Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci Domnul vorbește! – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, în Numele scump al Domnului cu cuvântul din Ieremia 13:15-16: „Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci Domnul vorbește! Dați slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munții nopții! Veți aștepta lumina, dar El o va preface în umbra morții și o va preface în negură adâncă”. Ce cuvânt serios al Dumnezeului nostru!

Duminica trecută am vorbit despre străjerul de pe zidurile Sionului, dar acum, prorocul lui Dumnezeu ne avertizează, spunându-ne: „Nu fiți mândri!” Mândria a dus deja la cădere pe mulți. În Psalmul 119, David spune: „Înainte ca Tu să mă smerești, eu rătăceam”. Și astăzi avem nevoie de smerenia adevărată, pentru a recunoaște vorbirea Domnului. Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dăruiește har celor smeriți, pentru a ieși afară din toate rătăcirile! Domnul locuiește în înălțimi, în Locul preasfânt și este cu oamenii care au un duh zdrobit și smerit.

Versetul nostru biblic începe cu: „Ascultați și luați aminte!” Aceasta este o condiție prealabilă importantă pentru a ajunge la înțelegere duhovnicească. Însuși Isus a spus în Ioan 8:47: „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu”. În acest timp, nu este suficient doar să ascultăm o predică despre Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu. Nu! Ci Însuși Dumnezeu trebuie să vorbească cu noi prin Duhul și Cuvântul Său. Prorocul Ieremia a spus: „căci Domnul vorbește!” Dacă suntem din Dumnezeu, atunci noi vom recunoaște vorbirea Lui și ne vom apleca sub brațul puternic al lui Dumnezeu.

Atitudinea noastră față de un rob adevărat al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu îl folosește pentru a vorbi prin el, dovedește de fapt atitudinea noastră față de Dumnezeu. Domnul a fost Acela care a vorbit în toate timpurile și S-a dovedit a fi Același până în timpul nostru.

În 22 decembrie 1962, Domnul i-a vorbit fratelui Branham într-o viziune și i-a arătat ce s-a întâmplat mai târziu, pe 28 februarie 1963. Mai întâi, el a văzut slava lui Dumnezeu, așa cum mereu a fost cazul la proroci. El a văzut șapte îngeri învăluiți de un nor supranatural și a auzit glasul Domnului. Norul slavei a fost vizibil pentru mii de oameni. Peste 80 de fotografii au fost publicate după comunicatul de presă al meteorologului James McDonald. Noi folosim una dintre aceste fotografii în broșurile noastre. Poporului lui Dumnezeu trebuie să-i fie amintit vizibil că Domnul a vorbit și în acest timp. Cele șapte peceți au fost deschise și tainele ascunse au fost descoperite.

Acum se arată dacă noi suntem suficient de smeriți pentru a crede cuvintele lui Dumnezeu.

În textul nostru este scris mai departe: „Dați slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul”. Lumina strălucitoare a Evangheliei slavei lui Dumnezeu strălucește din nou în chipul lui Isus Hristos. Isus a spus: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu știe unde merge. Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai luminii” (Ioan 12:35-36). În toate timpurile, Cuvântul lui Dumnezeu a fost descoperit prin Duhul Sfânt. A fost o lumină strălucitoare pentru aceia care au crezut în ea, iar Cuvântul profetic este de o importanță deosebită. În 2 Petru 1:19 ni se spune: „Și avem cuvântul prorociei făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos”. La prima venire a lui Hristos, Cuvântul profetic S-a împlinit în diferite feluri. Lumina a izbucnit și toți cei care au crezut mărturia lui Ioan Botezătorul au fost luminați. Despre el este scris: „El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el”. Însuși Domnul Isus a spus: „norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină”. Pentru credincioșii din acel timp a fost extrem de important să vadă lumina Cuvântului împlinit și să umble în aceasta. Nicio activitate religioasă nu ne ajută la nimic și nicio dorință de convertire a necredincioșilor, ci judecata trebuie să înceapă din Casa lui Dumnezeu. În primul rând, noi, ca și credincioși, trebuie să fim eliberați de evlavia și de neprihănirea noastră prefăcută, autoimpusă. Noi trebuie să ne îndepărtăm de toate interpretările și de toate tălmăcirile, îndreptându-ne din nou spre Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci și astăzi Domnul va alătura suflete Bisericii, ca în timpul apostolilor.

