochii ucenicilor (Luca 24:50-51, Fapte 1:9-11). El a fost ridicat în trup, în slavă. El se va întoarce în același fel, așa cum S-a ridicat în slavă.

Și voi toți, mai ales slujitorii, trebuie să citiți 1 Tesaloniceni 4, de la versetul 13, ca să știți cu exactitate despre ce e vorba, pentru că este în legătură directă cu revenirea lui Hristos. Strigătul de acolo nu este adresat celor vii, ci celor care au murit în Hristos. Ei vor învia mai întâi. Iar noi, care trăim, vom fi schimbați și împreună vom fi ridicați în sus. Învierea va fi în trup. Noi vom primi un trup de înviere. Și împreună vom fi ridicați, ca să-L întâlnim pe Domnul nostru în slavă. Nu e nevoie de nicio interpretare. Doar credeți din toată inima! Credeți și supuneți-vă!

Și în 1 Corinteni 15 și în toate celelalte versete, de 19 ori citim despre revenirea lui Hristos. Noi știm că va avea loc așa cum este scris. Dacă unii oameni spun că Domnul a venit deja și spun că El este aici sau acolo, să nu o credeți! Domnul nostru a spus să nu o credem. „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului”.

Iubiți frați și surori, eu trebuie să fiu cinstit. Trebuie să spun adevărul, fără niciun compromis. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, am recunoscut timpul nostru.

Și accentuez încă o dată: toate familiile, toți părinții, toate surorile, toți copiii să citească predicile fratelui Branham și să ia la inimă ceea ce a spus el, pentru că el a vorbit dintr-o însărcinare directă, în Numele Domnului. Și este adresat doar aleșilor. Toți ceilalți vor da din cap. Ei vor spune: „Ah, e de modă veche!” Dar, prin harul lui Dumnezeu, noi înțelegem. Eu sper că voi veți înțelege și slujba de astăzi. Este slujba Cuvântului lui Dumnezeu. Și așa cum a spus Domnul nostru în marea însărcinare: „Predicați Evanghelia!”, El a spus și: „Învățați toate neamurile!” „Învățați toate neamurile!” Nu doar: „Predicați Evanghelia!”, ci „Învățați toate neamurile!”. Acest lucru este foarte important: ca Evanghelia să fie predicată, dar și ca temele biblice să fie învățate.

Iar noi putem spune prin harul lui Dumnezeu, că  nu a mai existat niciun timp pe pământ, în care fiecare capitol, tot ceea ce este scris în această Carte să fie descoperit într-un mod atât de armonios. Vechiul și Noul Testament este un legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu Israel, este legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu noi. Și El Și-a vărsat sângele noului legământ ca să confirme legământul, să ne dea răscumpărarea și să ne așeze în acest legământ. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, suntem atât de mulțumitori pentru ceea ce Dumnezeu a făcut în timpul nostru și pentru faptul că El mi-a dat însărcinarea să predic Cuvântul Său. Eu nu L-am rugat s-o facă. Dar, prin harul lui Dumnezeu, privim în urmă la căile Sale.

Și eu trebuie să spun în Numele Domnului. Dacă voi ați ști ce se întâmplă în toată lumea, cum Cuvântul lui Dumnezeu ajunge marginile pământului, cum din toate țările, țările musulmane, hindu și oricare ar mai fi, Dumnezeu îi  cheamă pe aleși! Așa cum Domnul Dumnezeu a dat făgăduința lui Avraam, în Geneza 12, prima dată când Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile”. Toate neamurile! Nu doar o națiune, Israelul, ci toate neamurile!

Prin harul lui Dumnezeu, dacă citiți pecețile, chiar la sfârșitul peceții a cincea, Domnul a răscumpărat din toate semințiile și națiunile. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, acum noi am văzut ceea ce a făgăduit Dumnezeu. Câți cred mesajul din toată inima lor? Amin!

Haideți să ne ridicăm. Și nădăjduim că sora va cânta din nou cu noi minunata cântare. Seara trecută a fost o cântare atât de armonioasă! Dar acum ne vom apleca capetele. Ne închidem ochii și ne rugăm împreună.

