Ascultarea face mai mult decât jertfele – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, în Numele scump al Domnului nostru Isus Hristos!

Astăzi doresc să mulțumesc tuturor celor ce mi-au scris și celor care-mi vor mai scrie. Pentru mine este o confirmare: Cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce gol înapoi, ci împlinește scopul pentru care a fost trimis.

Citim cuvântul din Daniel 9:2: „în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia”. În acel timp, poporul Israel se afla în robie babiloniană. Prorocul Daniel a dorit să cunoască intenția lui Dumnezeu cu poporul Său. El a cercetat Sfânta Scriptură și a găsit prorocia prorocului Ieremia în capitolul 29:10: „Dar iată ce zice Domnul: «De îndată ce vor trece șaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi și voi împlini față de voi făgăduința Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.»” Un proroc adevărat al lui Dumnezeu nu așteaptă numai o descoperire, ci el cercetează Sfânta Scriptură pentru a afla voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta, citim din Daniel 9:23c: „Ia aminte, dar, la cuvântul acesta și înțelege vedenia!” [Ia aminte, deci, la Cuvânt, ca să înțelegi exact descoperirea – trad. germ.] Dacă cineva dorește să înțeleagă corect descoperirea Duhului, atunci trebuie să ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu.

Daniel s-a rugat pentru a recunoaște voia lui Dumnezeu. El vorbea cu Dumnezeu. În capitolul 9:3, ni se spune: „Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă”. Prorocul s-a aplecat adânc înaintea Atotputernicului Dumnezeu. El și-a vărsat inima, mărturisindu-și păcatul lui și păcatul poporului Israel.

Ar trebui să citim cu atenție rugăciunea lui Daniel din capitolul 9, începând cu versetul 4, ca să recunoaștem cum trebuie să pășim înaintea Domnului. O rugăciune plăcută lui Dumnezeu include mărturisirea vinei noastre și mărturisirea vinei poporului lui Dumnezeu. Noi trebuie să recunoaștem ce este păcat în ochii lui Dumnezeu. Răul principal din poporul lui Dumnezeu este păcatul necredinței și al neascultării. Încă din grădina Eden, Satana, șarpele cel vechi a reușit să pună neîncredere în inimile primilor oameni. El a pus la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu și i-a atras în neascultare și păcat.

În 1 Samuel 15:22-23 este scris: „Samuel a zis: «Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimi».”  [„Căci neascultarea este tot atât de rea ca păcatul vrăjitoriei și voia proprie ca închinarea la idoli și terafimi” – trad. germ.] După aceste cuvinte, Samuel i-a zis lui Saul: „Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă și El ca împărat”. Acest cuvânt este valabil și astăzi. Dacă lepădăm porunca Domnului, atunci și El ne va lepăda. Astăzi, El strigă poporului Său: „Eu nu-Mi găsesc plăcerea în adunări frumoase, ci în ascultarea de Cuvântul Meu!” Plăcerea Lui se va odihni asupra noastră numai dacă urmăm poruncile sale. Ascultarea de Dumnezeu și de Cuvântul Lui stă pe primul loc. În acest fel, ne putem verifica credința noastră. Acest cuvânt – „Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea” – ne lovește ca o lovitură de ciocan a Celui Atotputernic. Credincioșii se tem pe bună dreptate de păcatul vrăjitoriei, dar mulți nu sunt conștienți de faptul că prin neascultare sunt implicați în păcatul rău al vrăjitoriei. Cine folosește etalonul biblic, acela va observa îngrozit că păcatul vrăjitoriei s-a lipit de mulți credincioși.

Pavel scrie galatenilor în capitolul 3:1: „Cine v-a fermecat?” Credincioșii au avut un început bun, dar este scris: „Cine va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit” (Matei 24:13).

