Știm că evanghelia Satanei este o evanghelie a științei și progresului. El a predicat-o în Eden; nu Dumnezeu; Satana a predicat-o, știința progesului. Știința și progresul sunt evanghelia Satanei. Uitați-vă unde ne-a dus el în prezent, cu aceasta. Observați, cui a predicat-o el în Eden? Miresei lui Adam. Iar ea a căzut în plasă. El a înșelat-o punând sub semnul întrebării unul din cuvintele lui Dumnezeu. Să vedem ce-ar fi putut el să spună… Trebuie c-a spus: „Nu este științific să mori în această biserică sfântă”. Sau, „Veți fi școliți și învățați să nu credeți în asemenea lucruri exagerate precum moartea. Nu contează dacă a zis-o Dumnezeu; este exagerat”.
Oh, uitați-vă la el azi. „Dumnezeu este un Dumnezeu bun. Voi sunteți în sfânta Sa biserică; nu puteți muri”. Dar Dumnezeu a zis că veți muri și așa rămâne. Îl vedeți astăzi? „Oh, doar să aparții de biserică. Nu contează ce faci. Vino numai la biserică și fii un bună membră. Nu contează că-ți tai părul, că porți pantaloni scurți, că te fardezi și mergi la dansuri, iar puțină bere din când în când nu-ți va face rău, atâta vreme cât nu întreci măsura. Sincer, aș dori ca și copiii tăi să ia, ca să vadă dacă le place sau nu”. Iată-l: dumnezeul acestui veac rău.
„Dumnezeu este un dumnezeu bun”. Am auzit aceasta atât de mult încât îmi face rău. Dumnezeu este și un dumnezeu al dreptății. El nu este un bunicuț bătrân pe care-l manipulezi și ai cărui nepoți n-au niciun păcat. El este un dumnezeu al dreptății și sfințeniei. A dovedit-o în grădina Edenului, cu primii Săi copii. Ai trecut de linia aceea a unui Cuvânt de-al Său, ești mort. Același lucru este valabil și astăzi.
01.08.1965 – DUMNEZEUL ACESTUI VEAC RĂU
Ieri, mai exact sâmbătă dimineaţă, am mers cu copiii sus pe râu. Billy pescuia din barcă. Am luat cu noi pe nepotul meu, pe fiul şi pe fiica mea, pentru a face o excursie cu barca pe râu. Nu puteai trece cu barca pe râu din cauza acelor oameni murdari, pe jumătate îmbrăcaţi şi purtându-se obscen şi imoral. A trecut pe lângă noi o barcă cu un grup de băieţi între doisprezece şi paisprezece ani, fiecare având în mână o doză de bere şi ţigările aprinse. Ei numesc aceasta: „A te distra”. Oh, DOAMNE! Cât timp mai poate exista lumea aceasta cu un astfel de sistem?
26.07.1964 – PUȚURI CRĂPATE
Voi spuneţi: „Eu fac parte din biserică. Aleluia! Slavă lui Dumnezeu!” Din ce faceţi parte? Biserica constă din Cuvânt, iar Cuvântul spune că este o ruşine să faci astfel de lucruri. Voi farisei orbi, îi conduceţi pe aceşti copii săraci în iad, pentru că vă temeţi pentru salariul vostru, ca să nu vă dea afară din denominaţiunea voastră dacă aţi începe cu aşa ceva. Să vă fie ruşine, făţarnicilor! Voi vedeţi că ceasul se apropie, dar totuşi respingeţi Cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiilor voastre. Cum îndrăzniţi să faceţi aşa ceva, orbilor?
Nu spune Biblia că sunteţi orbi? Nu înţelegeţi că sunteţi orbi? Biblia o spune. Sunteţi orbi, săraci şi goi, şi nu ştiţi, chiar dacă vă gândiţi că aţi fi cea mai mare biserică din oraş, făcând una şi alta. Biblia spune că sunteţi cum nu se poate de săraci, chiar şi orbi pe deasupra. EL stă încă înaintea uşii şi încearcă să vă dăruiască alifie pentru ochi, dar voi nu o primiţi. Prin aceasta voi împliniţi Scriptura.
