Dragi prieteni, vreau să vă salut încă odată în Numele scump şi sfânt al Domnului Isus Hristos. Nădăjduiesc că aţi fost binecuvântaţi prin predicile slujitorului lui Dumnezeu, fratele Branham. Astăzi îl vom asculta din nou. Acum, fratele Branham:
„Fraţi şi surori, acum vreau să vă întreb ceva. Dacă noi suntem născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu… Dumnezeu nu are părţi mici şi slabe şi părţi mari şi puternice; El este cu totul Dumnezeu! Şi dacă aţi avea în voi numai un pic din Dumnezeu, numai cât o umbră, aceea este putere suficientă pentru a crea un pământ nou. Este putere suficientă pentru a face o lună nouă şi un sistem nou. Este Dumnezeu, şi este puternic. Şi chiar acum în fiecare credincios de aici se găseşte Viaţa veşnică, care este Duhul lui Dumnezeu în voi; putere suficientă pentru a învia morţii, pentru a vindeca bolnavii,…. Aceasta este controlată de o lege, de Duhul acela care este în voi. Voi sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Acelaşi Duh pe care-L aveţi în voi vă va învia în ziua învierii.
Când Isus a fost aici pe pământ, când a murit, sufletul Lui a coborât în Locuinţa morţilor, şi a predicat duhurilor care erau în închisoare, sufletelor din închisoare, care nu s-au pocăit în timpul îndelungii răbdări a lui Dumnezeu din vremea lui Noe. Trupul Său a fost pus în mormânt. Dar înainte să moară, El şi-a încredinţat Duhul în mâinile lui Dumnezeu. Duhul Lui a mers la Dumnezeu; sufletul Lui a mers în Locuinţa morţilor; iar trupul Lui a fost pus în mormânt. Şi Isus a fost reţinut de la înviere până când s-a împlinit Scriptura. El nu se putea întoarce pentru că trebuia să rămână în mormânt trei zile şi trei nopţi. Dar când s-a împlinit Scriptura, această barieră a fost ridicată; Duhul Său a coborât la sufletul Său, sufletul Său la trupul Său, şi El a înviat.
Iar când noi murim, sufletele noastre vor merge sub altarul lui Dumnezeu, cum am avut privilegiul să văd într-o vedenie cu câteva dimineţi în urmă, după cum ştiţi, acolo unde Biblia vorbeşte despre asta. Duhurile noastre vor merge la Dumnezeu care le-a dat, şi trupurile noastre se vor întoarce în ţărâna pământului. Dar într-o zi când se împlineşte Scriptura, duhurile noastre vor pleca de la Dumnezeu, vor lua sufletul, şi sufletul va merge la trup. Iar puterea care ne va învia este chiar acum în noi. Acum noi suntem în locuri cereşti. Noi suntem acum în puterea învierii.
Dacă n-ar fi fost o lege care să controleze lucrul acesta, fiii şi fiicele lui Dumnezeu şi-ar fi făcut o lume şi ar fi mers ca să trăiască acolo. Aveţi în voi puterea s-o faceţi. Dacă este în voi o umbră a puterii lui Dumnezeu, voi aveţi putere s-o faceţi. Dumnezeu este Atotputernic. Înţelegeţi ce vreau să spun? Voi aţi putea vorbi şi să aduceţi la existenţă o lume în care să mergeţi să locuiţi. Aleluia. Aceasta este.
În Biserică este acum această putere, însă este controlată de o lege. Iar legea aceea nu constă în păzirea multor porunci. Este o lege a credinţei. Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Şi dacă puteţi crede aceasta, vă aparţine orice lucru pentru care Dumnezeu va călăuzi sufletul vostru să creadă. Dumnezeu vă dă orice loc pe care poate fi pusă prin credinţă talpa piciorului vostru. Amin. Este al vostru; voi îl stăpâniţi, dacă puteţi să găsiţi cheia acestei legi a credinţei. Vedeţi ce vreau să spun? Dacă eşti un fiu al lui Dumnezeu, o fiică a lui Dumnezeu, puterea aceasta nu vă părăseşte niciodată. Tot timpul este cu voi. Dacă credinţa voastră se îndepărtează de aceasta, puterea rămâne totuşi acolo. Aleluia.