În Apocalipsa 18:23c este scris: „toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta”. Numai poporul lui Dumnezeu scapă de această amăgire duhovnicească și este sfințit în adevăr. Mulți și-au dat viața pentru adevăr și nu s-au lăsat vrăjiți, ci au băut din paharul mântuirii. Ei au disprețuit vehement paharul idolatriei și au respins idolii, ținând cu statornicie de credința dată sfinților odată pentru totdeauna, viața lor fiind Hristos, iar moartea un câștig.

Cu toate că Sfânta Scriptură ne spune atât de insistent că voia proprie este ca închinarea la idoli și terafimi, totuși, este atât de multă voință proprie în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Mulți sunt de părere că dacă ei nu s-au făcut vinovați de păcatul închinării la idoli și terafimi, prin aceasta totul este în ordine. Dar ei nu sunt conștienți de faptul că sunt înțepeniți în voia proprie, în neascultare și în răzvrătire față de Dumnezeu și de Cuvântul lui Dumnezeu. Se mai menține o formă de evlavie, dar Domnul Dumnezeu S-a depărtat de ei. Isus Hristos a zis: „Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4:24).

Prorocul Daniel avea atât de mult pe inimă bunăstarea poporului, încât s-a aruncat în sac și cenușă înaintea Domnului, mărturisindu-și păcatul lui și păcatul poporului Israel. A citit cu mare grijă prorocia prorocului Ieremia. Noi trebuie să cercetăm cu băgare de seamă Sfânta Scriptură, pentru a vedea unde au vorbit prorocii în Numele Domnului și ce au prorocit ei pentru acest timp. Lui Daniel nu-i era rușine să mărturisească: „Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici… .”  Care dintre noi, predicatorii, evangheliștii și credincioșii au curajul să aducă o astfel de rugăciune, cu o inimă sinceră înaintea feței lui Dumnezeu? Cine e pregătit să recunoască faptul că a lucrat fără Dumnezeu și că a fost neascultător de Cuvântul Lui? Cine e pregătit să mărturisească faptul că a păcătuit și că a săvârșit nelegiuire? Cine recunoaște că este prins în voia proprie și idolatrie, în neascultare și vrăjitorie duhovnicească? Daniel ajunge la miezul problemei prin faptul că mărturisește: „N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit, în Numele Tău, împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților noștri și către tot poporul țării”. Numai dacă recunoaștem în acest timp că Dumnezeu a trimis un proroc cu descoperirea Cuvântului Său, ne pocăim și ne aplecăm înaintea lui Dumnezeu. Altfel, nu vom ieși din cursa neascultării și prin aceasta, din păcatul vrăjitoriei.

În fața ochilor noștri s-a împlinit făgăduința prorocului Maleahi: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată”. Dar cine a crezut mărturia lui și cine a recunoscut brațul Domnului? Însuși Isus a spus în Matei 17, după ce slujba prorocului Ioan se încheiase: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să așeze din nou toate lucrurile”. Cuvântul clar al lui Dumnezeu, făgăduințele biblice pentru acest timp au fost propovăduite poporului lui Dumnezeu ca o trâmbiță puternică.

Toți care au primit har de la Dumnezeu sunt atenți la ceea ce Domnul are să ne spună în acest timp. Ei nu trăiesc în trecut, ci acum ei recunosc acum ceea ce face Dumnezeu conform Cuvântului Său.

Stimați ascultători, nu vă pot ascunde ceea ce a făcut Dumnezeu în acest timp. Și am nădejdea că Domnul vă va dărui har să recunoașteți și să vă bucurați din inimă pentru aceasta. Vă rog să nu vă sfătuiți cu carnea și cu sângele și să nu-i întrebați pe aceia cărora le-a rămas ascuns planul de mântuire al lui Dumnezeu, ci rugați-L pe Dumnezeu să vă dăruiască claritate!

Să ne rugăm:

Atotputernicule Dumnezeu, eliberează poporul Tău de orice voință proprie și neascultare! Dezleagă tot blestemul vrăjitoriei duhovnicești și încununează-i pe toți cu har și îndurare! Te rog, în Numele lui Isus! Amin.


Distribuie această postare.