Ce fel de zi este aceasta în care trăiţi, oameni buni? Recunoaşteţi ceasul, recunoaşteţi semnul?
Dacă femeile acestea ar putea recunoaşte că este Satana! El este un drac neruşinat care se ridică în numele religiei. Asta a făcut-o întotdeauna. El a venit la fiecare proroc, la fiecare sfânt şi chiar la Domnul Isus a venit ca o persoană religioasă. Biblia spune că în timpul de pe urmă, falsul va fi aşa de aproape de autentic, încât şi cei aleşi din această biserică a Cincizecimii ar fi înşelaţi, dacă ar fi cu putinţă.
Vor fi foarte puţini, pentru că Isus a spus: „Strâmtă este poarta, şi îngustă este calea, care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce-o găsesc”. „Cum a fost în zilele lui Noe,” (când au fost salvate numai opt suflete), „aşa va fi şi la venirea Fiului omului”. Gândiţi-vă la aceste lucruri. În ce zi trăim azi? Recunoaşteţi ceasul şi ziua? Eu v-am reţinut mult timp, dar mai am nevoie de câteva minute.
El le îndeamnă să-şi taie părul. Oh, ele spun: „Biserica noastră nu pune preţ pe aşa ceva”. Ştiţi de ce? Pentru că sunt orbi! „Nu este nimic rău dacă îşi taie părul”. Biblia însă spune că totuşi este! Este ruşinos dacă o femeie se roagă cu părul tăiat. Este scris: „O femeie ar trebui să fie învelită”. Biblia spune că părul i-a fost dat ca învelitoare. Nu o pălărie, ci părul ei!
Ce s-ar fi întâmplat dacă Moise ar fi spus: „Eu îmi scot pălăria”, în loc să-şi scoată încălţămintea? Asta nu s-ar fi putut. Dumnezeu a spus „încălţămintea”, şi El asta a vrut. Tot aşa a spus El „părul” nu „pălăria”! Slavă lui Dumnezeu! El spune exact ceea ce doreşte de la noi. Biblia nu admite nici o tâlcuire proprie. Biblia nu se lasă croită pe măsura unei denominaţiuni. Ea zice exact ceea ce zice El, iar El ne-o tâlcuieşte.
Poate spuneţi: „Eu ştiu despre o femeie, care…” Nu mă interesează ce ştiţi voi; eu ştiu ce a spus Dumnezeu despre asta. Voi trebuie să vă potriviţi după Cuvânt! Dacă doamnele ar putea recunoaşte ce este. O, dacă ai putea recunoaşte, femeie… nu doamnă!
Când am venit de la restaurantul „Mistreţul albastru” am văzut la o berărie, cred că era pe Strada 5, o firmă pe care era scris: „Mese pentru doamne”. Eu m-am oprit şi am zis: „Niciodată… O doamnă nu merge niciodată într-un astfel de loc. Poate o femeie, dar nu o doamnă”.
26.07.1964 – RECUNOAȘTEȚI ZIUA ȘI MESAJUL EI
Odată, am fost la grădina zoologică din Cincinnati, cu fetița mea. După cum știți, eu sunt un mare iubitor de natură. Și am văzut un biet vultur într-o volieră! Am auzit un zgomot; o țineam pe micuța Sara de mână și ne-am dus spre volieră. Pasărea aceasta mare avea fața însângerată, îi săriseră penele. Mă gândeam: „Ce priveliște demnă de milă!” Vulturul se ducea în spatele volierei, își lua avânt, dădea din aripi încercând să iasă din volieră, dar se lovea cu capul de gratii și-i zburau penele. Era captiv. Cădea pe podea și zăcea acolo, cu ochii rotindu-i-se, se uita în sus și vedea cerul albastru, pentru care fusese el născut. El este o pasăre cerească, știți voi. Dar omul l-a prins și l-a băgat într-o cușcă.
