Apocalipsa – capitolul IV (partea I-a) – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, pe toți, în Numele scump al Domnului!

Astăzi dorim să continuăm cu cercetarea noastră și citim din Apocalipsa capitolul 4: „După aceste lucruri, m-am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe și care vorbea cu mine, mi-a zis: «Suie-te aici, și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!» Numaidecât am fost răpit în Duhul”. În acest verset nu este vorba nici de răpirea lui Ioan și nici de răpirea Adunării. Lui Ioan i-a fost spus: „Suie-te aici, și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” La fel ca și profeții din Vechiul Testament, în starea de răpire, el a avut viziuni.

Dumnezeu a vorbit mereu într-un mod supranatural, robilor Săi.

Profetul Ezechiel dă mărturie în capitolul 1: „s-au deschis cerurile și am avut vedenii dumnezeiești”. Aici nu este vorba despre vedenii despre care unii credincioși povestesc la fiecare ocazie, ci aici este vorba despre vedenii dumnezeiești.

Apostolii și profeții au fost transpuși de către Duhul lui Dumnezeu în lumea cerească și aveau viziuni care priveau planul de mântuire al lui Dumnezeu. Despre profetul Daniel, cititm în capitolul 10, versetul 1 că el a acordat o mare atenție descoperirii și a luat aminte la vedenie. În Faptele Apostolilor 9:10 citim despre un ucenic: „Domnul i-a zis într-o vedenie: «Anania!» «Iată-mă Doamne!, a răspuns el.»” De asemenea, Corneliu a văzut în mod clar un înger al lui Dumnezeu care a vorbit cu el pe la ceasul al nouălea (Faptele Apostolilor 10:3). Despre Petru, citim: „Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ”. Pavel dă mărturie în 2 Corinteni 12:1: „Voi veni totuși la vedeniile și descoperirile Domnului”. Bărbații lui Dumnezeu nu sunt niște teologi care lasă propriul lor duh să stăpânească, ci sunt profeți și apostoli, care, în stare de răpire sufletească, au avut descoperiri. Dumnezeu acordă astfel de experiențe robilor Săi atunci când este vorba de lucruri importante în Împărăția lui Dumnezeu. Credincioșii să nu fie de părere că ei trebuie să trăiască zilnic, ceva asemănător, cu Dumnezeu.

Domnul Dumnezeu Și-a desemnat întotdeauna robii pentru slujba Sa. Întotdeauna, ei aveau un cer deschis, vedeau slava lui Dumnezeu și primeau descoperirea Celui Preaînalt.

Ioan a văzut ușa din cer deschisă și a auzit chemarea: „«Suie-te aici, și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!» Numaidecât am fost răpit în Duhul”. În cele șapte scrisori, lui nu i s-au dat doar cele șapte mesaje profetice, ci și întregul decurs al istoriei mântuirii.

Acum trăim în timpul în care totul se va sfârși. Lucrurile care atunci erau în viitor, s-au împlinit parțial, pe parcursul ultimilor două mii de ani, iar restul se împlinesc acum, în această ultimă epocă. Lucrurile viitoare de atunci au devenit prezente. Acum este important să recunoaștem împlinirea Cuvântului profetic care a fost prezis pentru timpul nostru. Ce a fost ascuns de-a lungul anilor, a fost făcut de cunoscut acum poporului Său. Conform Scripturii, taina lui Dumnezeu se sfârșește acum, așa cum a descoperit-o El robilor Săi, profeții.

Ioan dă mărturie mai departe: „Și iată că în cer era pus un scaun de domnie și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva”. El nu a văzut doi sau trei. El a văzut pe Unul singur care ședea pe scaunul de domnie. Acest Unul singur ne este descris în Vechiul Testament de către profetul Mica, care a putut spune: „Voi vorbi numai ceea ce-mi va descoperi Dumnezeul Meu!” Ne putem încrede în mărturia unui profet adevărat și în descoperirile biblice. Profetul Mica a zis: „Ascultați dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui” (2 Cronici 18:18).

