Dragi prieteni, sunt fratele Frank şi vă salut în Numele scump al Domnului Isus. Prietene drag, dorinţa noastră este să-ţi facem de cunoscut lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Cei mai mulţi creştini privesc înapoi, la lucrurile făcute de Dumnezeu în trecut. Alţii privesc înainte, ca să vadă ceea ce va face El. Dar se pare că aproape toţi trec pe lângă ceea ce face El în prezent.
Mesajele adresate celor şapte epoci ale Bisericii ne vorbesc despre lucrurile pe care trebuie să le ştim pentru a putea avea parte de răpire. Astăzi vom vorbi despre marea epocă misionară – epoca dragostei frăţeşti. Vă rog deschideţi cu mine în Apoc. 3:7: „Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide”. În acest salut Domnul Isus Hristos se prezintă din nou în dumnezeirea Lui. Domnul însuşi vorbeşte. El este Sfânt şi Adevărat. El are cheia lui David. Isaia 22:22 proroceşte despre El: „Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va închide el, nimeni nu va deschide”. El are autoritate absolută. Unde închide El, nimeni nu mai poate deschide.
„Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu”. În această măreaţă epocă misionară bărbaţi ai lui Dumnezeu au mers până la marginile pământului ca să predice evanghelia slăvită a Domnului Isus Hristos, Cuvântul descoperit pentru timpul acela. În această epocă a dragostei frăţeşti Evanghelia nu a fost discutată, ci a fost vestită şi trăită. Nici un alt lucru din Biblie nu este atât de proeminent cum este dragostea divină. Petru vorbeşte despre aceasta: „Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate”. 1 Pet. 4:8. Dacă avem în inimile noastre această dragoste adevărată a lui Dumnezeu, avem de asemenea şi părtăşie adevărată unii cu alţii. Chiar dacă nu avem acelaşi punct de vedere în unele învăţături biblice, dragostea desăvârşită îl socoteşte mai presus pe fratele, chiar dacă sunt diferenţe în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Un creştin adevărat este părtaş naturii divine. El a scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte. (2 Pet. 1:4). Noi trebuie să ne dăm toate silinţele ca să unim cu credinţa noastră fapta, cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi. „Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate”. 2 Pet. 1:9. „Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el”. 1 Ioan 4:16. A sosit timpul când toate versetele trebuie să se descopere în viaţa noastră duhovnicească. Nu putem doar să vorbim, să predicăm, să cântăm despre dragostea desăvârşită, ci trebuie ca în aceste zile de pe urmă să fim făcuţi desăvârşiţi prin harul Său, în dragostea Lui desăvârşită. Noi nu trebuie să-i permitem duşmanului să ne biruiască prin diverse gânduri ale unuia împotriva celuilalt. Trebuie să avem gândul şi dragostea lui Hristos. Atunci se poate împlini vers. 9: „Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit”. Acei iudei nu şi L-au recunoscut pe Mesia şi nici ceea ce a făcut Dumnezeu în Noul Testament. Un iudeu adevărat este iudeu pe dinăuntru. La fel sunt mulţi care-şi spun creştini şi care pretind că sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, dar fără ca semnele să-i urmeze. Dacă nu L-au recunoscut pe Isus Hristos descoperindu-se în Biserica Lui, ei mint.
Domnul le spune celor aleşi din acea epocă: „…căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu”. Uşa deschisă nu a fost închisă niciodată pentru cei ce au dorit să umble cu Hristos. Chiar dacă avem puţină putere şi aceasta vine de la Dumnezeu, noi suntem păstraţi în Cuvântul Său şi suntem păziţi prin Cuvântul Său. De aceea nu putem tăgădui Numele Lui.
