Atunci când demonii se împotrivesc

Credinciosule Dumnezeu, cu o seriozitate mai mare ca oricând înainte, dorim să intri în dreptul Tău, astfel încât fiecare cuvânt să devină realitate, să-și găsească confirmarea și fiecare făgăduință să fie împlinită! Doamne, vino în mijlocul nostru ca Acela înviat, ca Acela Căruia i-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ!

Credinciosule Dumnezeu, Îți stăm la dispoziție! Arată-ne calea pe care trebuie să mergem și ceea ce dorești Tu să fie făcut! Arată-ne lucrurile acestea! Până acum, Tu ne-ai dăruit atâta har și ne-ai călăuzit pe calea cea dreaptă din pricina Numelui Tău!

Doamne, noi am ajuns la un punct în care vrem să Te trăim, să Te auzim și să Te vedem!

Credinciosule Dumnezeu, binecuvântează-i pe toți care deja au venit și pe toți care mai sunt pe drum! Doamne, dăruiește-ne har! Cu adevărat, dăruiește-ne har din bogăția harului Tău! Fă-Te de cunoscut! Îți mulțumim pentru aceasta, în Numele lui Isus! Amin!

[Se cântă cântarea „Numai să crezi”.]

Amin! Puteți reocupa locurile. Poate că ar fi bine să aprindem lumina pentru ca voi să puteți urmări, deoarece va fi citit din Biblie.

Sunt foarte mulțumitor Domnului pentru aceste zile. Așteptarea mea e tot mai mare. Dorința devine tot mai mare. Noi dorim ca Dumnezeu să intre în dreptul Său, ca, cu adevărat, El să Se poată descoperi așa cum ne-a fost lăsat aici, în mărturia Sfintei Scripturi.

În predicile fratelui Branham, care nu a fost doar un exemplu pentru noi, ci el a fost un om trimis de Dumnezeu, am auzit mereu că Isus Hristos este Același ieri și azi și în veci. Am primit și confirmarea că nu au fost doar niște cuvinte,  nu a fost doar o mărturie a buzelor sau o repetare a versetului din Evrei 13:8, ci mereu și mereu o nouă confirmare: în adunările în care a fost predicat Cuvântul, în care a fost propovăduită Evanghelia, era salvare, eliberare, vindecare, învățătură, descoperire a Cuvântului și a voii lui Dumnezeu; de fapt, nu a lipsit nimic. A fost o slujbă atotcuprinzătoare, care a inclus fiecare domeniu care ne este arătat în Sfânta Scriptură.

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem toți este următoarea: ce a făcut această propovăduire puternică, ce efect a adus, care este rezultatul?

Eu am spus deja în anii trecuți: pe de-o parte, este un lucru să poți încadra slujba profetică în mod corect, dar este altceva ca noi, ca adunare, să ne lăsăm încadrați într-un mod divin, astfel încât să preluăm însărcinările și sarcinile care ne-au fost date și să preluăm responsabilitatea care ne-a fost dată și așa să stăm la dispoziția lui Dumnezeu, pentru ca El să poată lucra mai departe.

Nu putem fi mulțumiți doar cu propovăduirea. Cuvântul ne-a lăsat făgăduințe și credința noastră este ancorată în aceste făgăduințe. Noi avem o nădejde îndreptățită, avem un drept ca tot ceea ce este scris să se și împlinească.

Sunt mulțumitor lui Dumnezeu pentru ce s-a spus azi dimineață, că El încă mai vorbește și binecuvântează, că El Se ostenește cu noi, că Dumnezeu dorește să facă mai mult și dorește să ne indice calea prin care noi putem experimenta această răscumpărare deplină în viața noastră practică…

Pentru mine, adunările care sunt în urma noastră au fost deja o mare binecuvântare. Poate că binecuvântarea o poți evalua sau o poți defini în mod diferit. Însă, noi simțim că Dumnezeu are de gând [să facă] ceva deosebit și că Duhul lui Dumnezeu presează cu putere, astfel încât credința biblică să iasă la iveală în viețile noastre, care, apoi, va atrage și confirmarea biblică. Cât de măreț a fost de fiecare dată când fratele Branham spunea pur și simplu și cuprinzător, pronunțând peste buzele lui: „Atunci când voi propovădui Cuvântul Domnului, atunci Dumnezeu Îl va confirma”. Domnul i-a dat făgăduința că va fi cu el atunci când se va ruga pentru împărați și pentru conducători și că nimic nu se va putea împotrivi rugăciunii lui, nici măcar cancerul. Acest lucru l-a auzit din gura îngerului și noi ne putem închipui ce absolut era în inima acestui om al lui Dumnezeu. Nu era nimeni și nimic care să-l fi putut opri. A fost o însărcinare care i-a fost dată lui. El a fost hotărât și Dumnezeu l-a binecuvântat.

