Alergarea duhovnicească – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, în Numele scump al lui Isus Hristos! Domnul să binecuvânteze din bogăția harului Său, pe toți ascultătorii din est și din vest!

În această predică, dorim să vorbim despre viața duhovnicească a adevăraților copii ai lui Dumnezeu și despre ținta dinaintea ochilor lor. Pentru aceasta, doresc să citesc din 1 Corinteni 9, de la versetul 24: „Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul?”  Aici se adresează fiecăruia, în mod personal și îi oferă invitația să înceapă această cursă de alergare, cu ajutorul lui Dumnezeu și să o încheie, intrând prin porțile de mărgăritar, ca biruitor. Pavel scrie că mulți aleargă, dar nu vor fi încununați toți cei care aleargă; mulți se luptă, dar cununa o vor primi doar cei care au luptat cinstit. Pavel scrie: „Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul!”  Văzut pământește, toți sunt ambițioși. Iar atunci când au loc competiții, mii de spectatori privesc tensionați pentru a trăi și a vedea cine va ieși victorios în cursă. Deja aici, pe acest pământ, biruitorii sunt încununați cu aur sau cu argint.

De fiecare dată, este o experiență deosebită să participi la o competiție. Și în cursa de alergare duhovnicească în care suntem noi așezați, există mulți spectatori. Cineva ne urmărește, fără ca noi să fim conștienți de acest lucru. Iar Pavel continuă și spune următoarele: Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji”. Acesta este un exemplu practic, care nouă, tuturor, ne are foarte multe de spus. Așa cum pământește, toți cei care participă la o competiție, mai întâi au pus jos orice povară și se antrenează fizic, pentru a fi într-o formă bună și se supun la tot felul de înfrânări, tot așa, în plan duhovnicesc, noi trebuie să punem jos tot ceea ce ne împovărează, ca să putem alerga în această cursă duhovnicească. Există multe lucruri cu care credincioșii sunt împovărați și, din acest motiv, ei nu propășesc în viața lor duhovnicească. Trebuie să lăsăm toată povara la picioarele lui Isus Hristos și să-L avem ca țintă înaintea ochilor noștri, alergând în această cursă fără să ne lăsăm opriți. Există credincioși care se lasă opriți de lucruri minore. Dar așa ceva nu există într-o competiție pământească. Cel care intră în cursă, are o țintă în fața ochilor, are aspirație și ambiție, a pus jos orice povară și grijă și nu se lasă oprit de nimeni și de nimic pentru a lupta liber. La fel este și pe plan duhovnicesc.

Printr-un exemplu din viață, Pavel ne-a arătat într-un mod clar, ceea ce contează pentru a ajunge la țintă și cum să primim cununa biruitorilor. El însuși vine și spune următoarele: Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”. Și aici este un indiciu foarte important. Noi nu alergăm dezorientați și nu lovim în vânt, ci recunoaștem că trebuie să ne ținem în stăpânire trupul și să-l zdrobim. Noi nu-i batem pe frații noștri și nici nu-i învinuim atunci când nu propășim în viața noastră de credință. Propriul nostru trup este cel mai mare obstacol din viața noastră, așa cum spune și Scriptura: Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit(Iacov 1:14). Aici este vorba de faptele firii, care trebuie să fie ucise, astfel încât roadele Duhului să poată crește în noi.

În alt loc, Pavel vine și scrie: Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus(Filipeni 3:12). Pe această „pistă”, duhovnicească, nu există visători, ci pe ea sunt oameni care au primit har și au fost cuprinși de Isus Hristos. Ei au ținta desăvârșirii înaintea ochilor lor. Pavel vine și scrie: Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Aceasta este condiția pentru toți credincioșii care aleargă pe această „pistă” duhovnicească. Dar, mai întâi, ei trebuie să fie cuprinși în mod personal de Hristos, iar în al doilea rând, ei trebuie să uite tot ce este în urma lor, pentru a propăși nederanjați în alergarea lor duhovnicească.