Când sunteţi mântuiţi, Dumnezeu vă dă credinţă să vă ridicaţi din noroiul pământului. Credinţa voastră biruieşte lucrurile lumii. Ce este credinţa ta? Credinţa ta este acţiunea aceea pe care a făcut-o Dumnezeu în tine ca să te facă un fiu al lui Dumnezeu. Tu încetezi cu minciuna, încetezi cu furatul, încetezi cu băutul, pentru că credinţa ta te ridică deasupra acestor lucruri. Amin. Dacă nu este aşa, tu n-ai nici un fel de credinţă. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”
Câtă credinţă iasă din voi, atâta putere aveţi, pentru că în voi locuieşte puterea de a crea ceruri şi pământ. Dumnezeu locuieşte în voi, iar voi sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Amin. Aşa este. Dar este vorba despre credinţa voastră. Isus a spus: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.” „lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ,Ridică-te şi aruncă-te în mare’, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”
Atunci ce fel de oameni ar trebui să fim noi, având credinţă în acest mare Hristos care ne-a răscumpărat, în această Stâncă lovită care nu părăseşte niciodată Biserica? „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” – prezenţa continuă a marelui şuvoi de mântuire şi de putere care a curs de pe Golgota în Biserică, prezenţa continuă a Dumnezeului celui Viu, curgerea cea mare, Stânca lovită care ne însoţeşte în călătoria noastră.
Israelul îşi pierduse credinţa. Ei s-au depărtat de cale. Au început să poftească oalele cu carne. Dacă ar fi rămas cu credinţa, şi dacă ar fi crezut că Dumnezeu îi va duce în ţară, nimic nu i-ar fi împiedicat. Ei deja deschiseseră mări; plăgile i-au lovit pe duşmanii lor; lăsaseră în urmă duşmani răstigniţi, şi păşiseră în ţară, şi totuşi nu au putut să aibă credinţă ca să meargă mai departe spre făgăduinţă. Iosua şi Caleb au avut credinţa aceea. Ei au spus: „Noi suntem mai mult decât capabili să biruim orice s-ar ivi în faţa noastră.”
Acesta este necazul cu Biserica. Noi putem birui orice boală. Avem puterea în noi. Suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, nimic nu ni se poate împotrivi. Un singur lucru, El vrea să găsească pe cineva care să creadă acest lucru, care să creadă ceea ce Dumnezeu deja a făcut pentru voi. „Nu vom fi; noi suntem acum.” Şi prezenţa veşnică a Duhului este cu noi. Amin. Aşa este.
Asta am vrut să spun când am vorbit despre tema din dimineaţa asta, „Apa din Stâncă, mereu prezentă.” Apa mereu prezentă, din Stâncă, este acum chiar aici, Apa aceea mereu prezentă, din acea Stâncă lovită pe Golgota. Când acel Duh Sfânt a ieşit din El pe Golgota, s-a întors peste Biserică în ziua Cincizecimii, şi acelaşi Duh Sfânt este prezent în dimineaţa aceasta. Şi ne-a dat o făgăduinţă.
De aceea am păşit eu înaintea bolnavilor, când m-a însărcinat El – eu o cred; Dumnezeu a spus aşa. Aşa se produc şi vedeniile; Dumnezeu a făgăduit lucrul acesta. Dumnezeu nu poate să mintă.
Credeţi aceasta. Voi trebuie s-o credeţi. Trebuie să fie ceva care să deschidă lucrul acela ca voi să puteţi intra. Noi n-avem nevoie să ne rugăm azi pentru mai multă putere. Voi aveţi suficientă putere încât să creaţi un pământ nou. Voi aveţi însă nevoie de credinţă ca să folosiţi puterea aceea. Voi aveţi nevoie să puteţi controla viaţa aceea, şi să duceţi o viaţă dumnezeiască, încât atunci când îi cereţi ceva lui Dumnezeu, să aveţi încredere. Noi ştim că dacă păzim poruncile Lui, dacă umblăm cu El, El nu ne va refuza nici un lucru bun. Dumnezeu umblă cu noi. Oh, Doamne.
