Dragi fraţi şi surori în Hristos, sunt predicatorul Frank şi vă salut în Numele scump al Domnului Isus. Aş vrea să mulţumesc tuturor celor ce ne-au scris. Dacă aceste transmisiuni sunt o binecuvântare pentru voi, vă rugăm să ne aduceţi acest lucru la cunoştinţă, scriindu-ne. Dacă aveţi orice fel de întrebări biblice, aş vrea să vă încurajez să le puneţi. Poate ne vom putea ocupa de acestea într-o emisiune viitoare. Eu cred că fiecare întrebare biblică are un răspuns biblic.
Studiul nostru despre cartea Apocalipsei a avut un puternic efect asupra multora. Ca în fiecare trezire, Dumnezeu a deschis uşile până la marginile pământului, pentru vestirea Cuvântului Său descoperit în timpul nostru.
Azi voi vorbi despre epoca bisericii Sardes. Vă rog deschideţi împreună cu mine în cartea Apocalipsei cap. 3 de la v. 1: „Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: «Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort”».” În fiecare dintre saluturile Sale adresate bisericilor, Isus Hristos se prezintă îngerului cu unul dintre titlurile dumnezeirii Sale. Este AŞA VORBEŞTE DOMNUL către biserică. Cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu din faţa scaunului de domnie simbolizează ungerea Duhului Sfânt care este asupra fiecărui trimis care a reflectat apoi lumina Duhului Sfânt către epoca bisericii din timpul lui. În cap. 4:5 citim de asemenea despre cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. „Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu”.
Capitolul 5 Îl descrie pe Mielul cu cele şapte duhuri care sunt cei şapte ochi trimişi în tot pământul. Tot ceea ce a plănuit Dumnezeu în ceruri a fost descoperit pe pământ prin Isus Hristos. Şi El descoperă Bisericii Sale toate lucrurile Dumnezeului celui viu. Domnul slavei, care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu ţine în dreapta Lui cele şapte stele, mesagerii-îngeri. Acesta este un lucru foarte important, pentru că atunci când îşi face apariţia un astfel de mesager, acesta nu-şi promovează cauza lui personală, ci are pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL pentru epoca în care trăieşte.
Epoca bisericii Sardes a durat până în perioada Epocilor întunecoase (Evul Mediu). Îi mergea numele că trăieşte însă era moartă. Prima epocă a bisericii a ţinut tare de Numele Domnului Isus Hristos. Dar în această epocă a bisericii s-a introdus botezul la care se foloseau titlurile de „Tată, Fiu, Duh Sfânt”, pe când cei din prima epocă a Bisericii botezau în Numele lui Isus Hristos. Dar la ce a dus această schimbare? A dat naştere unei formule moarte. Bisericii din Sardes îi mergea numele că trăieşte, dar în ochii Domnului era moartă.
„Veghează, şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu”. Totuşi a rămas o rămăşiţă, însă era pe moarte. Aşa se întâmplă după fiecare trezire. La început lucrează Duhul lui Dumnezeu şi totul este viu. După un timp însă, oamenii mor duhovniceşte pentru că nu se mai hrănesc cu adevărata mană, Cuvântul lui Dumnezeu, ci caută simţiri fireşti. Această epocă a Bisericii a trecut prin perioada epocilor întunecate. Mesagerul trimis de Dumnezeu le-a adus mesajul neprihănirii: cel drept va trăi prin credinţă. Noi trebuie să facem deosebirea între lucrările noastre şi lucrurile pe care le face Duhul lui Dumnezeu conform Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia spune că credinţa fără fapte este moartă. Dar la fel de moarte sunt şi faptele fără credinţă. Acestea două trebuie să fie împreună.
„Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine”. Această biserică a primit descoperirea neprihănirii şi i s-a spus să ţină ceea ce a primit până ce Dumnezeu va arunca mai multă lumină asupra Cuvântului Său. Orice mesaj de la Dumnezeu cheamă întotdeauna la pocăinţă. Multe biserici din timpul acesta se compară una cu alta. Nu! Noi trebuie să ne comparăm cu Biserica originală, aceea din zilele apostolilor, ca să ştim ce am pierdut şi cât de tare am căzut.