Iubiți frați și surori, ceea ce am spus, am spus-o în Numele Domnului. Chiar și despre cele două lucruri: mesajul acestui ceas, hrana care a fost depozitată prin slujba lui William Branham, robul și prorocul lui Dumnezeu și apoi, a doua parte, predicarea Cuvântului, la timp sau ne la timp, deoarece va veni vremea când oamenii nu vor suporta învățătura sănătoasă. Și, cu siguranță timpul a sosit! Sunt atât de multe învățături nesănătoase! Dar Dumnezeu v-a ferit, în această țară. El v-a dăruit bărbați ai lui Dumnezeu care să rămână în Cuvântul lui Dumnezeu, care să predice doar Cuvântul lui Dumnezeu.

Iubiți frați și surori, spun aceasta din nou înaintea Domnului. Pe 2 aprilie 1962, Domnul a mai spus și: „Robul Meu, nu înființa biserici locale!” Eu vin și plec. Dar aici sunt frați care sunt folosiți de Dumnezeu ca să înființeze biserici locale, să împărtășească aceeași hrană cu copiii lui Dumnezeu. Astfel, suntem recunoscători Dumnezeului Atotputernic.

Și vă puteți imagina?! Domnul a mai spus și: „Nu înființa biserici locale! Și nu publica o carte de cântări, pentru că este semnul unei denominații!” Vă puteți imagina? Domnul slavei a coborât în Krefeld, Germania, pe Luisenstrasse 160, la etajul 2 și a dat instrucțiuni divine despre ceea ce să fac și cum să fac și ce să nu fac! Astfel, prin harul lui Dumnezeu am făcut toate aceste lucruri conform însărcinării divine. Am împărtășit Cuvântul lui Dumnezeu, mesajul acestui ceas, predicat de William Branham și am împărtășit Cuvântul lui Dumnezeu, învățând toate neamurile întreg planul lui Dumnezeu. Și acum a venit timpul vostru! A venit timpul vostru să-L primiți, să-L credeți și să aveți parte de ceea ce face Dumnezeu chiar acum! Binecuvântat să fie Numele Domnului! Prezența Dumnezeului Atotputernic este aici! Prezența Dumnezeului Atotputernic este aici! Dedicați-vă viața! Puneți voia voastră în voia lui Dumnezeu! Fiți binecuvântați cu binecuvântările Dumnezeului Atotputernic, în Numele lui Isus Hristos! Și fie ca toți să fie binecuvântați, toți din toată lumea, din fiecare națiune! Toți să fie binecuvântați cu binecuvântările Dumnezeului Atotputernic, în Numele lui Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru! Aleluia! Și fiecare să spună „Amin!” Și acum vom cânta. [Se cântă „Numai să crezi”.]

Toate lucrurile sunt posibile! Toate lucrurile sunt posibile!

Iubiți frați și surori, Dumnezeu a făcut un lucru minunat astăzi, aici. Nimeni nu va pleca din acest loc așa cum a venit. Cuvântul lui Dumnezeu a atins inimile noastre. Și dacă sunt tineri care doresc să ne rugăm pentru ei… De ce nu veniți acum ca să ne rugăm pentru voi?! Da! Toți tinerii, veniți aici! Veniți aici! Toți tinerii, veniți în față! Amin! Amin! Amin!

[Se cântă din nou „Numai să crezi”].

Iubiți frați și surori, mai ales toți tinerii, așa cum am spus adineauri, eu mi-am dedicat viața Domnului când încă eram foarte tânăr. Și prin harul lui Dumnezeu, voi sunteți astăzi aici. Voi ați luat decizia voastră. Și vom dedica viața voastră. Vom pune viața voastră direct în mâinile Dumnezeului Atotputernic, pentru că Scriptura spune în prima predică din ziua Cincizecimii: „Făgăduința aceasta este pentru voi și pentru copiii voștri. Și pentru copiii voștri”. Nu doar pentru tata și mama, nu doar pentru părinți, ci aici în Faptele Apostolilor 2:39 este scris: „Făgăduința aceasta este pentru voi care sunteți astăzi aici și pentru toți cei pe care îi va chema Domnul, pentru toți fiii și fiicele voastre”. Părinții voștri s-au rugat deja pentru voi. Și, prin harul lui Dumnezeu aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul pentru ca voi să vă dedicați viața Domnului astăzi! Viitorul vostru, orice mai vine… Noi încă ne aflăm în această lume. Trebuie să mergeți la muncă, să aveți o slujbă bună, să fiți punctuali de fiecare dată! Să nu faceți nimic greșit la muncă!