Ei trebuiau să facă doar un singur lucru: să rămână drept pe cale, să nu se abată aici şi acolo, ci să rămână pe drum. Biserica are numai un lucru de făcut: să rămână pe cale. Ei au avut un Stâlp de Foc pe care trebuiau să-L urmeze. Acela i-a călăuzit. Stâlpul acela de Foc era ceea ce puteau ei să vadă. Ei L-au văzut lucrând prin Moise şi au ştiut că el era conducătorul.
Astăzi noi avem Cuvântul. Noi urmăm Cuvântul. Şi vedem Cuvântul lucrând în credincioşi, şi atunci noi ştim că este aşa: Dumnezeu lucrează cu noi, şi confirmă Cuvântul prin semnele care îl urmează. Noi stăm cu Cuvântul. Cuvântul dă rezultatele.
Ei au rămas cu Moise. Pentru că Moise urma Stâlpul de Foc. Şi ei l-au urmat. Când au început să se ridice împotriva lui Moise, şi să cârtească împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, atunci au fost nevoiţi să rătăcească dintr-o parte în cealaltă. Atunci au început necazurile. Sigur.
Noi rămânem cu Cuvântul, şi acesta produce semne. Isus a spus: „Iată semnele care-i vor urma pe cei ce cred Cuvântul.” Rămâneţi cu Cuvântul; Cuvântul produce semnele. Dar ce a făcut Moise?
Ei au rătăcit de pe cale, şi şi-au pierdut alimentarea cu apă. Eu cred că asta a făcut Biserica astăzi. A rătăcit de pe calea Scripturii. Au trecut la dogme. Au trecut la lucruri pe care nu ar trebui să le facă. Au adoptat diferite lucruri. Au adoptat de exemplu Crezul Apostolic. Unde găsiţi aşa ceva în Biblie? Au adoptat catehismele pe care le citesc. În locul unei trăiri au adoptat denominaţiuni. În loc să trăiască naşterea din nou, au adoptat strânsul mâinilor. În locul botezului în apă au adoptat stropitul. Au adoptat o formulare rea, „Tată, Fiu şi Duhul Sfânt” pe când în Biblie nu există aşa ceva. Biblia spune „În Numele lui Isus Hristos.” Dacă doriţi aceeaşi Apă, rămâne un singur lucru de făcut: veniţi înapoi pe cale. El nu a plecat; El mai este încă aici.
În locul lui Hristos voi luaţi crezuri. Unul spune „Eu sunt metodist.” Altul zice „Eu sunt baptist.” Asta arată că voi nu sunteţi creştini. Noi suntem ai lui Hristos. Îi aparţinem Lui. Voi spuneţi: „Eu sunt baptist.” Dacă asta-i tot ce sunteţi, atunci nu sunteţi deloc ai lui Hristos; sunteţi baptişti. Voi spuneţi „Eu sunt penticostal.” Dacă eşti penticostal numai după cult, asta-i tot ce eşti.
Dar dacă ai primit experienţa Cincizecimii… Şi Cuvântul de la Cincizecime va aduce o trăire ca la Cincizecime. Faceţi acelaşi lucru pe care l-au făcut ucenicii; rămâneţi acolo până sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt. Iar dacă ceea ce aţi primit voi este contrar Cuvântului, dacă duhul din voi se împotriveşte Cuvântului, atunci nu este Duhul Sfânt. Este Diavolul care-L imită pe Duhul Sfânt. Vedeţi despre ce e vorba?
Oh, unii din noi au vorbit în limbi; noi am strigat şi am făcut lucruri de felul acesta şi am negat toate celelalte lucruri. Noi am permis ca tot felul de lucruri nebiblice să pătrundă în biserică.”
Să ne rugăm: Tată ceresc, Te rugăm să binecuvântezi aceste cuvinte pentru toţi ascultătorii noştri. Fie ca ei să vadă că acestea nu sunt cuvintele niciunui om, ci este Cuvântul Tău, Doamne. Duhul Tău cel Sfânt încă ne vorbeşte în aceste ultime clipe ale timpului. Fii cu noi Doamne, călăuzeşte-ne şi condu-ne pe fiecare. Te rog în Numele lui Isus. Amin.