Poate că acum o pot formula astfel: noi suntem roada unei slujbe rânduite, dăruite și binecuvântate. Noi suntem roada seminței semănate a Cuvântului, a făgăduinței divine pentru acest timp. Sau nu văd corect acest lucru?! Noi nu suntem niște copii ai unei denominații, ci suntem copii ai lui Dumnezeu. Și Cuvântul care a fost hotărât pentru acest timp a fost semănat și aduce rod după soiul Lui. Și pentru că este așa, noi putem socoti că aceleași lucruri se vor împlini. Da! Trebuie să se împlinească.

În slujba fratelui Branham a fost mereu un impact spiritual. Și acum am înaintea mea trei predici scurte la care mă voi referi pe scurt, astăzi. Poate că voi traduce unele fragmente din engleză, în germană.

Înainte de a face acest lucru, doresc să citesc din Efeseni 4:7-16: „Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: «S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor.» Și acest: «S-a suit», ce însemnează, decât că înainte Se pogorâse în părțile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, este Același cu Cel ce S-a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste”. Acest cuvânt nu se adresează doar persoanelor individuale, ci tuturor mădularelor Trupului lui Isus Hristos. Aici este vorba de a fi aduși la unitate. Este vorba de o creștere duhovnicească, până când vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos. Așa cum Domnul nostru a fost născut în această lume; însă, mai întâi a fost înfășurat în scutece și culcat într-o iesle, apoi a avut loc o creștere, până când s-a împlinit tot ce a fost scris despre El, exact așa și noi, dacă am fost născuți din Dumnezeu, trebuie să avem o creștere duhovnicească. Noi nu avem voie să rămânem în aceeași stare. Dumnezeu dorește să poarte de grijă, ca să fim ca niște pomi plantați lângă râu și să propășim în credință.

Eu am amintit că fratele Branham a vorbit despre demoni care îi opresc pe oameni și-i stăpânesc, nu-i lasă liberi. Atunci când propovăduim Evanghelia cu toată puterea lui Dumnezeu și rezultatul nu este așa cum ar trebui să fie, atunci vina nu e la Dumnezeu, nu e de vină Cuvântul Său, nu e de vină Sângele Lui, nu e de vină Duhul Lui; atunci, vina trebuie să fie altundeva. Atunci, vrăjmașul nu vrea să renunțe la dreptul său. Atunci, el vrea să-și exercite influența, în continuare. Și acest lucru nu trebuie să se întâmple. Noi dorim să stăm sub influența divină și pur și simplu, trebuie să respingem tot ce vine din stânga și din dreapta și vrea să ne influențeze; și să stăm sub această influență divină.

Aici, în această predică, fratele Branham spune: „Există demoni care intră în sufletele oamenilor”. Vă rog frumos ca aici să facem deosebirea! Există demoni care produc boli. Fiecare boală care trăiește în sine[1], vine de la un demon. Aici nu este vorba despre om, ci despre lucrare, în acest caz, despre boală. Și fratele Branham a spus foarte clar acest lucru: „Fiecare boală care are viață în sine și care se extinde și roade în jurul ei, este un demon”. El a spus literar, că este o viață străină, care are un singur scop: să nimicească viața noastră. De aceea, nu poate fi de la Dumnezeu. Pentru că tot ceea ce vine de la Dumnezeu va fi de ajutor; va fi de ajutor, dar nu va nimici. Aici, spune mai departe: „Când un astfel de demon pătrunde înăuntru, în suflet, este ceva ce chinuie sufletul”. 

Pur și simplu, trebuie să devenim sinceri cu noi şi să ne întrebăm dacă în noi este ceva ce ne chinuie, sau dacă cu adevărat am trăit libertatea deplină care ne-a fost dăruită prin Golgota.

