Apocalipsa – capitolul I (partea I-a) – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți, în Numele scump al Domnului!

În cercetările care vor urma, cu ajutorul lui Dumnezeu dorim să parcurgem ultima carte a Bibliei. La fiecare subiect vom include pasaje biblice suplimentare, atunci când acestea vor contribui la completarea și finalizarea acestuia.

Nicio carte a Bibliei nu este atât de controversată ca Apocalipsa. Interpretările sunt numeroase și în același timp, contradictorii. Însă dorim să vorbească de la Sine Cuvântul lui Dumnezeu.

Expresia „descoperirea lui Ioan”  este incorectă. Aici nu este vorba despre Ioan, ci despre Hristos, așa cum este scris în introducere, în primul verset: „Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu… .”  După ce Hristos a fost descris ca Miel al lui Dumnezeu, ca Mijlocitor și Apărător, ca Fiu al lui Dumnezeu, Fiul lui David, Fiul Omului, Împărat și Preot, la sfârșit, în această carte, Apocalipsa, El este dezvăluit în maiestatea și slava Sa divină. În capitolul 1, versetul 8, El depune mărturie despre Sine Însuși: „«Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul», zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic”. Toți adevărații copii ai lui Dumnezeu primesc această mărturie a lui Isus Hristos.

Îl vedem pe Isus Hristos dezvăluit ca fiind Cel Dintâi și Cel de pe Urmă, Domnul Dumnezeu. Aici El nu mai este prezentat ca în evanghelii și în epistole, în diferitele Sale înfățișări ale lucrării de mântuire. Nu, ci aici este dezvăluit ca fiind Domnul slavei, ca Cel Atotputernic. Ori de câte ori se vorbește despre răscumpărare și despre Adunare, Îl vedem pe Isus Hristos lângă Dumnezeu. Dar aici Îl vedem ca fiind Însuși Dumnezeu.

 „Har și pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era și Celui ce vine și din partea celor șapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie”. Așa salută Ioan cele șapte Adunări din Asia Mică și pe noi, astăzi, căci fiecare cuvânt al Scripturii se adresează credincioșilor din toate timpurile, din toate locurile; și ei sunt învățați. Chiar dacă scrisorile au fost trimise Adunărilor din Efes și Corint, sau din altă parte, este vorba de șapte Adunări, de șapte îngeri și de șapte duhuri ale lui Dumnezeu care sunt înaintea scaunului Său de domnie. Este același Dumnezeu care este în lucrare în cele șapte epoci ale Adunării, prin Duhul Său. Denumirea „cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu” nu indică înspre faptul că Dumnezeu este format din șapte duhuri, ci înspre lucrarea înșeptită a Duhului Sfânt în timpul celor șapte epoci ale Adunării. Aici este vorba despre decursul Adunării Noutestamentare, care trece prin șapte epoci distincte.

Șapte îngeri-mesageri au primit Cuvântul descoperirii divine pentru timpul lor, care le-a fost dat prin Duhul, de la scaunul de domnie al lui Dumnezeu.

Salutul continuă cu cuvintele: „și din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, Cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului! A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu”. El a devenit om, descoperit ca Fiul lui Dumnezeu în trup de carne, pentru ca noi, ca oameni, să devenim fii și fiice ale lui Dumnezeu.

Stimați ascultători, astăzi este vorba despre primirea descoperirii lui Isus Hristos, să credem Cuvântul descoperit de Dumnezeu și să păzim ce este scris în cartea profeției. Și în timpul acesta, Dumnezeu a avut un mesager, prin care Cuvântul profetic a fost pus din nou pe sfeșnic, pentru ca toți adevărații copii ai lui Dumnezeu să primească instruire și învățătură divină – da!, ca să primească descoperirea lui Isus Hristos.

