Botezul – realitate sau…?

Trebuie să atingem această temă, pe scurt, pentru că unii doresc să primească botezul. Încă mai este valabilă porunca din Mat. 28 și din Marcu 16, „Duceți-vă și faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatalui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit”. În Mat. 28 este vorba despre Numele în care trebuie să fie botezată persoana respectivă, în Numele în care ni s-a descoperit Dumnezeu, ISUS. „…și-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele Sale”. El este EMANUEL, este DUMNEZEU CU NOI.

Din punct de vedere pământesc, El era un om. După duh, El era DOMNUL slavei și Împăratul împăraților. El a coborât din plinătatea lui Dumnezeu, a umblat prin grădina Eden, a vorbit cu prorocii. El, care este IAHVEH al Vechiului Testament, a devenit Iahșua al Noului Testament – Iahveh Salvatorul. De aceea Domnul a zis: „Duceți-vă și faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatalui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Teologii din sec. III au înțeles greșit acest Cuvânt, căci până atunci toți fuseseră botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Dar când a pătruns înțelepciunea greacă și s-a pierdut descoperirea, ei au avut doar litera, dar fără descoperirea care aparținea literei. Și au făcut o formulă magică din porunca misionară, o formulă folosită pretutindeni când începe să vorbească un preot: „în Numele Tatalui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Niciun proroc și niciun apostol nu a înfăptuit un asemenea act. Toți au știut că Dumnezeu ni s-a descoperit ca Tată în Fiul și, prin Duhul Sfânt, în Numele de răscumpărare în care este mântuirea – Numele Domnului Isus Hristos.

De aceea, ei au știut că celor trei titluri, Tată, Fiu și Duh Sfânt, le aparține Numele. Astăzi avem aici mulți tați, mulți fii, oameni cu diferite meserii. Dar fiu nu este un nume, tată nu este un nume, Duh Sfânt nu este un nume, ci acestea sunt niște descoperiri ale lui Dumnezeu. Numele despre care este vorba și în care trebuie să botezăm, a fost exprimat în prima predică în ziua Cincizecimii. În Faptele Apostolilor 2, citim de la v. 37: „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inima, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: «Fraților, ce să facem?» «Pocăiți-vă», le-a zis Petru,«și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numar îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru». Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: «Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticalos» Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați, și în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete”.

Cuvântul a avut un efect în aceia care l-au primit prin credință, care au dorit să încheie și să confirme din partea lor legământul cu Dumnezeu – aceia au primit botezul. În traducerea Luther putem citi: „botezul… nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu…”. Un om care a primit iertarea și s-a pocăit, care simte o părere de rău pentru tot ceea ce a făcut rău înaintea lui Dumnezeu… și uneori pot să curgă lacrimi fierbinți. Dacă ajungi în această stare, când omul este călăuzit de Duhul lui Dumnezeu la pocăință, nu forțat de alții, ci călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, atunci se întâmplă că într-o singură zi, într-o singură adunare se poate întâmpla totul: pocăința, părerea de rău, o întoarcere la Domnul, primirea iertării, primirea răscumpărării, până la confirmarea legământului din partea noastră, lăsându-ne botezați în Numele Domnului Isus Hristos, pentru că în el a avut loc încheierea legământului prin sânge, pe crucea Golgotei. Și noi vom păși ascultători pe calea Lui, ne lăsăm botezați, ca să confirmăm, conform Rom. 6:3, că omul vechi este îngropat: „Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui?” Am fost botezați în moartea Lui. Deci, prin botez noi mărturisim și dovedim că am fost răstigniți împreună cu El, am murit împreună cu El, că viața noastră se încheie și noi am început o viață nouă cu Dumnezeu, prin puterea învierii lui Isus Hristos din morți.

Cine mai are de gând să-și trăiască viața lui, acela să aștepte cu botezul, până când va lua o decizie pe deplin, înaintea lui Dumnezeu, până când are loc o pocăința reală. Și atunci poate avea loc botezul.