Despre Domnul nostru şi despre slujba Lui este scris că El i-a ajutat pe toți care au fost prinși de Satana; slujba Lui conţinea aceste lucruri: scoaterea afară a demonilor și eliberarea oamenilor, astfel încât mântuirea şi vindecarea să nu mai fie departe de ei. În acel moment în care demonii au ieșit din oameni, vindecarea şi mântuirea erau un lucru decis de Dumnezeu. Aceşti oameni nu mai trebuiau să aştepte. De câte ori, când Domnul nostru a întâlnit orbi sau șchiopi sau alţi bolnavi, a scos demonii din ei şi dintr-odată mutul putea să vorbească sau orbul putea să vadă! Ce a fost asta? A fost o slujbă împuternicită şi rezultatul a fost o binecuvântare pentru toţi. 

Ce-a fost în slujba fratelui Branham? Odată, el a spus cuvânt cu cuvânt: „Voi puteţi să vă rugați toată noaptea pentru cineva și să-l ungeţi cu untdelemn, dar dacă demonul mai este în persoana respectivă, atunci acest lucru nu ajută la nimic. Numai în cazul în care demonul este scos afară”.  

            Poate că acest lucru sună puţin ciudat, fiindcă după toate adunările despre învăţătura profetică, dintr-odată intrăm într-un asemenea domeniu. Dar presupun că vrăjmașul nu vrea să lase poporul lui Dumnezeu să plece liber. A sosit timpul în care noi trebuie să facem deosebirea şi să recunoaştem despre ce este vorba. 

Dați-vă seama, ce este scris aici: „Deseori, puteţi să vedeţi o persoană nebună; această persoană poate să fie pocăită şi umplută cu Duh Sfânt şi totuşi foarte nebună. Aşa este. Acest lucru nu are nimic de-a face cu sufletul. Este un chinuitor, ceva ce chinuie persoana respectivă”. 

Închipuiți-vă odată acest lucru! Acolo este un om pocăit, chiar şi umplut cu Duhul Sfânt; şi el se află în casa de nebuni. Dar acolo nu este locul lui. El nu este salvat pentru aceasta, ca el să fie dus într-un astfel de ospiciu. Nu! Ci el trebuie să înflorească în Adunarea Dumnezeului Celui viu. Dar bărbatul sau femeia, oricine ar fi, nu are nicio vină, ci noi înşine suntem vinovaţi pentru că n-am folosit puterea lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos, ca în Numele Domnului să-i eliberăm pe cei legaţi.

Este un lucru foarte simplu să rupi toiagul și să judeci pe cineva, dar este cu totul și cu totul altceva să porți în inimă pe fiecare în parte, fără să-l judeci înainte şi să spui: ,,Doamne, poți să mă foloseşti, ca persoana respectivă să fie ajutată?”

Acum vin câteva pasaje foarte importante, pe care, de asemenea le voi citi încet: „Un păcătos a venit la altar şi a spus: «O, frate Branham, doresc să te rogi pentru mine. Eu doresc să fac lucruri bune. Vrei să te rogi pentru mine?» Şi apoi, el s-a întors înapoi la locul lui. În seara următoare, el a venit din nou. Dacă se întreabă: «Câţi vor să fie mântuiţi?» El s-a ridicat din nou. El este un bărbat tânăr. El mărturiseşte că vrea să fie mântuit. Bineînțeles. Da. El doreşte să fie mântuit. Dar aici este un diavol care îl ţine legat pe acest tânăr. Aşa este. El doreşte să facă lucruri bune, dar acolo este un duh, o putere, care nu-i permite să facă lucruri bune, drepte”. Auzim bine cu toții, acum? 

Tânărul despre care vorbim acum nu-și ridică mână fiindcă nu ar vrea să fie mântuit, ci fiindcă el doreşte să-şi predea viaţa Domnului. De aceea, își ridică mâna. În seara precedentă și în următoarea și în următoarea… Și dacă Dumnezeu nu-l ajută în următoarea și poate dacă Dumnezeu nu-l ajută toată viaţa… Dar nu are voie să se întâmple aşa. Un om care este atins de predică şi doreşte să-şi predea viaţa lui Dumnezeu, are dreptul ca să fie ajutat de noi şi să-l eliberăm în Numele Domnului. O mai spun o dată. Este uşor să judeci pe cineva și să spui: ,,Acela nu este aşa cum ar trebui să fie, el face una sau alta”. Ar fi mai bine să simţim cu el şi să înțelegem că, de fapt, fiecare frate și fiecare soră doreşte să facă lucrurile bune şi să-I slujească din toată inima lui Dumnezeu. Şi totuşi, acolo este ceva ciudat, care nu le permite să-L slujească pe Domnul, în libertate. 