Cui îi este dăruit harul de a-L recunoaște pe Isus Hristos în această descoperire divină, acela va vedea și împlinirea planului de mântuire, prin Hristos. Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită. Pavel scrie în Coloseni 2: „și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei”. Comorile divine ale înțelepciunii și ale cunoștinței sunt ascunse în Hristos și sunt descoperite doar aceluia căruia i Se descoperă Isus Hristos, în mod personal. În lumina descoperirii divine, accesul la locurile ascunse este liber. O cunoștință ți-o poți însuși, dar descoperirea trebuie să ne fie dăruită. Ea nu poate fi învățată și nici predicată, ci trebuie s-o primești! Ioan a primit descoperirea lui Isus Hristos. Doar atunci a văzut și a văzut restul. Scopul acestei descoperiri a fost „ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând”. De fiecare dată când citim termenul „robi” în legătură cu Cuvântul profetic, trebuie să acordăm o atenție deosebită contextului. Aici este scris: „ca să arate robilor Săi… .” Asta ne-amintește de cuvântul din Amos 3:7: „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa robilor Săi proroci”. Un rob al lui Dumnezeu este însărcinat de stăpânul Său și, ca și Ioan, primește descoperirea lui Isus Hristos. Lui îi este arătat ceea ce trebuie să se întâmple în curând. Un rob al lui Dumnezeu nu trăiește în neștiință, ci primește înțelegerea planului de mântuire al lui Dumnezeu.

Noi citim: „Și le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său, Ioan”. Dumnezeu Și-a trimis îngerul la robul Său pentru a-i descoperi sfatul voii Sale. Deja am vorbit despre faptul că Dumnezeu lucrează într-un mod supranatural. Lui îi stau la dispoziție îngeri din cer, ca mesageri și pe pământ are robii Săi, care aduc mesajul. Voia lui are loc în cer și pe pământ.

Un om care poate mărturisi că a primit descoperirea lui Isus Hristos și prin trimiterea îngerului i-au fost arătate lucruri care trebuie să se întâmple, poate spune cu siguranță ca și Ioan: „care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos și a spus tot ce a văzut”. Slujba și însărcinarea unui rob al lui Dumnezeu este să depună mărturie despre tot ceea ce a văzut și auzit el. El prezintă Cuvântul lui Dumnezeu prin puterea chemării și autorității divine și pune mărturia lui Isus Hristos în centrul propovăduirii Sale.

Prin același Duh, care cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimea Dumnezeirii, cei aleși de Dumnezeu primesc cunoștință și înțelegere a ceea ce a fost făcut de cunoscut robului lui Dumnezeu. Ei cred mărturia și propovăduirea Cuvântului adus. Lor le este dată făgăduința: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea!” Așa a rânduit-o Dumnezeu. Mai întâi, El dăruiește robilor Săi descoperirea lui Isus Hristos. Apoi, Își trimite îngerul ca să arate robilor Săi ce trebuie să se întâmple. În al treilea rând, El fericește pe cei care citesc și ascultă toate cuvintele profeției acestei cărți și păzesc cele scrise în ea.

În Vechiul Testament, Daniel a fost cel care a primit de la Dumnezeu harul de a vedea prin descoperire profetică desfășurarea lucrurilor viitoare, mai ales în ce privește Israelul. Îngerul Gavril a fost trimis la el, pentru a-i da lămuriri.

În Noul Testament, pe insula Patmos, Ioan a avut privilegiul de a vedea desfășurarea istoriei mântuirii, în special lucrurile timpului de sfârșit. Domnul a trimis pe îngerul Său, ca să-i arate ce trebuie să se întâmple.

Același Dumnezeu acționează în același mod în timpul nostru. Acum trăim în zilele despre care au vorbit Daniel și Ioan, în care Dumnezeu Își va încheia întreaga Sa lucrare cu Adunarea.

Stimați ascultători, nimeni nu este ajutat prin faptul că aparține de o adunare și știe ce se întîmplă și ce se spune acolo. Astăzi este vorba de a-L recunoaște pe Domnul slavei și lucrările Lui în mijlocul poporului.

Să ne rugăm:

Tată ceresc, Te rog în Numele lui Isus Hristos vorbește cu toți cei care au auzit Cuvântul Tău, acum! Dăruiește-le deosebirea prin Duhul Tău Cel Sfânt, pentru a putea recunoaște felul Tău de lucrare din acest timp și să fie pregătiți pentru ziua glorioasă a revenirii Domnului nostru Isus Hristos! Îți mulțumesc pentru acest lucru, în Numele lui Isus! Amin!


Distribuie această postare.