Apocalipsa – capitolul II (partea a II-a) și capitolul III – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, în Numele scump al Domnului!

Astăzi începem cu scrisoarea a IV-a: „Îngerului Adunării din Tiatira, scrie-i: «Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului și ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă»”.

În fiecare scrisoare, Domnul Se adresează la două grupuri din Adunare. Un grup este lăudat, celălalt este mustrat. Un grup ține tare, din toată inima, de Cuvântul lui Dumnezeu, se lasă călăuzit de Duhul Sfânt și rămâne în adevărata învățătură a apostolilor și a profeților. Celălalt grup ține tare de diferite învățături care nu sunt în conformitate cu Biblia.

Domnul zice aici: „Știu faptele tale, dragostea ta, credința ta, slujba ta, răbdarea ta și faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi”. Această laudă este pentru adevărații copii ai lui Dumnezeu, care din dragoste și loialitate față de Domnul și Mântuitorul lor erau pregătiți să facă orice le-a poruncit. Slujirea consta în dorința de a ajuta, cu o dragoste jertfitoare. Însă, mai departe este scris: „Dar iată ce am împotriva ta: tu lași ca Izabela, femeia aceea, care se zice prorociță, să învețe și să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor”. Din această mustrare aflăm că Domnului nu-I place când în Adunarea Lui este tolerat ceva ce nu este în conformitate cu Cuvântul Său. Chiar și robii lui Dumnezeu trebuie să fie atenți ca să nu fie amăgiți. Dumnezeu acordă un timp de întoarcere, un timp de pocăință. Dumnezeu permite chiar să vină necazuri asupra Adunării, pentru ca ai Lui să se cerceteze în ce fel au devenit vinovați înaintea Lui. El este Acela care cercetează inima și rărunchii și va răsplăti fiecăruia după faptele Lui.

Celorlalți din Tiatira, care nu s-au lăsat amăgiți de învățătura Izabelei, nu le-a mai pus nicio povară. Ei trebuiau să țină tare de ceea ce aveau, până la venirea Domnului. „Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier”. Din nou, făgăduința este numai pentru biruitori. Ei sunt cei care se țin de învățătura curată a Sfintei Scripturi, care nu practică curvie spirituală și nu se murdăresc cu învățături străine. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.

„Îngerului Adunării din Sardes, scrie-i: «Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort.»” Aici, îngerului îi este arătată starea Adunării. Era epoca întunecată, în care, din punct de vedere spiritual, aproape totul a murit. A mai fost doar o mică rămășiță despre care se zicea: „Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu”. Constatăm că Domnul folosește o altă unitate de măsură decât suntem obișnuiți noi, oamenii. Tot ce pare a fi bun în ochii noștri, nu trebuie să fie bun și în ochii Lui. Aici, El zice: „Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te!”  În epoca întunecată a fost dat îndemnul de întoarcere înapoi la început, pentru a cugeta cum a fost primită Evanghelia; așa trebuia să fie ținută pentru totdeauna.

Apoi, Domnul zice: „Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine.” Domnul dorește să fie luat în serios Cuvântul Lui și urmat.

Dar și în acel timp a existat o rămășiță despre care este scris: „Totuși ai în Sardes câteva nume, care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici”. Aceștia sunt biruitorii care au ascultat de avertismentul Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu s-au întinat, ci și-au păstrat hainele curate. Ei sunt vrednici să fie cu Domnul, în slavă. Lor le spune: „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.

Domnul îi cunoaște pe ai Săi, căci înainte de întemeierea lumii, numele lor a fost scris în cartea vieții Mielului, care a fost înjunghiat. Ei aud glasul Lui, cred Cuvântul Său și biruiesc, în puterea Domnului; și vor vedea slava Lui.

„Îngerului Adunării din Filadelfia, scrie-i: «Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide… .»” Însuși Domnul este Acela care în fiecare epocă a deschis ușile din nou, pentru propovăduirea Evangheliei, niște uși pe care nimeni nu le mai putea închide. El zice: „Știu faptele tale: iată ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu”. Este important să dăm mărturie despre Domnul și despre Cuvântul Său, să ținem tare de El și să nu-I tăgăduim Numele. Atunci, Domnul împlinește ceea ce a făgăduit: „Iată că îți dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt Iudei și nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale și să știe că te-am iubit”. Domnul stă de partea alor Săi și dă mărturie pentru ei. El poate chiar să-i aplece sub brațul Său puternic pe cei ce se numesc credincioși, dar nu sunt; și Se dovedește puternic împotriva lor, de dragul acelora care se țin cu credincioșie de El și de Cuvântul Lui. El zice: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului”. Biruitorii din fiecare epocă au intrat în slavă. Ceasul încercării peste lumea întreagă nu a venit în acel timp.

Domnul vorbește mai departe: „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa”. Copiii lui Dumnezeu sunt într-o luptă, fără de care nu există o biruință care duce la încununare.

„Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu și Numele cel nou”. Domnul a dat această făgăduință, biruitorilor. Din nou, El încheie cu cuvintele: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.

„Îngerului Adunării din Laodicea, scrie-i: «Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu.»” Starea acestei Adunări este atât de îngrozitoare, încât Domnul nu putea să pronunțe nicio laudă, ci doar o mustrare grea. Totuși, în dragoste, El Se întoarce către cei care sunt pregătiți să asculte de glasul Său; și le spune: „te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi”. În această ultimă epocă se sfârșesc toate lucrurile. Dumnezeu a vorbit încă o dată prin Cuvântul Său, ca la început; și a lăsat ca lumina să strălucească în întuneric.

El ne zice: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc”.

Acum, ceasul marii încercări a venit peste întregul pământ. Acum trebuie luată decizia dacă urmăm Cuvântul Său ori interpretările, dacă vrem să ne acoperim rușinea goliciunii cu frunze de smochin sau dacă ne pocăim și suntem îmbrăcați de El cu haina neprihănirii și sfințeniei Sale.

Cel ce va birui, va moșteni totul împreună cu El.

Să ne rugăm:

Doamne, Dumnezeul meu, fă-ne pe toți vrednici să scăpăm de ceea ce va veni peste pământ! Dă-ne putere ca să biruim și să ne împotrivim amăgirii din această epocă rea! Binecuvântează-i pe toți cei care au auzit Cuvântul Tău acum, pentru ca ei să recunoască seriozitatea acestui ceas! Îndură-Te de noi! Eu Te rog, în Numele lui Isus! Amin!


Distribuie această postare.