Stăteam acolo și mă uitam la el. Mă gândeam: „Aș da orice să-l pot cumpăra. Dacă l-aș cumpăra, l-aș elibera și i-aș spune: „Du-te, prietene. Fii liber și înalță-te. Acolo e locul tău. Ai fost născut pentru aceasta”. Mă gândeam: „Este cea mai demnă de milă priveliște pe care am văzut-o vreodată”.
Am luat-o pe Sara, o țineam pe brațul meu. Am spus: „Dragă, aceasta este una din cele mai urâte priveliști pe care le vei vedea vreodată”. Dar apoi m-am gândit: „Nu, știu una și mai urâtă. Uită-te acolo, pe deal: bărbații aceia cu doze de bere în mâini, femeile în pantaloni scurți, fumând”. Pe când ei au fost născuți ca să fie fii și fiice ale lui Dumnezeu, iar ei se află în cușca păcatului, în care i-a băgat Satana. Sunt orbi spiritual, închiși în cușcă; poate aparțin vreunei biserici, cântă în cor, dar totuși sunt prinși și prizonieri ai păcatului.
20.06.1964 – DUMNEZEU A OFERIT UN MIEL
Eu locuiesc într-un oraș unde se află facultatea din Arizona. Și nu găsesc acolo nimic, în afară de mizerie, în liceele orașului. Nu demult, patru sute de tineri și tinere adolescente, cu hainele scoase, cu butoiașe de bere, au dansat într-un mare local din Sabino Canyon. Toți erau de la facultate. Ce avem noi? Facultatea îți poate spune din ce este făcută o sămânță, dar nu poate da viață seminței. Pregătirea voastră intelectuală nu face decât să vă depărteze de Dumnezeu.
Unul singur vă poate da viață. Dacă veți aplica Semnul, în seara aceasta, El este aici ca să vi se dăruiască pe Sine și să vă dea viață. Isus Hristos este viața voastră. Nu vreți să-L primiți în seara aceasta?
28.11.1963 – SEMNUL
Nu simți miros de fum țigare acolo sus, în munți, în sălbăticie și acolo nu este nici bere și nici femei pe jumătate dezbrăcate. Aceste lucruri se găsesc jos, în gropile diavolului.
06.06.1963 – ARATĂ-NE PE TATĂL
Vreau să vă spun ceva. Este un păcat să vă trimiteți copiii la școala duminicală. Știați asta? Este un păcat să-i trimiteți; voi trebuie să mergeți cu ei! Înțelegeți? Mergeți și voi!
Am văzut un desen în ziar, nu demult: America modernă. O mamă și un tată zăceau acolo, sticle și doze de bere împrăștiate pe podea și țigări. În jur de ora nouă, un băiat s-a trezit, s-a spălat pe față, s-a îmbrăcat, a bătut la ușă și a spus: „Cine mă va duce la școala duminicală?” Așa este. Dumnezeu să aibă milă.
14.07.1962 – SUNETUL NESIGUR
Am vizitat unul din supermarketurile voastre.
Apa voastră de aici este bună, e rece. Dar pentru că am schimbat apa, ne-am îmbolnăvit cu toții, inclusiv copiii. Și m-am dus cu soția mea la supermarket, să vedem dacă găsim apă. O doamnă ne-a arătat un raft. Ne-am dus acolo, dar parcă erau niște doze de bere. M-am întors și am întrebat: „Aceasta este apă?” Ea a zis: „Citiți ce scrie”. Da, era apă. Și am cumpărat o ladă cu acele doze. Dar nu mi-era totuna, mă gândeam: „Dacă mă vede vreun creștin cu astea după mine? Îi voi putea eu explica faptul că sunt doze de apă?”
Și am ajuns înapoi la motelul meu. Doamna care conducea motelul era creștină, erau oameni cumsecade. Ea a zis: „Soțul meu a spus că e foarte mulțumitor că săptămâna asta nu am avut de cărat doze de bere”. I-am zis: „Doamnă, ați observat dozele de apă?” Am vrut să fiu sigur că a observat că era apă, nu bere. Pentru că mă plimbam pe-acolo cu grămada aceea de doze în mână, dar era apă îmbuteliată în doze.
08.07.1962 – Un super semn
