Apocalipsa – capitolul I (partea a II-a) – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți, în Numele scump al Domnului! Pentru mine este un mare privilegiu ca în timpul acesta să propovăduiesc Cuvântul descoperit, adevăraților credincioși.

Astăzi dorim să continuăm cu cercetarea cărții Apocalipsa. Pentru că timpul este limitat, vă rog pe fiecare să citiți capitolul 1, de la versetul 9 la 20! Ioan dă această mărturie: „Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos”. În ziua Domnului, el a fost răpit în Duhul și a auzit un glas puternic, ca de trâmbiță, spunând: „Ce vezi, scrie într-o carte și trimite-o celor șapte Adunări”. Cele șapte Adunări din Asia Mică au fost alese ca model pentru cele șapte perioade ale Adunării Noutestamentare. Cele șapte epoci sunt clar recunoscute în decursul istoriei Adunării.

Ioan s-a întors. A vrut să-L vadă pe Acela al cărui glas îl auzise. Primul lucru pe care l-a văzut au fost șapte sfeșnice de aur; și în mijlocul celor șapte sfeșnice, pe Cineva, care semăna cu Fiul omului. Aici ne este dezvăluită taina lui Isus Hristos și taina Adunării. Descrierea noutestamentară a Domnului așa cum o găsim aici, este comparabilă cu descrierea lui Dumnezeu din Vechiul Testament, din Daniel capitolul 7, versetele 9-14. Aici nu-L mai vedem pe Domnul Isus ca om al durerii, de la care îți întorci privirea, ci aici, El Se arată ca Domnul slavei, ca Judecător, al cărui ochi sunt ca o flacără de foc.

În Apocalipsa 20:11 citim: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele”. „Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri și fața Lui era ca soarele, când strălucește în toată puterea lui” [Apocalipsa 1:16]. Așa L-au văzut cei trei ucenici pe Domnul Isus, pe muntele schimbării la față. Așa L-a văzut și Ioan. Așa Îl vom vedea și noi. Văzătorul spune: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: «Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu»“. În Vechiul Testament, El vorbește prin profetul Isaia aproape aceleași cuvinte: „Așa vorbește Domnul, Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: «Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și afară de Mine, nu este alt Dumnezeu»” (Isaia 44:6). Înaintea Lui n-a fost nimeni și nici după El nu va fi. Același Domn vorbește mai departe: „Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților”. Lui i-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ.

Preocuparea noastră din acest timp este aceea de a vedea, așa cum i-a fost arătat lui Ioan, descoperirea lui Isus Hristos cu Adunarea. Adunarea este prefigurată încă din Vechiul Testament, prin sfeșnicul de aur. Aș dori să evidențiez câteva legături din Exodul 25, de la versetul 31. Moise a făcut un sfeșnic de aur cu gămălioarele și florile lui, ca un indiciu că Adunarea Domnului va înflori. Sfeșnicul trebuia pus în partea opusă mesei, pe care erau pâinile pentru punerea înainte. Cele șapte candele de pe sfeșnic au fost aprinse pentru ca să fie luminată încăperea în care se aflau pâinile pentru punerea înainte. Acest lucru indică înspre faptul că în Adunarea Dumnezeului Celui viu luminează lumina descoperirii pentru ca toți să vadă hrana pregătită de Dumnezeu și să aibă parte de ea. Profetul Zaharia descrie sfeșnicul de aur după cum urmează: „M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur și deasupra lui un vas cu untdelemn și pe el șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului” (Zaharia 4:2). Aceasta este o descriere minunată a Adunării Noutestamentare. Vasul cu untdelemn are șapte țevi, prin care curge uleiul în cele șapte candele, astfel ca acestea să ardă înaintea Domnului. Începând de la Cincizecime, noi trăim în perioada Duhului Sfânt. Cele șapte țevi care canalizează uleiul înspre cele șapte candele, indică înspre Duhul Sfânt, care pune pe sfeșnic noua descoperire a Cuvântului, în fiecare epocă a Adunării.

