Dragi prieteni, vă salut în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Aş vrea să mulţumesc încă odată tuturor celor care ne-au scris, şi care ne-au mărturisit că au primit o înţelegere mai adâncă a planului profetic. Oamenii vin ca să aibă o cunoştinţă biblică mai profundă. Există lucruri ale lui Dumnezeu care au fost predicate, şi există şi acele lucruri au fost ţinute în secret până la timpul sfârşitului. Noi credem că trăim acum în generaţia care vede împlinirea prorociilor biblice care arată către a doua venire a lui Hristos. Suntem foarte bucuroşi pentru făgăduinţele date evreilor şi sunt recunoscător pentru că Dumnezeu i-a adus înapoi de la marginile pământului aşa cum a făgăduit. Nu toţi evreii se întorc în Palestina, şi la fel, nu se vor întoarce toţi creştinii la Cuvântul făgăduit pentru acest ceas. Dar numai Dumnezeu să judece peste noi toţi.
În această epocă profetică este foarte potrivit să ne ocupăm de Cuvântul prorociei pentru Biserică. În primul capitol al Apocalipsei Îl vedem pe Isus Hristos ca Fiu al omului, îmbrăcat ca un Judecător. „Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului”. Ori de câte ori este văzut ca Fiu al omului, El îşi trimite Cuvântul de judecată, dar şi Cuvântul de mângâiere.
Azi ne vom ocupa din nou de cartea Apocalipsei. Vă rog deschideţi cu mine în Apoc. 2:8: „Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: „Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat”.
Înainte ca Domnul să se adreseze îngerului bisericii, El se prezintă din nou cu dumnezeirea Lui. El este Cel dintâi şi Cel din urmă. Nimeni nu a fost înainte de El, şi nimeni nu va fi după El. El a fost mort, dar este viu în vecii vecilor. Adevărul slăvit este că prin aceasta noi am murit cu El şi am fost înviaţi cu El la o viaţă nouă. Auzim din nou pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL, prin Acela care vorbeşte Bisericii Sale:
„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei”. Despre biserica din Laodicea Domnul a spus exact opusul. Biserica aceea mărturisea că e bogată, dar Domnul a spus că ea e săracă, nenorocită, şi goală. Biserica din Smirna a trecut prin necaz şi sărăcie mare, dar erau bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Ei au fost batjocoriţi şi înţeleşi greşit de către aceia care se mândreau că sunt iudei. Aceştia nu au observat că evanghelia a trecut de la iudei la neamuri. În Fapte 13 citim despre Pavel şi Barnaba care vorbeau iudeilor: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului». Fapte 13:46-47
În curând va sosi ziua când evanghelia harului lui Dumnezeu va fi luată de la neamuri şi se va întoarce la evrei. Creştinii care vor rămâne după răpire pentru că nu au primit Cuvântul Adevărului descoperit vor trece prin persecuţii îngrozitoare.
Aceia dintre iudei care nu au recunoscut împlinirea prorociei prin Domnul Isus, au fost numiţi sinagogă a Satanei. Ei puteau să vorbească încă despre Moise şi Avraam, dar totuşi au fost orbiţi pentru ceea ce a făcut Dumnezeu prin Isus Hristos. Continuăm să citim:
„«Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii». Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte»”. Aceste zece zile profetice vorbeau despre cei 10 ani de persecuţie groaznică din timpul împăratului roman Diocleţian. Fiecare credincios adevărat poate să spună la fel ca Pavel, în mijlocul persecuţiilor: „Pentru mine, a trăi este Hristos, iar moartea este un câştig”. Cei care rămân credincioşi până la moarte vor primi cununa vieţii. Încununarea nu are loc la începutul vieţii noastre creştine, ci la sfârşitul ei, şi este pentru cei biruitori. Pavel o spune în felul următor: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se lupta la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji”. 1 Cor. 9:24-25. Noi alergăm într-o cursă. Nu putem privi nici la stânga nici la dreapta şi nici măcar înapoi. În faţa noastră este o ţintă. Pavel ne avertizează cu aceste cuvinte: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Filipeni 3:13-14. Vă rog haideţi să ascultăm acest Cuvânt al lui Dumnezeu şi să uităm toate lucrurile nebiblice care nu fac altceva decât să ne împiedice din alergarea în această cursă. Să alergăm înainte, pentru că am fost chemaţi în Isus Hristos cu o chemare atât de înaltă.