„… și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul aleergării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13b-14). Pământește, toți oamenii au o țintă înaintea ochilor, atunci când pornesc la drum, știind unde vor să meargă. Așa trebuie să fie și pe plan duhovnicesc. Ca și credincioși, noi nu putem alerga fără a avea o țintă. Astfel, niciodată nu vom ajunge la țintă și nu vom putea fi încununați. Din acest motiv, Pavel vine și scrie: Gândul acesta, dar, să ne însuflețească pe toți care suntem conștienți de țintă, noi care aparținem de cei desăvârșiți(traducerea germană – Filipeni 3:15). Doar cei care aleargă conștienți de țintă, în această cursă duhovnicească, vor ajunge la desăvârșirea duhovnicească. Și cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli”.  Toți să primească o claritate deplină, acum și aici, prin Cuvântul lui Dumnezeu, despre starea personală în viața de credință, ca să fie păziți de o dezamăgire. Noi nu aplicăm lovituri în vânt și nici nu suntem niște adepți, ci dorim să trecem ca biruitori prin porțile de mărgăritar. Așa cum spune Pavel, noi toți trebuie să ne zdrobim trupul și să-l ținem în stăpânire, astfel încât să nu mai stăpânească firea pământească, ci Duhul să conducă inima și simțurile noastre cu o pace divină. La ce ne ajută dacă suntem doar niște adepți, dacă la sfârșit nu primim cununa biruitorilor?!

Dar pentru ca nimeni să nu creadă că depinde de performanța personală, este scris: „Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă”. Totul este harul lui Dumnezeu, care ne-a fost dăruit în Isus Hristos, Domnul nostru. Nu putem face nimic din puterea personală. El dăruiește ambele: voința și înfăptuirea. Cel care a început în noi buna Sa lucrare, o va și desăvârși.

Trebuie să purtăm în inimile noastre această credință neclintită care este ancorată în El. Atunci, noi nu cădem într-o închipuire pioasă sau o neprihănire proprie, ci avem mereu cu noi duhul pocăinței și al rugăciunii, lăsându-ne curățiți și sfințiți zilnic, fiind în stare să ne dezbrăcăm mereu, astfel încât să nu ne împovăreze nimic în această alergare duhovnicească. Numai în părtășia vie cu Isus Hristos, ne putem abține în orice domeniu, pentru a primi cununa veșnică a biruinței.

În această competiție este vorba despre tot; și nu este loc de certuri, căci fiecare trebuie să urmărească ținta în fața ochilor, iar prin urmare, fratele și sora primesc impulsul de a alerga înainte cu râvnă. Într-o cursă nu discută unul cu celălalt, ci fiecare este motivat de cel care este înaintea lui, pentru a depune ultimul efort în alergare.

Dragi frați și surori în Domnul, și aici este valabil cuvântul: „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși dacă stă în credință”.

Dar cum arată viața noastră duhovnicească? Noi toți dorim să obținem cununa biruinței. Și cine nu dorește să intre ca biruitor prin porțile de mărgăritar?! Cuvântul lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să fim instruiți în orice privință.

În această cursă duhovnicească, nu este admis ca unul să-l obstrucționeze pe celălalt și să-i stea în drum, ci trebuie să ne gândim unul la altul, să ne încurajăm, având ținta comună în fața ochilor, alergând, astfel încât oricine să poată primi această cunună a biruitorilor. Să uităm odată pentru totdeauna ce este în urma noastră și tot ceea ce ne împovărează să punem la picioarele lui Isus Hristos, căci noi am primit o chemare cerească și ținta se află în fața ochilor noștri. Noi am fost cuprinși de Isus Hristos și ne grăbim spre El. Fie ca noi să aparținem de aceia care sunt conștienți de țintă, îndreptându-ne privirile spre El. Pavel a putut spune: „Urmați-mă pe mine, fraților și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda, care o aveți în noi. Căci v-am spus de multe ori, și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți, care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos” (Filipeni 3:17-18). Dumnezeu să facă din noi astfel de oameni, care umblă pe căile Lui și ajung la țintă!

Să nu vă uitați la cei care trăiesc pentru ei înșiși, care umblă ca niște vrăjmași ai lui Hristos, ci uitați-vă la cei care sunt cuprinși de Hristos!

Dorim să ne rugăm:

Tată ceresc, și astăzi mă rog pentru toți cei care au auzit Cuvântul Tău, acum. Fie ca toți să primească totul de la Tine, privind mereu la Tine, ca să nu rateze ținta, ci să intre prin porțile de mărgăritar. Te rog, în Numele lui Isus. Amin.

Notă: puteți asculta predica dând click pe următorul LINK.

 

 

Distribuie această postare.