De asemenea și profetul Ezechiel a văzut slava lui Dumnezeu și dă mărturie, zicând: „pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită ca niște foc, înlăuntrul căruia era omul acesta și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus și de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfățișarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura” (Ezechiel 1:26b-28a). Ezechiel nu a văzut două sau trei înfățișări pe scaunul de domnie, ci el a văzut Unul singur. Profetul nu-L descrie pe Domnul după imaginația lui omenească, ci așa cum L-a văzut pe scaunul de domnie, în slava Sa. El putea mărturisi: „Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea”. Nu numai Ezechiel, ci și Daniel și Ioan au căzut cu fața la pământ atunci când au văzut slava supranaturală a Domnului. Profetul continuă și spune mai departe: „El mi-a zis: «Fiul omului, stai în picioare și-ți voi vorbi!» Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în mine și m-a făcut să stau pe picioare; și am ascultat la Cel ce-mi vorbea”. La fel trebuie să fie cu noi toți. Mai întâi, cădem cu fețele noastre înaintea Domnului slavei. Apoi, El ne ridică. O putere divină ne umple și ascultăm de Cel care vorbește cu noi. Acest lucru ne amintește de cele șapte scrisori, în care Domnul spune mereu: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.

Ioan dă mărturie mai departe: „Cel ce ședea pe el, avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu; și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere”. Curcubeul ne amintește de legământul pe care l-a încheiat Domnul cu ai Săi. Fie în Vechiul, fie în Noul Testament, întâlnim mereu pe același Dumnezeu care Se ține cu credincioșie de făgăduințele date celor care-L cred. În Exodul 24, de la versetul 7 avem angajamentul poporului Israel față de cuvintele legământului: „A luat cartea legământului și a citit-o în fața poporului. Ei au zis: «Vom face și vom asculta tot ce a zis Domnul!» Moise a luat sângele și a stropit poporul, zicând: «Iată sângele legământului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte!»“. Un legământ este un contract, o moștenire. În Noul Testament, Domnul a stabilit noul legământ, prin sângele Său. În Marcu 14:24, la instituirea cinei celei de taină, Domnul Isus a spus: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți”. Așa cum Moise a citit poporului Israel, adunării chemate afară, toate cuvintele, tot așa și noi, ca niște copii ai lui Dumnezeu, pentru a sta sub sângele împăcării, trebuie să credem din inimă toate cuvintele legământului.

Stimați ascultători, în acest timp este vorba de a recunoaște ce a făcut Dumnezeu și pe cine a folosit Dumnezeu pentru a descoperi voia și Cuvântul Său, Adunării Sale. Este bine să știm ce a făcut Dumnezeu acum două sau patru mii de ani, dar noi vom fi ajutați numai atunci când vom fi cuprinși de lucrarea lui Dumnezeu din acest timp. Intenția mea nu este de a scoate în evidență un Moise, un Ezechiel, un Pavel sau Ioan, ci de a accentua lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu. Trebuie să arăt din nou înspre lucrarea lui Dumnezeu din acest timp, prin slujba fratelui Branham, pe care Dumnezeu l-a folosit într-un mod extraordinar. Cu același drept cu care pot vorbi despre toți robii lui Dumnezeu, pot să vorbesc și despre el. El a avut viziuni și a fost răpit în Duhul, în slavă, iar Dumnezeu i-a arătat ce trebuie să se întâmple în curând. Slujba lui, confirmată de Dumnezeu, nu este inferioară celei a apostolilor și a profeților. Ne este ușor să credem ce a făcut Dumnezeu în trecut sau ceea ce va face El în viitor. Însă, adevărata credință în Dumnezeul Cel viu este descoperită prin faptul că putem crede din inimă ceea ce El face în prezent.

Toți adevărații credincioși au luat în serios cuvântul Scripturii: „Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile”. Acest cuvânt este valabil pentru poporul lui Dumnezeu în toate timpurile.

Să ne rugăm:

Tată ceresc, Te rog să-i binecuvântezi pe toți care au auzit Cuvântul Tău, acum! Fie ca ei să fie cuprinși de lucrarea Ta și să-Ți mulțumească pentru ea! Te rog, în Numele lui Isus! Amin!


Distribuie această postare.