Apoi, aici este spus mai departe: „Dar, Aleluia! Va fi altfel! Nu-i de mirare că Dumnezeu a confirmat acest lucru de fiecare dată. El nu a spus doar: «Vindecaţi bolnavii!» Hristos a făcut totul pentru noi, atunci când a murit pentru noi. Eu nu pot să mântuiesc pe nimeni şi nici unul dintre voi nu poate să mântuiască pe cineva. Dar Dumnezeu o poate face. Dar Dumnezeu nu vă mai poate salva, pentru că El deja v-a salvat”. Aici noi suntem aduşi în legătură cu lucrarea isprăvită a lui Dumnezeu. Fratele Branham spune mai departe: „Singurul lucru pe care voi trebuie să-l faceţi este să primiţi salvarea. Ea deja s-a isprăvit. Eu nu am fost salvat acum douăzeci de ani, ci am fost salvat de peste 1900 de ani. Dar acum circa douăzeci de ani eu mi-am primit salvarea. Noi am vorbit despre acest lucru. Este o lucrare isprăvită a lui Dumnezeu. S-a întâmplat în Domnul nostru Isus Hristos, pe crucea Golgotei”. Mai departe, este scris: „Dacă nu ar fi fost aşa, atunci Dumnezeu ar fi trebuit să mă blesteme sau să mă pedepsească și să mă curețe de pe pământ după ce am săvârșit primul păcat, pentru că Dumnezeu nu putea tolera păcatul. Însă, EL a dat făgăduinţa. Eu am fost vindecat deja acum peste 1900 de ani, dar abia acum am primit-o”. 

Noi trebuie să înţelegem că aceasta este o lucrare isprăvită a lui Dumnezeu. Câteodată, eu am comparat-o cu lucrarea de creație. Ştiaţi că de când Dumnezeu a făcut creația, El nu a mai adăugat nimic la aceasta? El a desăvârșit întreaga creaţie în a şaptea zi şi apoi S-a aşezat şi S-a odihnit de tot ceea ce a creat. De atunci, tot ce a creat El decurge într-o armonie și-ntr-o ordine dumnezeiască, pe care El a pus-o în creația Sa.

După ce a biruit totul, dezarmând stăpânirile, după ce a triumfat asupra lor, despre Isus, Domnul nostru citim: „S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu și aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui”. 

Este o lucrare de răscumpărare desăvârşită și totul este așezat pe temelia credinţei. Pe de-o parte, ca şi „Creator” a rânduit totul pentru întreaga creație. Tot aşa, ca şi „Răscumpărător” a rânduit totul pentru cei răscumpărați. Dacă noi, ca cei răscumpăraţi, ne lăsăm introduși în acest plan de răscumpărare al lui Dumnezeu, atunci veți vedea cum fără nicio frecare, cât de puternic, cât de minunat, Răscumpărătorul va promova și va binecuvânta lucrarea Lui desăvârșită, prin și în cei răscumpărați!

Mai departe, aici este scris: „Singurul lucru… ” – fiţi foarte atenţi, acest lucru îl spune acum un profet al lui Dumnezeu şi dacă nu mă înşel, cel mai mare care a trăit vreodată pe acest pământ. Ascultați ce spune el despre sine însuşi: „Singurul lucru care m-a oprit pe mine ca să fiu mântuit, atunci când am avut vârsta de 12 ani, a fost un duh care m-a înfășurat”

Aţi auzit cu toţii? Noi nu avem de-a face doar cu noi înşine sau cu împrejurările, sau cu oameni din carne şi sânge, ci avem de-a face cu căpeteniile şi domniile care stăpânesc în văzduh, care vor să aibă influenţă asupra noastră, pe pământ.

