„ASTĂZI” al nostru – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți, în Numele scump al Domnului Isus Hristos! Astăzi aș dori să mulțumesc tuturor acelora care susțin această lucrare misionară cu rugăciunile și cu donațiile lor.

Singura noastră intenție este de a aduce credincioșilor Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu. În acest timp, Domnul adresează un mesaj deosebit poporului Său. Acum este important să fie predicat Cuvântul făgăduinței pentru acest timp, pentru ca credincioșii să recunoască ziua și ceasul în care trăiesc.

În diferitele epoci a existat mereu un „astăzi” pentru poporul lui Dumnezeu. A existat un „astăzi” în timpul lui Moise, care a condus poporul lui Dumnezeu afară, potrivit făgăduinței. În Deuteronomul 11:26-28, Domnul a spus: „Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: binecuvântarea, dacă veți asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru și dacă vă veți abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta… .” 

După ce Dumnezeu a condus afară pe poporul Israel, le-a dat de ales între binecuvântare și blestem. Deși Domnul a făcut totul pentru poporul Său, lăsând să aibă loc mari semne și minuni, ei nu au recunoscut căile Sale. În Evrei 3, citim: „De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: «Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!».”

Făgăduința nu s-a împlinit cu ei, pentru că, în pofida numeroaselor binecuvântări, ei nu au recunoscut căile lui Dumnezeu. În versetul 12, urmează îndemnul: „Luați seama, dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul Cel viu”. Acest cuvânt ne este adresat nouă, tuturor, pentru ca necredința să nu ne ducă la pierzare. Pavel scrie tesalonicenilor că va veni lepădarea de credință și se va descoperi omul păcatului și al fărădelegii, fiul pierzării. În versetul 13, citim: „Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: «astăzi»”. De aceea, pentru noi este valabil Cuvântul Duhului Sfânt: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile”.

Mulți credincioși, duhovnicește trăiesc în trecut. Alții, la rândul lor își pun nădejdea în lucrurile viitoare, fără a înțelege ce face Dumnezeu în prezent. Noi trebuie să recunoaștem pe astăzi” al nostru și mesajul pe care îl adresează Dumnezeu poporului Său.

Atunci când Isus a intrat în sinagogă, El nu a spus: „ieri sau mâine s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură în fața voastră!”, ci EL a spus: Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură.” Atunci când El a vorbit cu Zacheu, chemându-l jos din dud, i-a zis: astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Iar când a ajuns acolo, El i-a zis: Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta”.

Noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim eliberați odată de trecut și să ne confruntăm cu lucrarea prezentă a lui Dumnezeu. Și noi trebuie să putem spune: „Astăzi, Dumnezeu lucrează în mijlocul nostru! Astăzi, El Își descoperă Cuvântul! Astăzi, El vorbește cu noi! Astăzi, El așează în ordine toate lucrurile! Astăzi am fost mântuiți!” Isus Hristos este Același ieri și azi și în veci! El nu este „Eu am fost”, ci „Eu Sunt”, Cel prezent care lucrează acum în Biserica Sa. Tâlharului de pe cruce nu i-a dat o făgăduință pentru viitor, ci i-a zis: Astăzi vei fi cu Mine în rai”.

Stimați ascultători, este vorba de astăzi” al nostru, este vorba de făgăduințe, despre Cuvântul pe care L-a hotărât Dumnezeu pentru Biserica Sa din acest timp! Astăzi trebuie să ascultăm de glasul Lui, să primim prin credință Cuvântul Lui descoperit și să nu ne împietrim inimile! Noi vrem să recunoaștem căile Domnului, să urmăm poruncile Sale și să umblăm ascultători înaintea feței Sale, astfel încât să putem intra în odihna Lui.