Ioan botezătorul şi-a început mesajul cu chemarea la pocăinţă. Isus Hristos, Domnul nostru a făcut la fel. Petru în ziua Cincizecimii şi-a început predica cu chemarea la pocăinţă. „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos!” Fapte 2:38. Dacă nu ne pocăim Domnul va veni peste noi atunci când nu ne aşteptăm şi ne va lua sfeşnicul.
„Totuşi ai în Sardes câteva nume, care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici”. Întotdeauna mesajul se adresează la două grupuri: cei chemaţi şi cei aleşi. Chiar şi în acele epoci întunecoase a fost o rămăşiţă care a ţinut Cuvântul lui Dumnezeu, care nu şi-au mânjit hainele formând o organizaţie. Ei s-au păzit curaţi în învăţăturile apostolilor şi în credinţa originală „penticostală”- aceea de la Cincizecime. Ei au umblat cu Isus Hristos în ciuda persecuţiilor sălbatice şi nu s-au mânjit în vreun fel.
Dragi fraţi şi surori, aceste cuvinte de importanţă vitală nu sunt vorbite de un predicator oarecare, ci de către însuşi Domnul Isus Hristos. El a înviat din morţi şi umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. El vorbeşte cuvintele vieţii veşnice acelora care vor să le primească. El îi corectează pe cei ce au nevoie să fie corectaţi. Îi mustră pe aceia care trebuie mustraţi, El judecă drept. Cuvântul pe care îl vorbeşte El va fi judecătorul nostru în ziua aceea, dacă nu ne pocăim şi dacă nu ne rânduim după Cuvânt în timpul în care Duhul lui Dumnezeu lucrează încă în timpul harului.
Întotdeauna sunt două grupuri: unii ascultă de ceea ce spune Duhul, se pocăiesc şi se aliniază la Cuvânt. Ceilalţi nu-şi dau seama că Duhul lui Dumnezeu mustră şi corectează. Ei socotesc că acestea sunt cuvintele unui predicator. Dar ori de câte ori vine cuvântul prorociei, acesta este un mesaj direct de la Dumnezeul Atotputernic.
„Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui”. Ce făgăduinţă minunată pentru biruitori. Apocalipsa 19 îi descrie ca fiind cei ce participă la ospăţul de nuntă al Mielului. Hainele albe sunt neprihănirea sfinţilor, hainele de nuntă. Lor li s-a făgăduit că numele lor nu vor fi scoase afară din cartea vieţii, căci numele celor ce au parte de prima înviere sunt scrise în cartea vieţii Mielului junghiat înaintea întemeierii lumii.
Este o mare deosebire între o predică a unui predicator care-şi foloseşte gândurile lui personale, şi mesajul profetic descoperit prin Duhul Sfânt care arată starea bisericilor. Judecăţile lui Dumnezeu sunt întotdeauna corecte. S-ar putea ca noi să nu vrem să le acceptăm, sau chiar s-ar putea să avem impresia că Dumnezeu nu ia în serios tot ceea ce spune. Însă Dumnezeu întotdeauna vrea să exprime exact ceea ce spune. Este nevoie de o minte duhovnicească pentru a înţelege cu adevărat ceea ce spune Duhul. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele, cunoaşte faptele noastre. El ştie ce avem noi nevoie. El este Cel ce vorbeşte inimilor noastre. Aşa cum ucenicilor li s-a spus pe muntele schimbării la Faţă „Ascultaţi-L”, tot aşa noi trebuie să ascultăm glasul iubitor al Domnului Isus Hristos, dacă vrem să găsim har înaintea lui Dumnezeu în aceste zile de pe urmă. Cuvintele Sale sunt cuvinte de corectură, avertizare sau mustrare. Noi pur şi simplu dorim să ascultăm glasul Lui. Este mai bine să fim corectaţi aici, decât să ne ratăm destinaţia noastră eternă.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, ce privilegiu este pentru noi să ascultăm aici pe pământ glasul Domnului. Noi suntem aşa de recunoscători pentru mesajul acestui ceas, pentru că ai trimis prorocul şi slujitorul Tău, pe care l-ai putut folosi într-un fel atât de minunat, prin care ai putu vorbi şi Ţi-ai putut descoperi puterea în generaţia aceasta. O Dumnezeule, binecuvântează ascultătorii de pretutindeni, şi fie ca ei să înţeleagă Cuvântul Tău descoperit pentru timpul acesta. Binecuvântează pe fiecare în Numele sfânt al lui Isus. Amin.