Mai departe, este scris: „Mai aşteptaţi o clipă. Acesta este motivul pentru care nu sunteți mântuiţi. Înaintea vârstei… de care voi veţi răspunde odată”. Se pare că aici vorbește de vârsta de 12 ani, dar nu ştiu cexact ce dorește să spună, fiindcă aici face un rezumat scurt. Poate vrea să spună că Dumnezeu nu le socoteşte păcatele copilașilor până la vârsta de 12 ani, dar nici eu nu ştiu exact ce vrea să spună aici. Însă, aici continuă mai departe: „Voi vă aflaţi în public şi acolo este un duh, care se află și peste voi. Și voi doriţi să faceţi lucrurile în mod corect, dar nu le puteți face. Voi aveţi inteligenţă şi ştiţi ce doriţi să faceţi şi ce este corect şi totuşi nu le puteţi face. Acesta este un drac. Hristos a plătit prețul pentru răscumpărarea și pentru vindecarea noastră”

Am încercat să spun adineauri: Noi toţi, ca şi copii ai lui Dumnezeu avem doar o singură dorinţă – să facem lucrurile plăcute lui Dumnezeu, să fim o binecuvântare pentru alţii şi să nu fim o piedică pentru alţii sau o piatră de poticnire sau o pricină de păcătuire. Şi totuşi, mereu și mereu se întâmplă unele lucruri, care personal îmi rămân inexplicabile. Dar mereu trebuie să facem deosebirea: Nu este fratele, nu este sora, ci este vrăjmașul care doreşte să împiedice, să oprească, să aducă încurcătură. Aceasta este ţinta lui principală şi el îşi cunoaşte meseria foarte bine. El are o experienţă îndelungată în aceste lucruri. Tocmai de aceea trebuie să facem deosebirea: „Acum ce se întâmplă aici? Se zideşte, se propășește, este o binecuvântare asupra lucrurilor care se fac aici?” Întotdeauna trebuie să-ți pui întrebarea: Cine mă motivează, cine mă constrânge să fac una sau alta? Şi dacă suntem sinceri cu noi înşine, atunci ne cercetăm; și nu doar atât, ci ne punem întrebarea: Ce s-a întâmplat prin ceea ce am făcut eu? I-a ajutat pe oameni? Au fost aduşi mai aproape de Domnul sau au fost opriţi?

Întotdeauna, Duhul lui Dumnezeu ne va împinge ca să fim binecuvântare, nu ca să ne oprim unii pe alții, ci să ne slujim unii altora cu darul pe care Dumnezeu ni l-a dat. Va fi o zidire duhovnicească, o propășire, o creştere în Trupul Domnului. Aceasta se va întâmpla și acest lucru se va vedea.

Acum urmează referința la porunca misionară.

„Aici este ceva. Pregătiţi-vă! El a poruncit Adunării Sale să scoată dracii. Aici o aveţi! «În Numele Meu vor scoate draci!» Voi nu veți putea vindeca pe nimeni, dar veți scoate afară dracii şi astfel, oamenii vor putea primi vindecarea lor, fiindcă aceasta deja a avut loc”.

Aşa este. Ce ne oprește ca să fim salvați? Salvarea a avut deja loc. Ce ne oprește ca să fim vindecați? Vindecarea ne stă la dispoziție încă de atunci [Isaia 53], după care au trecut sute de ani până când Domnul nostru a murit pe crucea de la Golgota. Așadar, salvarea şi vindecarea, mântuirea deplină și răscumpărarea deplină ne stă la dispoziție. Vrăjmașul sufletelor noastre şi în același timp şi vrăjmașul Dumnezeului nostru, doreşte să ne oprească, ca să nu ne apropiem prea mult de Dumnezeu, astfel încât, dintr-o dată, credința să devină o putere divină. Apoi, urmează influența: „Tu nu vei reuși, tu ai mai încercat-o deja de câteva ori. Uită-te odată la ceilalţi. Asta oricum nu merge”. Şi dintr-o dată cedăm, ne dăm bătuţi. Şi vrăjmașul a şoptit în ureche, aici un pic şi dincolo un pic. Şi Dumnezeu este întristat, fiindcă nu I-am dăruit credință deplină și nu L-am cinstit prin credință și ascultare, fiindcă nu l-am făcut pe diavol mincinos şi pe Dumnezeu ca Cel adevărat şi nu ne-am pus pe deplin de partea lui Dumnezeu.

Noi ştim că Diavolul este un mincinos de la început şi atunci când el vrea să ne șoptească: „Tu nu vei reuși! Și una şi alta!”, atunci noi toți știm exact că el a minţit. Noi nu mai trebuie să reușim. S-a isprăvit! Şi noi ne punem pe teritoriul biruinţei de la Golgota şi poruncim Satanei şi fiecărui demon să ne elibereze și să ne lase în pace, ca să-I slujim Dumnezeului nostru şi să putem trăi o creştere duhovnicească, prin harul Dumnezeului nostru.

