Dragi prieteni, astăzi aş dori să vă salut în Numele binecuvântat al Domnului Isus Hristos, şi vă transmit salutări de la creştinii din toată lumea pe care tocmai i-am vizitat în călătoriile mele misionare. De-a lungul anilor trecuţi am atins multe ţări europene prin intermediul postului de radio Luxemburg, cea mai puternică staţie de radio din Europa centrală. Aceasta transmite pe unde scurte şi medii, şi ajunge la distanţe mari, chiar până în Rusia. A fost foarte încurajator răspunsul venit din aceste ţări. Dumnezeu într-adevăr îşi cheamă pentru ultima dată copiii Săi din cele patru colţuri ale pământului ca să-Şi pregătească un popor pentru Numele Său.
Noi am primit circa o sută de scrisori numai într-un singur sfârşit de săptămână, scrisori în care oamenii şi-au exprimat recunoştinţa faţă de Dumnezeul Atotputernic, pentru aceste mesaje venite la timpul potrivit. Dragi ascultători, sper ca aceste transmisiuni să fie o mare binecuvântare pentru voi. Fie ca în timpul emisiunilor Domnul să vă deschidă înţelegerea pentru planul Său măreţ şi divin cu omenirea, aşa cum a făcut cu ucenicii Săi după înviere, când le-a deschis înţelegerea ca ei să priceapă Scripturile.
Azi aş vrea să vorbesc despre epoca Bisericii care ne interesează cel mai mult pe noi, pentru că atinge starea duhovnicească de haos în care ne aflăm. Trăim într-un timp de confuzie şi agitaţie la nivel naţional. Dar starea duhovnicească în care se găseşte biserica Laodicea este şi mai rea. Vă rog deschideţi cu mine în Apoc. 3:14: „Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:…””
În acest salut Domnul Isus Hristos se prezintă cu ultimul titlu al dumnezeirii Sale: Cel ce este Amin, adică „Aşa să fie!” Ceea ce spune El este absolut şi final. Nu poate fi modificat. El este Cel credincios şi Martorul adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu. Nu începutul zidirii acestei lumi sau a universului, ci Începutul zidirii lui Dumnezeu. Din punct de vedere natural, cu toţii suntem urmaşii lui Adam şi am căzut în păcat împreună cu el. Dar după Duh (sau: din punct de vedere spiritual – n.tr.), noi suntem zidirea lui Dumnezeu, am devenit fii şi fiice ale lui Dumnezeu prin Cuvântul creator şi prin Duhul Domnului. Hristos este Cel întâi născut. Noi suntem numiţi întâi născuţi. El este Fiul lui Dumnezeu, noi suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. El este Marele Preot şi Împăratul. Noi suntem împăraţi şi preoţi ai lui Dumnezeu.
Dacă privim cu atenţie la această biserică, vedem că nu are nimic pentru care să poată fi lăudată, aşa cum au avut epocile trecute. Laodicea primeşte cuvinte grele de mustrare şi corectură din partea Dumnezeului Atotputernic. „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!” Ce stare groaznică! Ziua în care trăim noi nu se poate numi nici zi nici noapte. Este o zi înnourată şi înceţoşată. Dar Domnul a făgăduit că în timpul serii se va arăta lumina. (Zah. 14:7) AŞA VORBEŞTE DOMNUL despre starea creştinilor din această epocă: ei nu sunt nici reci nici în clocot. Ei sunt căldicei. Însuşi Dumnezeu vorbeşte şi întotdeauna judecăţile Sale sunt corecte, indiferent care ar fi părerile noastre despre noi înşine. El ne cunoaşte starea mai bine ca oricine altcineva. El rosteşte o judecată groaznică asupra Laodicei: „Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. Ea nu este înflăcărată pentru Dumnezeu, ci într-o stare căldicică trăind cu nişte pretenţii, fără a poseda de fapt ceva. Dumnezeu însuşi s-a făcut trup pentru ca noi să putem fi salvaţi de sub blestemul care este asupra omenirii. El a curăţat calea pentru noi, ca să devenim fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dacă suntem în Hristos, ardem datorită focului Duhului Sfânt. Dacă suntem păcătoşi El ne poate salva. Dacă suntem botezaţi cu Duhul Sfânt şi cu foc atunci radiem prezenţa Lui şi El ne poate folosi. Dar dacă suntem într-o stare căldicică suntem nefolositori şi El trebuie să ne verse din gura Lui.
„Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic», şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol…” Ce descriere potrivită a bisericilor de azi! Lumea s-a furişat înăuntru. Bisericile n-au fost niciodată aşa de bogate cum sunt acum. Ele n-au numai conturi mari în bancă, ci se leagănă într-o stare de mulţumire, crezând că nu au nevoie de nimic. Dar banii şi averea nu satisfac sufletul. Cum scăpăm de o asemenea stare groaznică? Mai întâi trebuie să recunoaştem starea în care ne găsim, aşa cum este descrisă de Acela ai cărui ochi sunt ca flăcările focului. El nu se ia după presupunerile şi pretenţiile noastre, ci după ceea ce suntem noi de fapt în faţa Lui. Suntem bogaţi şi ni se pare că nu ducem lipsă de nimic. Dar cel mai jalnic lucru care se poate întâmpla, a avut loc în Laodicea. Conform Cuvântului Său, noi nici măcar nu ştim că suntem nenorociţi, săraci, ticăloşi, orbi şi goi. Această epocă este în cea mai jalnică stare dintre toate. Nu este destul de rău dacă cineva este nenorocit, sărac, orb şi gol? Dar dacă nici măcar n-o ştim, ceva este din cale-afară de greşit.
Însă Domnul, în mila Sa, încă ne mai vorbeşte chiar şi în starea noastră fără de speranţă. „…te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi”. Aceasta este dorinţa lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. În mila Lui El ne oferă aur curăţit prin foc şi haine albe ca la venirea Lui să nu se vadă ruşinea goliciunii noastre. Ochii noştri să fie unşi cu alifie ca să putem vedea Cuvântul descoperit al acestui ceas.
Dar înainte de orice trebuie să ne recunoaştem starea noastră pierdută şi să venim pe calea hotărâtă de Dumnezeu. Noi nu avem nevoie de bunăstare şi de bogăţii, ci de o trăire cu Dumnezeul Atotputernic. Să ne descotorosim de tot ce este lumesc în viaţa noastră ca să devenim vase neprihănite, sfinţite şi umplute cu Duhul Sfânt, ca să fim găsiţi curaţi şi sfinţi în ziua slăvită a arătării Lui. Da, Laodicea este bogată, ea posedă aurul bunăstării pământeşti, dar Dumnezeu ne oferă aurul adevărat care a fost încercat prin focul lui Dumnezeu. Şi rămăşiţa, aleşii lui Dumnezeu din această generaţie vor primi Cuvântul descoperit. Ei se întorc la calea de modă veche, şi-L predică pe Hristos răstignit. Ei trăiesc naşterea din nou, botezul Duhului Sfânt, aşa cum le-au experimentat şi creştinii de la început.
„Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” Dumnezeu ne arată calea înapoi la El, spunându-ne să ne pocăim. De obicei pocăinţa este predicată păcătoşilor, dar duhul de pocăinţă trebuie să vină în acest ceas decisiv peste creştini. Domnul spune: „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine”. Acesta este unul dintre cele mai triste tablouri din Biblie. Domnul slavei stă în afara bisericii Lui, bătând la uşă, cerându-ne s-o deschidem. Desigur că biserica mai cântă şi predică despre El. Dar ei nici măcar nu-şi dau seama că El nu mai este cu ei. Lucrarea Duhului Sfânt a fost înlocuită cu activităţi lumeşti. Pentru ei a fost uşor să-L primească ca Fiu al lui Dumnezeu, care le-a luat păcatele la Golgota, dar când El s-a descoperit în această generaţie în slujba Sa profetică, ca Fiu al omului, conform făgăduinţei Sale, a fost respins şi scos afară de către aceia care pretind că-L iubesc. L-au lăsat afară, şi El bate la uşă. În general noi avem amabilitatea de a deschide uşa atunci când cineva bate. Dar în cazul acesta însuşi Domnul slavei bate tandru spunând: „Dacă aude cineva glasul meu”. Aici este cheia: „Dacă aude cineva glasul meu…” EL bate şi vorbeşte, El este gata să intre şi să cineze cu noi. El are pregătită o masă pentru aceia care vor să vină. Aţi putea întreba ce este glasul Lui. Este Cuvântul Său descoperit pentru ceasul în care trăim noi. Şi biruitorii vor auzi şi vor asculta glasul Stăpânului lor.
„Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. O făgăduinţă mai mare nu ni se putea da. Aşa cum EL a biruit şi s-a aşezat pe scaunul de domnie din ceruri, la fel toţi biruitorii vor domni cu El în împărăţia de o mie de ani şi vor sta cu EL pe scaunul Lui de domnie, când El, Fiul lui David, va domni o mie de ani. După aceea vom fi cu El în toată veşnicia.
Dragi prieteni, în ziua aceea veţi fi singuri: biserica ta, prietenii sau familia nu te vor ajuta atunci când vor cădea judecăţile lui Dumnezeu, şi El te va trage la răspundere. Lasă-L să-ţi ungă ochii şi să te îmbrace cu o haină nouă. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Pe plan firesc, toţi au urechi, însă unii sunt surzi. Toţi au ochi, dar nu toţi văd. Acelaşi lucru este valabil şi în domeniul duhovnicesc. Să ascultăm glasul Duhului!
Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru harul şi mila pe care ne-o arăţi. Îţi mulţumim că ne dai o cale de scăpare din starea groaznică în care suntem. Fie ca ascultătorii noştri să aibă ochii deschişi pentru Cuvântul scump al acestui ceas, să asculte ceea ce spune Duhul bisericii epocii noastre. Cer toate acestea în Numele Scump al lui Isus. Amin.