Dar, așa cum întotdeauna obișnuiesc să spun, să fiți cu două picioare pe pământ, dar cu inima voastră, în cer! Întotdeauna în teama lui Dumnezeu! Să nu faceți nimic din ce nu ați face în prezența Domnului! Tot ceea ce să se poată spune despre voi și despre noi toți, să fie așa cum s-a spus despre Enoh. Enoh a umblat cu Dumnezeu.

Astăzi, voi aveți harul lui Dumnezeu ca de azi înainte să umblați cu Dumnezeu. Și veți umbla cu Dumnezeu prin credință, în Numele Domnului Isus Hristos. Voi credeți în sângele vărsat pe crucea de la Golgota. Spuneți: „Da, eu cred!” „Da, eu cred! Am primit! Am primit iertarea păcatelor mele! Am primit viața veșnică! Am primit harul lui Dumnezeu! Am primit tot ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru mine!” Și prin harul lui Dumnezeu, veți privi în urmă la această zi, când v-ați dedicat viața Domnului! Eu îmi amintesc locul în care mi-am dedicat viața Domnului, în 1948 și mai ales în 1949. Mi-amintesc locul.

Iubiți frați și surori, fie ca aceasta să fie ziua. Și vă rog, eu nu doar o spun. Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o pentru voi! Primiți-o! Credeți-o! Și este a voastră, pentru totdeauna! În Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru.

Doamne Dumnezeule, mă rog pentru dedicarea tuturor tinerilor și a tuturor celor care au venit în față, pentru toți din această adunare și din toată lumea. Fie ca toți să ne rededicăm viața Ție. Fie ca aceasta să fie ziua, ziua pe care Tu ai făcut-o. Și noi am luat decizia noastră, prin harul lui Dumnezeu, să Te credem, să avem parte de ceea ce faci Tu acum.

Scumpe Domn, mă rog ca celor tineri și celor bătrâni să le fie dăruită descoperire divină prin Duhul Sfânt. Și toți să fie învățați de Dumnezeu. Toți să fie gata pentru revenirea lui Hristos, ca predicarea să nu fi fost în zadar, ci să fie un rezultat, rezultatul că oamenii care sunt aici au primit harul lui Dumnezeu, Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu. Dacă este adevărat în viața voastră, atunci spuneți: „Amin!” Spuneți: „Amin!” Spuneți: „Amin!” Aleluia! Spuneți: „Aleluia!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Credeți cu toții? Amin! Amin! Amin! Domnul să vă binecuvânteze pe toți și să fie cu voi toți! Vă mulțumesc că ați venit! Suntem recunoscători Dumnezeului Atotputernic și pentru această zi, pentru această adunare. Dumnezeu să binecuvânteze România! Să-i binecuvânteze pe toți frații slujitori! Îi cunoașteți? Respectați-i! Așa cum spune Biblia, un bătrân este vrednic de îndoită cinste. Respectați-i pe slujitorii lui Dumnezeu care împărtășesc Cuvântul lui Dumnezeu cu voi! Și toți, din toată lumea să fie binecuvântați! Și frații noștri din Slovacia. Domnul să vă binecuvânteze și să fie cu voi! Și de asemenea, pe toți frații care se află aici, din Ungaria, din diferite țări.

Rugați-vă pentru fratele Frank! După aceste multe călătorii, am peste 15 milioane de mile de zbor. Am călătorit în toți acești ani, așa cum mi-a poruncit Domnul. Dar, așa cum am spus, acum revenirea Sa este foarte aproape. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Doresc să vă strâng mâinile. Și vreau să fiu sigur că voi credeți din toată inima. Și repet ceea ce a fost spus în prima predică: „Făgăduința aceasta este pentru voi și pentru copiii voștri!” Nu doar pentru tata și mama, ci pentru copiii voștri! Fie ca toți copiii s-o primească, penrtru că este în prima predică din ziua Cincizecimii! Ridicați-vă mâinile dacă ați primit-o! Aleluia! Voi merge la ușă și voi da mâna cu voi.

Distribuie această postare.