Dragi prieteni în Hristos, sunt predicatorul Ewald Frank şi vă salut pe toţi în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Aflăm în fiecare zi despre lucrurile care vin peste naţiuni. Oamenii se află într-o stare de nesiguranţă. Sunt probleme în Orientul mijlociu, sunt demonstraţii, etc. Se pare că s-a terminat cu vremurile bune pentru pământ. Dar un lucru va rămâne veşnic: Cuvântul lui Dumnezeu. Noi ne amintim de cuvintele Mântuitorului nostru binecuvântat: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”. Se pare că întreaga creaţie suspină aşteptând ziua eliberării. Dar mai întâi trebuie descoperiţi fiii lui Dumnezeu.
Mulţi ne-au scris, exprimându-şi aprecierea şi interesul pentru aceste mesaje de actualitate din cartea Apocalipsei. Astăzi vom începe cu mesajul către prima epocă, a Bisericii din Efes. Vă rog deschideţi la Apoc. 2:1 „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: «Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur».” Aceste mesaje nu sunt vorbite de un înger ci de Domnul însuşi. De aceea este vorba despre AŞA VORBEŞTE DOMNUL CĂTRE BISERICI! De fiecare dată El se adresează îngerului bisericii. Mai întâi El se prezintă cu unul dintre titlurile dumnezeirii Sale. În Vechiul Testament Domnul a vorbit prin proroci. Noi putem spune cu încredere că El nu şi-a părăsit Biserica atunci când a început timpul neamurilor. El încă mai vorbeşte prin slujitorii Săi, câtă vreme umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur, ţinând în dreapta Sa cele şapte stele. Aceşti bărbaţi nu sunt aleşi de nici un om, ci de Domnul însuşi. Aşa cum El a pus diferitele slujbe în biserica Sa, a rânduit şi mesagerii Săi care să vorbească Bisericii universale în fiecare epocă.
AŞA VORBEŞTE DOMNUL pentru Efes este: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi”. Ochii Săi sunt ca para focului. El a văzut binele şi răul care erau în Biserică. El a lăudat întotdeauna lucrurile care-I erau plăcute, dar a condamnat lucrurile care nu erau în acord cu Cuvântul Său. Chiar în prima epocă a Bisericii au fost din aceia care pretindeau că sunt apostoli dar învăţătura lor nu a coincis cu învăţătura originală a adevăraţilor apostoli. Acei oameni au fost găsiţi mincinoşi. Acesta este o afirmaţie foarte tare. Tot ceea ce nu corespunde cu Cuvântul lui Dumnezeu este o minciună. Duhul Sfânt era încă foarte activ în acea primă epocă a Bisericii şi a adus la lumină acele lucruri contrare Cuvântului. Pavel se referise deja în timpul lui la oamenii aceia, şi a spus în Fapte 20: „şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi”. Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu nu au o învăţătură a lor şi ei nu fac ucenici ai lor înşişi. Dacă cineva încearcă să-şi atragă ucenici de partea lui, este un semn sigur că lupii au intrat în turmă. Pavel nu a cruţat pe nimeni pentru că el era responsabil în vremea lui şi a vrut să înfăţişeze Biserica înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Pavel i-a numit apostoli mincinoşi pe cei ce nu erau în armonie deplină cu învăţătura apostolilor, lucrători înşelători care se prefăceau în apostoli ai lui Hristos.
La început Domnul subliniază partea demnă de laudă în biserica din Efes. El vorbeşte despre osteneală şi răbdare şi mărturiseşte că ei nu au putut suferi pe cei răi. Prin darul deosebirii ei au fost în stare să-şi dea seama care sunt apostolii mincinoşi. Noi suntem conştienţi că există originalul, dar există şi imitaţia, falsul. După ce Domnul a arătat toate lucrurile plăcute Lui, El i-a mustrat cu aceste cuvinte: „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi”. Chiar de la început, Biserica a fost în pericolul de a avea fapte fără dragostea desăvârşită. Aceasta ne aduce aminte despre ceea ce spunea Pavel în 1 Cor. 13: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic”. Numai prin dragostea desăvârşită vom ajunge la unitate desăvârşită şi armonie, ca mădulare în Trupul lui Hristos. Chiar la începutul epocii creştine Domnul a trebuit să spună: „Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti”. Nu este acesta un mesaj care descoperă şi starea noastră de astăzi? Dar cine vrea să ia seama şi să se pocăiască, recunoscând că Dumnezeu este drept în toate judecăţile Sale? Dacă inima nu ne este străpunsă de Cuvântul lui Dumnezeu, noi nu suntem gata să ne pocăim, şi de aceea Domnul este obligat să ia sfeşnicul de la noi, lăsându-ne în întuneric spiritual.