Încă mulți credincioși sunt mulțumiți cu ei înșiși, iar cei mai mulți nu știu nimic despre ceea ce a făgăduit Dumnezeu pentru acest timp și a împlinit. Ei sunt mulțumiți să cunoască ceea ce se întâmplă în adunarea, în biserica lor sau în denominație, în alianțe sau în ecumenism. Dar chemarea aceasta este pentru toți credincioșii adevărați: „Ascultați numai de ceea ce Însuși Domnul a vorbit!” Cine aparține de ecumenism, acela va acorda atenție lucrurilor spuse acolo. Cine aparține de o adunare sau de o biserică, acela va acorda atenție la ceea ce se spune acolo. Dar cine aparține de Biserica Dumnezeului Celui viu, acela să asculte ceea ce zice bisericilor, Duhul!

În 1 Ioan 4, noi suntem îndemnați să nu credem orice duh, ci să cercetăm duhurile dacă sunt din Dumnezeu. Orice duh care mărturisește că Isus este Mesia care a venit în trup, este de la Dumnezeu. Cu siguranță că aici nu este vorba de o mărturisire formală a unui crez pe care și l-a însușit toată creștinătatea, ci este vorba despre descoperirea lui Isus Hristos care este Dumnezeu descoperit în trup. Pentru a vorbi ca Pavel, citesc cuvântul din 1 Timotei 3:16: „Și fără îndoială, mare este taina evlaviei… «Dumnezeu S-a descoperit în trup…»” (traducerea germană Martin Luther, ș.a.-n.tr.). Fiecare duh care nu mărturisește ceea ce au mărturisit toți prorocii și apostolii, prin Duhul, acela nu este de la Dumnezeu. Ioan merge atât de departe încât scrie: „Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă”. Astăzi s-ar spune: „Asta-i o îngâmfare!” Dar nu avem voie să judecăm omenește lucrurile biblice, ci trebuie judecate numai dumnezeiește. Apostolul avea cunoștința corectă despre Dumnezeu, El știa că învățătura lui era de origine divină și de aceea, el a putut scrie: „cine cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă”. Acesta este un punct foarte important. Și în acest timp, numai aceia care Îl recunosc pe Dumnezeu vor asculta de Cuvântul descoperit de Dumnezeu și vor primi ceea ce a vorbit Domnul.

Ioan scrie mai departe: „cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă”. Pentru el nu exista problema discuției. El a știut că cine nu ascultă de un rob trimis de Dumnezeu, care vorbește din însărcinarea lui Dumnezeu, acela nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. El nu și-a pierdut vremea cu cei mândri, ci s-a întors spre copilașii care umblau în adevăr. Și în acest timp, Dumnezeu Și-a trimis prorocul la copilași, nu la critici care sunt loviți de orbire și întunecați de mândrie. Însuși Isus a spus ucenicilor Săi, pe care El i-a trimis: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă. Și cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine”.

În textul nostru suntem îndemnați să umblăm în lumină atâta timp cât mai este lumină. Prorocul Ieremia scrie acelora care n-au vrut să asculte, următoarele: „Veți aștepta lumina, dar El o va preface în umbra morții și o va preface în negură adâncă”. Cuvântul lui Dumnezeu strălucește ca o lumină strălucitoare pentru aceia care L-au recunoscut pe Dumnezeu și au dăruit credință vorbirii Sale.

Pentru fiecare rob adevărat trimis de Dumnezeu, se potrivește cuvântul: „cine este din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu, acela ascultă de noi”. E bine pentru toți aceia care în acest timp ascultă de „AȘA VORBEȘTE DOMNUL” al Cuvântului și umblă în lumină.

Cu toată smerenia, aș dori să repet cuvintele pe care Ioan le-a scris atunci: „cine este din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu, acela ne ascultă”. Mai este valabil îndemnul: „Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci Domnul vorbește! Dați slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul!” Adevărata smerenie este dovedită prin faptul că noi ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și experimentăm felul de lucrare al lui Dumnezeu.

Să ne rugăm:

Doamne Dumnezeul nostru, Te rugăm să faci din noi niște oameni cu adevărat smeriți, ca să ascultăm de glasul Cuvântului și al Duhului Tău! Te rog, în Numele lui Isus! Amin.


Distribuie această postare.