În timpul anilor mei de slujbă, am întâlnit oameni care au fost lipsiţi de drepturile omului, care au fost închişi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, dar ei au stat fără teamă, ştiind în Cine au crezut. Vremurile se pot schimba peste noapte. Noi am văzut lucrul acesta în anii şi în lunile trecute. În lumea aceasta nu există stabilitate. Situaţia din partea de răsărit a lumii trebuie să se schimbe. Noi trebuie să fim pregătiţi şi înrădăcinaţi în stânca tare – descoperirea lui Isus Hristos. Indiferent va veni, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Lui. Este mai bine să mori cu El decât să trăieşti fără El. Însuşi Mântuitorul nostru nu a fost înţeles şi a fost respins. El a suferit ca nimeni altul şi a murit de o moarte groaznică. Dar nu acela a fost sfârşitul. Înaintea Lui era învierea slăvită, biruinţa Lui asupra morţii şi a locuinţei morţilor. El este Biruitorul cel puternic. Ai Săi sunt conduşi în acelaşi fel. S-ar putea ca ei să fie nevoiţi să treacă prin cele mai adânci văi, prin persecuţii şi moarte, dar pe noi ne aşteaptă o înviere slăvită şi o schimbare a trupurilor noastre muritoare în nemurire. Scriptura spune că noi vom fi ca El. „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este”. 1 Ioan 3:2. Ce nădejde binecuvântată pentru toţi aceia care au ascultat ce spune Duhul bisericilor. La sfârşitul fiecărui mesaj, după ce Domnul a vorbit despre lucrurile plăcute Lui şi despre lucrurile care nu-I plac, noi găsim această afirmaţie: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte»”. Această făgăduinţă este dată numai biruitorilor. Exact aşa cum a biruit Hristos, şi noi trebuie să biruim toate lucrurile care nu sunt de la Dumnezeu. Putem birui numai dacă în noi locuieşte Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu şi dacă noi suntem acoperiţi de sângele Mielului. Ce făgăduinţă minunată: cei ce biruiesc nu vor fi vătămaţi de a doua moarte. Despre cei ce au parte de prima înviere se spune: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani”. Apoc. 20:6. Cu toţii ştim ce se înţelege prin prima moarte. Dar ce înseamnă moartea a doua? După judecata de la tronul alb, cei ce nu au fost găsiţi în cartea vieţii vor muri de a doua moarte. Să citim Apoc. 20:14-15: „Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc”.
Dragi ascultători, toţi aceia care nu au primit viaţa veşnică vor muri de moartea a doua. Toţi aceia ale căror nume nu au fost scrise în cartea vieţii vor fi aruncaţi în iazul de foc. Cum stăm noi înaintea lui Dumnezeu? Credem noi ce spune Scriptura, sau aşteptăm o altă ocazie? Aceasta este ocazia voastră. Noi vă rugăm să veniţi la Hristos şi să primiţi viaţa veşnică.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, suntem recunoscători pentru Cuvântul scump al lui Dumnezeu care luminează cărarea noastră în acest ceas întunecos. Noi înţelegem seriozitatea tuturor avertizărilor din ceasul acesta. Tu astăzi chemi. Dumnezeule Te rog să-i mântuieşti pe cei pierduţi, să le ierţi toate păcatele. Fie ca ei să primească viaţa veşnică crezând în Isus Hristos din toată inima lor. Eu Ţi-i încredinţez pe toţi în Numele sfânt al lui Isus. Amin.