Aici ni se spune că El a poruncit Adunării Sale să scoată afară dracii. Până astăzi, acesta este un domeniu pe care încă nu l-am folosit. Aceasta nu o spun ca să împovărez pe fraţii mei şi să-mi spăl mâinile în nevinovăţie. Dar mereu și mereu am crezut şi am nădăjduit că Dumnezeu va înzestra frați cu puterea credinţei, cu puterea Duhului, cu autoritate, cu împuternicire, ca să nu facă o singură persoană toate lucrurile, ci trupul, care este alcătuit din mai multe mădulare, ca prin sarcinile fiecăruia în parte, prin diferitele slujbe care au fost dăruite Adunării, totul să fie îndeplinit.

Astăzi aş dori să repet foarte clar și acest lucru. Cred că Dumnezeu nu are un sistem al unui singur om, prin care toate lucrurile să cadă pe o singură persoană. Ci responsabilitatea care mi-a fost dată mie a fost să dau mai departe ceea ce Dumnezeu mi-a încredinţat. Mie nu mi-a fost spus ca eu să fac slujba unui proroc, învățător, evanghelist, păstor, ci ca să propovăduiesc Cuvântul Său. Din această propovăduire a Cuvântului, restituită pe deplin, trebuie să iasă la iveală o Adunare Noutestamentară restituită pe deplin, care să fie înzestrată cu puterea Duhului Sfânt; astfel încât dracii să tremure înaintea ei, deoarece toți au fost biruiți.

Cu adevărat, între „așa-zișii” credincioși și poate că și între credincioși sunt mulți care mai degrabă cred în puterea Satanei decât în atotputernicia lui Dumnezeu. Cât de des se vorbește despre cât de puternic este Satana! Și dacă am putea s-o întoarcem odată și să vorbim că Dumnezeu este atotputernic! Și limbajul Bibliei este că toți vrăjmașii sunt biruiți și dezarmați și pe cruce a triumfat asupra lor. Dacă există vrăjmași, atunci sunt niște vrăjmași biruiți cu care deja Domnul nostru S-a luptat.

Însărcinarea pe care trebuie s-o preluăm noi este să devenim o parte componentă a poruncii misionare care, în originalitatea ei, rămâne valabilă de la început până la sfârșit.

Fraților, permiteți-mi să spun clar acest lucru: numai dacă primim provocarea ceasului și înțelegem că avem însărcinări care ne-au fost dăruite și că Dumnezeu ne poate folosi, ca El să poată face prin noi ceea ce El a făgăduit în Cuvântul Său. De la noi nu vine nimic. Mai întâi, trebuie să recunoaștem ce vrea să facă Dumnezeu. În al doilea rând, trebuie să recunoaștem că El dorește s-o facă prin noi. Există destui care spun: „Eu știu că Dumnezeu va face lucruri mari”. Și aceasta este „muzica” binecunoscută la viitor. Dar nu vom fi satisfăcuți și mulțumiți cu aceste lucruri. Isus Hristos mai este Același și astăzi! În această generație, am văzut cu ochii noștri că toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt „da” și „Amin”. Atunci cum este cu credința mea și cu credința ta? Atunci ce este cu lucrările care trebuie însoțească această credință? Domnul nostru a spus:  „Toți cei care cred în Mine vor face aceste semne și minuni!” Acest lucru nu este scris la singular, ci la plural. Este un cuvânt adresat credincioșilor: „Aceste semne și minuni vor urma celor care cred în Mine!” Apoi este enumerat întregul registru. A spus Domnul Dumnezeu adevărul? Dragilor, noi nu trebuie să fugim după aceste lucruri! Dacă am dori să fugim după semne și minuni, atunci ele nu ne mai pot însoți. Noi Îl urmăm pe Domnul și apoi ne însoțesc lucrurile pe care ni le-a făgăduit El. Deja prin profetul Isaia, El a spus: „Neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți”. Ce-a fost? El merge înaintea noastră și ceea ce face El, ne însoțește.

Să învățăm din această lecție din această după-masă. Acum la sfârșit, Domnul Dumnezeu dorește să aibă o Adunare care să fie o inimă și un suflet, o Adunare pe care El a chemat-o afară, pe care a curățit-o și sfințit-o, o Adunare care este proprietatea Lui și stă la dispoziția Lui, înzestrată cu tot ceea ce El a făgăduit.