Mulți sunt de părere că vor fi răpiți pentru că deja ei au primit Duhul Sfânt. Dar, ei nu se lasă călăuziți de Duhul lui Dumnezeu în tot adevărul și trec cu neglijență pe lângă lucrarea lui Dumnezeu. Despre poporul Israel este scris: „Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor și le-ai dat apă ca să-și potolească setea” (Neemia 9:20). De aici, vedem că ei nu s-au lăsat învățați de Duhul, cu toate că au mâncat mană și au băut apă din Stâncă. Nu este vorba doar de primirea Duhului, de mâncarea manei și de băutul apei din Stâncă, căci copiii lui Israel au putut dovedi toate acestea. Dar în Neemia 9:26 este scris: „Totuși ei s-au răsculat și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine și s-au dedat la mari ocări față de Tine”. Toate aceste lucruri au fost făcute de oameni care în acea vreme au fost atât de bogat binecuvântați de Dumnezeu! Ei uitaseră ce le-a făcut Dumnezeu, devenind niște îngâmfați cu grumazul înțepenit. Mulți credincioși ar spune astăzi: „Noi nu am omorât un proroc!”, sau „Noi nu ne-am răzvrătit împotriva Cuvântului lui Dumnezeu!”, dar mulți o fac în mod inconștient, prin faptul că ei ucid reputația robilor lui Dumnezeu.

Domnul Isus Însuși a spus în Matei 23:34: „De aceea, iată, vă trimit proroci, înțelepți și cărturari. Pe unii din ei îi veți omorî și răstigni, pe alții îi veți bate în sinagogile voastre și-i veți prigoni din cetate în cetate”. Chiar înainte, Domnul le spusese cărturarilor și fariseilor: „voi zidiți mormintele prorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți și ziceți: «Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.»” Așadar, vedem că prorocii au fost persecutați mereu, în timpul vieții lor, dar mormintele lor au fost împodobite în generațiile ulterioare.

Isus i-a demascat pe cărturari și farisei și li s-a adresat, spunându-le: „fățarnici..! …ziceți: «Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor»”. Același lucru îl spun toți creștinii în acest timp și totuși, ei păcătuiesc împotriva prorocului confirmat, dovedit de Dumnezeu. Nu este nimic mai rău decât să te atingi de robii lui Dumnezeu care vorbesc în Numele Domnului. Isus a zis: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi și n-ați vrut!” Ierusalimul nu și-a dat seama și nu a înțeles că Ioan Botezătorul a apărut și a lucrat ca bărbat al lui Dumnezeu pentru a netezi calea Domnului.

De fiecare dată, aceia prin care Dumnezeu a vorbit cu poporul Său, au fost persecutați. Doar o gloată mică a crezut și a recunoscut pe astăzi” al lor. Domnul a zis: „Iată că vi se lasă casa pustie”. Același lucru este valabil și astăzi. Deși în biserici încă mai există o formă de evlavie religioasă, ele sunt pustii și abandonate spiritual. Ei nu au recunoscut că în acest timp Dumnezeu Și-a trimis robul și prorocul pentru a ne scoate afară din toate confuziile și legăturile spirituale, pentru a ne așeza din nou pe temelia divină adevărată a prorocilor și a apostolilor. De câte ori și astăzi, Domnul a vrut să-Și adune copiii! De câte ori a vrut El și astăzi să dăruiască vremuri de înviorare și binecuvântare! Dar astăzi El trebuie să strige bisericilor: Și voi n-ați vrut!”

Conform Cuvântului Său, Domnul Însuși stă la ușă și bate. Numai cine aude glasul Lui și îl crede, va ieși afară din toată rătăcirea, recunoscând pe astăzi” al Lui.

Stimați prieteni, stimați ascultători, am recunoscut noi pe astăzi” al nostru? Ne-a putut Dumnezeu descoperi făgăduințele Sale pentru acest timp? Numai atunci avem credința adevărată și avem legătura cu El.

Să ne rugăm:

Atotputernic Dumnezeu, vorbește cu toți cei care au auzit Cuvântul Tău, prin Duhul Tău! Arată-ne împlinirea Cuvântului Tău în acest timp, pentru ca noi toți să recunoaștem pe astăzi” al nostru! Te rog, în Numele lui Isus! Amin.


Distribuie această postare.