În acest loc nu avem posibilitatea ca în bisericile locale, să-i observăm pe cei nou veniți și să constatăm dacă ei pășeșc sau nu pe căile Domnului; trebuie să ne bazăm pe mărturia celor ce vor să se boteze și pe mărturia celor care-i cunosc și sunt prezenți la botez ca martori. Fie acum ca toți cei care doresc să fie botezați astăzi, să se cerceteze înaintea Domnului. Noi toți ne putem cerceta, dar în mod deosebit cei ce doresc să primească botezul. Dacă s-a luat decizia și calea proprie, dorința proprie, programul propriu, totul, s-a încheiat și a ajuns la sfârșit, iar noi dorim să pășim pe calea nouă despre care este scris în scrisoarea către Evrei – calea nouă, vie…. Da, când El a murit pe crucea Golgotei în trupul lui de carne, ne-a răscumpărat pe tine și pe mine, care suntem în acest trup de carne și ne-a iertat toate păcatele pe care le-am făcut în acest trup. Și acum ne întoarcem la El, dezbrăcăm omul vechi cu tot ceea ce este și are, și ne lăsăm cu adevărat îngropați cu Domnul.

În popor se spune: „cu asta te poți îngropa”. Dar aici este vorba cu adevărat de o îngropare. Am murit împreună cu Hristos, nu o moarte prefăcută, ci o îngropare, un botez al unui om care a fost răstignit împreună cu Hristos. DOAR UN MORT POATE FI ÎNGROPAT. Toți ceilalți pot fi scufundați și scoși din nou afară, dar îngropat cu adevărat cu adevărat în moartea Domnului, asemenea morții Domnului și să arătăm că omul vechi a fost îngropat aici cu Hristos, apoi prin scoaterea din apă, simbolul învierii, cel botezat este ridicat din apă ca semn că a murit împreună cu Hristos, a fost îngropat cu Hristos și de acum încolo umblă într-o viață nouă, prin harul lui Dumnezeu. Sunteți cu toții de acord?

Ar fi o infracțiune să îngropi pe cineva pe jumătate mort.
A fost un caz, cineva care trebuia să moară și a fost dus la morgă, dar a fost scos la timp de la morgă, căci el încă mai trăia. DECI, ÎNGROPĂM DOAR PE CEI MORȚI. Persoana respectivă să poată spune: „Eu pot spune că harul lui Dumnezeu e important pentru mine, calea mea s-a sfârșit, doresc să pășesc pe o cale nouă, o viață nouă a început acum”. Astfel de oameni, după botez vor trăi și vor primi botezul cu Duhul Sfânt. DUMNEZEU ÎNCĂ MAI CONFIRMĂ CUVÂNTUL SĂU ÎN AI SĂI. Și de aceea mai este scris: „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre” – pentru că păcatele voastre sunt iertate, de aceea vă botezați voi – „apoi veți primi darul Sfântului Duh”.

Noi toți, care suntem deja botezați biblic, să ne punem această întrebare: ne-am dat noi viața noastră, la moarte, cu Domnul? Sau eul propriu se mai aude, se mai vede, se mai simte? Dacă noi predicăm despre încheierea legământului, să și arătăm ce s-a întâmplat pe crucea Golgotei.

Omul vechi și-a găsit sfârșitul, a fost răstignit împreună cu Hristos. Și în acest context a spus Pavel: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. Și așa, întregul Cuvânt al lui Dumnezeu care s-a întors în mijlocul nostru, întreaga învățătură biblică, apostolică, care este în mijlocul nostru, va avea un efect. În prezența lui Dumnezeu, se poate descoperi în mijlocul poporului Său care a primit și a acceptat Cuvântul Său. Dacă noi putem crede aceasta din toată inima, atunci se va întâmpla întocmai! Amin!

Distribuie această postare.