Dumnezeu, cu dragostea Sa desăvârşită, a urât faptele nicolaiţilor şi i-a lăudat pe aceia care la rândul lor au urât acele fapte: „Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc”. Aceşti nicolaiţi erau oamenii cu gândirea firească, aceia care au început să pună stăpânire şi să domnească peste laicii din biserică. Treptat s-a ridicat ideea formării unei organizaţii, mărginind lucrarea Duhului Sfânt. Ei se bizuiau mai degrabă pe faptele lor în loc să rămână cu Cuvântul original. Biserica nou testamentară este numită în întregime o „preoţie sfântă”. Nu există aşa ceva ca un „cler” şi „laici”. Cu toţii suntem una în Hristos. Desigur, slujbele şi responsabilităţile noastre sunt diferite. Dar toate mădularele formează un singur trup, în Hristos – Capul.
Dragi prieteni noi trebuie să ne punem întrebarea: ce cuvinte de mustrare şi de corectură ne-ar spune Domnul nouă astăzi? Ţinem noi seama şi de sfatul final pe care-l dă El la sfârşitul fiecărui mesaj pentru fiecare biserică? „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu»”. Biruitorii sunt readuşi în adevărata părtăşie cu Dumnezeul Atotputernic, exact aşa cum erau Adam şi Eva înaintea căderii. Ei au avut părtăşie cu El. Blestemul a fost luat de la noi prin Isus Hristos Mântuitorul nostru şi noi suntem aduşi înapoi la Pomul vieţii. Atât de mulţi creştini de astăzi tind spre cunoştinţă fără să ştie că pomul cunoştinţei binelui şi răului duce la moarte şi nimicire. Numai cei ce se întorc la Pomul vieţii pot să trăiască veşnic.
Dragi prieteni, nimeni nu poate să trăiască veşnic dacă nu a primit viaţa veşnică. Conform Scripturii nu există decât o singură formă de viaţă veşnică, şi aceea este în Dumnezeu. Şi această viaţă a fost descoperită în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să citim din 1 Ioan 5:20: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. Viaţa veşnică nu este ceva ce sperăm să primim în ceasul morţii. Noi trebuie s-o primim azi, crezând din toată inima în Domnul Isus Hristos, primind mântuirea Sa pe care a răscumpărat-o pentru noi prin vărsarea sângelui Său pe crucea de pe Golgota. Toate păcatele noastre sunt iertate. El ne-a înnoit prin Cuvântul şi prin Duhul Său şi noi am devenit o făptură complet nouă în Isus Hristos, Domnul nostru. Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă.
Dragi ascultători, sunteţi voi doar nişte creştini cu numele sau v-aţi întors la Pomul vieţii? V-aţi pocăit şi aţi adus lucrurile în ordine? Puteţi voi să deosebiţi între slujba rânduită de Dumnezeu a adevăratului Cuvânt al Dumnezeului Atotputernic, şi doctrinele omeneşti care îngrădesc lucrarea Duhului Sfânt şi-i duc pe oameni în robie? Oriunde este Duhul lui Dumnezeu acolo este adevărata libertate. Evanghelia şi învăţăturile pe care le credeţi voi sunt în acord cu învăţăturile adevărate ale adevăraţilor apostoli ai lui Hristos?
Să ne rugăm:
Tată ceresc, a sosit ceasul deciziei. Noi te rugăm să ne luminezi prin Duhul Sfânt şi să ne dai deosebirea corectă. Cu toţii dorim să fim găsiţi în armonie desăvârşită cu cuvântul Tău şi cu călăuzirea Duhului Sfânt. Binecuvântează pe toţi aceia care au auzit această transmisiune. Te rog în Numele lui Isus. Amin.