Săptămâna trecută am amintit că biserica din Sardes a tăgăduit Numele Lui. Ei au folosit titlurile „Tată, Fiu, şi Duh Sfânt” în locul Numelui lui Isus Hristos. Mat. 28 este o parte din Cuvântul lui Dumnezeu ca şi Fapte 2:38. Dar fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu trebuie înţeles prin descoperirea divină a Duhului Sfânt. Isus a dat însărcinarea ca noi să botezăm în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”, nu în titluri, făcând astfel o formulă. Înainte de putea să botezăm în Numele Lui noi trebuie să ştim care este Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. În diferite ocazii Petru, Pavel şi Filip au dat răspunsul. Ei toţi i-au botezat pe credincioşi în Numele Domnului Isus Hristos ascultând astfel însărcinarea din Matei 28. Un verset biblic niciodată nu-l contrazice pe un altul. Contradicţia se găseşte în minţile şi în învăţăturile noastre, dar nu în Cuvântul lui Dumnezeu. Titlurile sunt folosite de mulţi însă Numele este descoperit adevăraţilor copii ai lui Dumnezeu. Ei nu pot tăgădui Cuvântul şi nici Numele Domnului. Ei sunt un grup mic cu puţină putere, dar ei iubesc Cuvântul şi Numele lui Isus Hristos mai presus decât orice. „Căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi, decât Numele Domnului Isus Hristos”. Ucenicii adevăraţi ai lui Isus Hristos folosesc Numele Lui atunci când se roagă pentru bolnavi sau pentru păcătoşi. Orice facem cu cuvântul sau cu fapta spre slava lui Dumnezeu, conform Cuvântului Său, o facem în Numele Domnului Isus Hristos.
„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului”. Ceasul încercării nu a venit în timpul epocii Filadelfia. Urma să vină în ultima epocă a Bisericii, epoca în care trăim noi acum. Acesta este timpul în care binele şi răul sunt atât de apropiate încât numai cei aleşi vor deosebi şi astfel vor scăpa de cursa duşmanului. Domnul îi va păzi pe ai Lui în vremea necazului, când ceasul încercării va veni peste lumea întreagă. Dar condiţia este să păzim Cuvântul Său şi să nu tăgăduim Numele Lui.
„Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” Ce semnificaţie are cununa? Vorbeşte despre biruinţă, despre domnia peste un domeniu. „El făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu…” Ce făgăduinţă minunată pentru biruitori.
„Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou”. Toţi biruitorii din fiecare epocă vor moşteni toate făgăduinţele care li s-au făcut. Ei vor fi făcuţi stâlpi în Templul lui Dumnezeu, vor fi parte a temeliei, după cum sunt şi zidiţi pe învăţătura apostolilor şi a prorocilor, Hristos fiind piatra din capul unghiului. Biruitorii au intrat prin uşă – Domnul Isus Hristos. Ei vor primi acolo Numele nou al lui Dumnezeu, pentru că aici pe pământ nu au tăgăduit Numele Lui. Ca să fim acolo în oraşul lui Dumnezeu, noi trebuie să fim în locul în care locuieşte aici pe pământ Cel Preaînalt, şi anume în Biserica Lui. Oricine este interesat de locul unde-şi va petrece veşnicia, nu trebuie să trateze cu uşurătate Cuvântul lui Dumnezeu. Înainte de a ne fi date cununile de biruinţă trebuie câştigată lupta şi cursa trebuie încheiată.
„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Trebuie subliniat din nou că mesajul către Biserică nu vine din partea unui predicator, ci însuşi Domnul slavei ne face de cunoscut tainele Cuvântului lui Dumnezeu şi lucrurile pe care trebuie să le ştim înainte de a trece din timp în veşnicie. Fie ca noi toţi să dorim a ne număra printre aceia care vor birui, care vor fi socotiţi vrednici de răpirea glorioasă a Miresei Domnului Isus Hristos. Niciodată să nu tăgăduim Numele sau Cuvântul Său.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, îţi mulţumim pentru descoperirea binecuvântată pe care ne-ai dat-o în aceste zile de sfârşit al timpului. Doamne Te rog deschide inimile oamenilor. Unge-i cu Duhul Tău, dă-le alifie pentru ochi ca ei să poată să vadă Cuvântul pentru acest ceas. Cuvântul Tău a fost dat, şi nu se va întoarce gol. Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru belşugul de har. Vindecă pe cei bolnavi, fii cu cei nevoiaşi Dumnezeule, căci Te rog toate acestea în Numele Scump al Domnului Isus Hristos. Amin.