Într-o scrisoare circulară, în engleză sau în germană, am scris că Hristos poate reveni numai atunci când restituirea va avea loc, când se va încheia și când toate lucrurile vor fi așezate la locul potrivit. Ce ne oprește? De atâția ani am auzit Cuvântul curat și scump al lui Dumnezeu! Cât de departe a putut merge Dumnezeu cu noi? Unde ne aflăm, duhovnicește? Ce fel de dezvoltări putem vedea?

Dragilor, în aceste zile, Domnul nu vrea să înainteze cu noi doar un pas, ci câțiva pași. Să recunoaștem din nou că nu este vorba doar de descoperire și de învățătură, ci ca Adunarea care a fost învățată și care a primit descoperirea lui Isus Hristos, să devină un loc de descoperirea a puterii Dumnezeului Celui viu, aici, pe pământ, pentru ca să nu mai fie batjocorită, ci Dumnezeu să Se poată descoperi prin oameni care îi acordă credință și care se încred în El.

Dacă noi credem așa cum spune Scriptura, atunci vor curge râuri de apă vie. În Ioan 7:37-39, Domnul zice: „Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El”. Duhul lui Dumnezeu este puterea lui Dumnezeu care devine lucrătoare prin noi, care credem. Avem nevoie de putere, de puterea lui Dumnezeu. Suntem atât de mulțumitori că nu trebuie ca noi să producem această putere, ci că Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție!

Haideți să fi învățat cel puțin un lucru din lecția din această după-masă. Ca frați și ca surori, noi să nu ne judecăm și nici să nu ne osândim unii pe alții, ci să-L rugăm pe Dumnezeu ca toate lucrurile necorespunzătoare să le dea la o parte și să facă totul minunat. El poate îndrepta lucrurile strâmbe. „Croiți, croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din cale pentru ca să fie descoperită slava Domnului!”

Câți au cu adevărat o dorință profundă ca slava lui Dumnezeu să fie descoperită? Cu adevărat, toți? Da? Atunci mă mai întreb: Ce să mai așteptăm? Credința va vedea brațul Domnului ridicat. Credința va vedea brațul Domnului în mișcare. Și noi vom exprima prin credință: „Dreapta Domnului este ridicată. Dreapta Domnului menține biruința”. Toată puterea vrăjmașului trebuie să dea înapoi, pentru că Satana și-a pierdut dreptul asupra poporului lui Dumnezeu, o dată pentru totdeauna.

Și poate că se poate întâmpla și așa. Dumnezeu știe. Câteodată, noi ne temem să spunem ceva sau să ne rugăm de frați pentru ceva. „Rugați-vă pentru mine!” Am putea să facem și în acest fel, ca noi, sub predică, să primim credința în inimile noastre. Apoi, dacă cineva observă că vrăjmașul dorește să intre în dreptul său, ici sau colo și credința este în tine și Duhul lui Dumnezeu vine peste tine, atunci spune pur și simplu: „Satano, ți-ai pierdut dreptul în viața mea! De-acum încolo nu mă mai chinui! Eu sunt liber!” Dacă noi mărturisim cu gura ceea ce credem din inimă, atunci totul s-a întâmplat. Aici este taina. Timp de o sută de ani putem să credem în inimile noastre, dar dacă n-o exprimăm ca mărturie, cu buzele noastre, atunci nu se întâmplă nimic. Nu se întâmplă nimic! Trebuie să iasă de pe buzele noastre, ca mărturie. Înainte, este doar în inimă. Încă nu este o realitate descoperită. Dar în clipa în care exprimăm prin credință ceea ce Dumnezeu ne-a pus ca siguranță în inimă, atunci va trece tot ceea ce Satana mai are ca și drept. El trebuie să dea înapoi și dreptul și l-a pierdut demult.

Încă un pasaj și apoi, pentru astăzi, în această după-masă, voi încheia.

Aici el vorbește despre un caz. Predicatorii stăteau pe platformă, Evanghelia era propovăduită, demonii ieșeau afară, a fost dată chemarea la altar și oamenii veneau în starea în care se aflau; și ei spuneau: „Vreau să fiu mântuit!” El nu a salvat pe un om, ci a scos pe diavol afară din el. Persoana respectivă a recunoscut că a fost salvată. El și-a primit salvarea.

Cu adevărat este așa: Diavolul ne ține în urmă, pentru ca să nu primim încă binecuvântările pregătite pentru noi.