În repetate rânduri, lui Ioan i-a fost spus: „Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt și cele care au să fie după ele!” El nu dă nicio interpretare proprie descoperirii sale. El nu a fost un teolog care să interpreteze Scripturile, ci un profet al Domnului, căruia i-a fost descoperită pe deplin taina divină a lui Hristos și a Adunării Sale. El a primit următoarele informații: „Taina celor șapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea și a celor șapte sfeșnice de aur: cele șapte stele sunt îngerii celor șapte Adunări; și cele șapte sfeșnice, sunt cele șapte Adunări”.

Cu toate că noi citim despre cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, care stau înaintea scaunului Său de domnie, există un singur Duh Sfânt care Se descoperă în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Așadar, cele șapte sfeșnice de aur reprezintă unica Adunare a Domnului în cele șapte epoci.

Fiecare epocă a avut o stea, îngerul, care prin descoperirea Duhului Sfânt a primit mesajul de la Dumnezeu și l-a pus din nou pe sfeșnicul Adunării.

Un sfeșnic nu are niciun sens dacă nu au fost aprinse lămpile, pentru ca aceia care trăiesc în întuneric să fie luminați de lumină. O adunare în care nu are loc descoperirea Cuvântului și a Duhului, rămâne în întuneric și nu are viață duhovnicească.

Fără îndoială că noi trăim acum în ultima epocă a Adunării, în Laodicea. Conform mărturiei lui Isus Hristos și a descoperirii Cuvântului Său profetic, Duhul Sfânt pune din nou lumina pe sfeșnic în fiecare perioadă a celor șapte epoci ale Adunării.

Întotdeauna, Domnul a avut un înger, un mesager în mâna Sa dreaptă, căruia îi putea vorbi și prin care putea lucra. Acum, întrebarea noastră este următoarea: cine este mesagerul acestei ultime epoci a Adunării, care nu a vorbit în numele unei denominațiuni, ci a vorbit cu autoritate divină? Cine este îngerul din mâna Domnului, la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu pentru poporul Său în timpul nostru? Nu poate fi oricine! Trebuie să fie un bărbat al lui Dumnezeu, după modelul profeților și al apostolilor, un rob al lui Dumnezeu care a primit o chemare deosebită și o însărcinare directă de la Domnul; și în același timp, să arate confirmarea și legitimarea divină în slujba sa. Noi îl cunoaștem pe William Branham ca fiind un astfel de bărbat, prin slujba căruia, mii de oameni din întreaga lume au experimentat realitatea lui Dumnezeu și descoperirea Cuvântului Său, precum și mărturia lui Isus Hristos. Slujba unor astfel de robi ai lui Dumnezeu a fost întotdeauna destinată întregii Adunări universale. Petru scrie despre adevărații robi și profeți ai lui Dumnezeu: „Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer și în care chiar îngerii doresc să privească” (1 Petru 1:12). Bărbați sfinți au stat sub inspirația Duhului Sfânt și au împărtășit Cuvântul descoperirii, poporului lui Dumnezeu.

Stimați ascultători, în acest timp, noi trebuie să dăm atenție glasului Domnului! Și să aparținem de Adunarea Lui, care este simbolizată prin sfeșnicul de aur, iar Domnul înviat Se descoperă, vorbește și lucrează în mijlocul ei. Pentru noi este foarte important să vedem pe cine folosește Domnul în mâna Sa dreaptă în acest timp, ca binecuvântare pentru poporul Său. Numai atunci vom asculta cu atenție ceea ce Dumnezeu are să ne spună prin el. Nu mai este vorba de ceea ce oamenii numesc ca fiind „adunare” sau pe cine văd ei ca trimiși de Dumnezeu, ci ca noi să recunoaștem unde este sfeșnicul de aur al Domnului, Adunarea vie a lui Isus Hristos, în care vorbește Dumnezeu. Adunarea Lui Îl respectă ca Alfa și Omega, ca Cel dintâi și Cel de pe urmă, ca Domnul Dumnezeu.

Să ne rugăm:

Doamne Dumnezeul meu, Te rog să dezvălui tuturor taina lui Hristos și a Adunării Sale! Dăruiește har ca toți să Te recunoască ca Alfa și Omega, ca fiind Cel dintâi și Cel de pe urmă, Capul Adunării Tale! Nu înceta să vorbești și să lucrezi până când Adunarea Ta va fi desăvârșită în slavă! Te rog, în Numele lui Isus! Amin!


Distribuie această postare.