Dacă vom cânta următoarele cântări: „Scumpă Golgota” sau „Isus este Biruitorul” sau oricare ar fi, fie ca începând de-acum s-o facem atât de personal și să ne referim la noi și prin credință să cântăm și să așteptăm ca toate aceste lucruri să poată deveni o realitate divină în viața noastră! 

Noi am trăit cea mai mare slujbă din toate timpurile. Toți care încă nu au văzut această filmare cu fratele Branham, ar trebui să-l vadă, ca să știe odată că Dumnezeu l-a binecuvântat și l-a folosit într-un mod atât de minunat! Dar nu ca să fim uimiți de omul lui Dumnezeu, ci să înțelegem că Domnul a trimis un mesaj pe care îl credem și apoi ne așezăm în prezența lui Dumnezeu, ca Domnul să facă din noi astfel de oameni care umblă pe căile Sale și în voia Sa, care-I stau la dispoziție ca să devină ceva spre slava Numelui Său și a harului Său. Eu tânjesc după așa ceva. Și voi toți? Atunci Dumnezeu o va dărui, prin har. Lăudat și cinstit să fie Numele Lui cel sfânt! Amin!

Haideți să ne ridicăm și să ne rugăm!

[Se cântă „Așa cum sunt”, apoi urmează rugăciunea.]

Tată ceresc, inima mea este mișcată! Îți mulțumesc că vorbești cu noi în felurite moduri! Doresc să ne luminezi calea din toate direcțiile! Doresc să ne indici greutățile și obstacolele de pe drum! Doamne, avem nevoie de Tine mai mult ca niciodată înainte! Știm că ultima etapă a drumului este înaintea noastră și că Tu dorești să Te descoperi încă o dată, în puterea și în slava Ta.

Credinciosule Domn, permite-mi să-mi recunosc propria stare! Doamne, pune-mă în lumina Ta! Fă-o cu noi toți!

Credinciosule Mântuitor, fie ca Duhul Tău să ne stăpânească! Da! Fie ca noi să fim puși sub călăuzirea Duhului Tău! Pentru că așa este scris: „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu”. Doamne, atunci vom fi călăuziți în pace și-n binecuvântare. Va fi pace și binecuvântare pe toate căile noastre.

Iubite Domn, împreună Te rugăm să ne lași să recunoaștem unde sunt duhuri care doresc să intre în dreptul lor!

Doamne, noi ne punem sub sângele Tău, sub Cuvântul Tău, sub Duhul Tău și credem în răscumpărarea sufletelor noastre, în eliberarea duhurilor noastre și-n vindecarea trupurilor noastre!

Satano, pleacă din poporul lui Dumnezeu pentru că noi suntem liberi, în Numele lui Isus Hristos, prin lucrarea de răscumpărare isprăvită la Golgota! Credinciosule Mântuitor, o, de am avea descoperit lucrul acesta, că deja totul s-a isprăvit și totul stă la dispoziția noastră!

Doamne, dorința noastră profundă este ca să fie înlăturat tot ceea ce oprește și împiedică, pentru ca Tu să poți avea calea Ta cu noi, în noi și prin noi!

Credinciosule Domn, Tu i-ai dat un mesaj puternic robului și prorocului Tău și ai confirmat acest mesaj într-un mod puternic. Doamne, noi am primit acest mesaj puternic al lui Dumnezeu. Doamne, noi avem dreptul ca Tu să-l confirmi într-un mod tot atât de puternic! Este Cuvântul Tău, Doamne, atotputernicule Dumnezeu! Noi, toți împreună Te rugăm pentru aceasta și noi credem că deja Tu ai făcut acest lucru! Și în scurt timp va fi descoperit că noi nu suntem niște nebuni, ci că noi am crezut așa cum zice Scriptura și astfel vor curge râuri de apă vie.

Doamne, condu și călăuzește conversațiile noastre! Fii cu noi! Păzește-ne! Ocrotește-ne inimile și gândurile, în Isus Hristos, Domnul nostru! Aleluia! Aleluia! Slavă Domnului!

[Se cântă „Aleluia! S-a isprăvit! Isus al meu m-a eliberat! Fie că sunt suferințe sau bucurii, acolo unde este Isus, acolo este slavă!”].

[1] Ceva ce are viață în sine, cum este o tumoare sau un cancer, care crește și se înmulțește, se mărește – n.tr.


Distribuie această postare.