Dragi prieteni, vă salut în Numele binecuvântat şi sfânt al Domnului Isus Hristos. Sunt foarte recunoscător pentru Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu în timpul nostru, într-un timp în care mulţi predicatori au propriile lor tâlcuiri. Numai Duhul adevărului poate să descopere copiilor adevărului Cuvântul adevărului. Firea noastră veche se opune lucrurilor din Împărăţia lui Dumnezeu.
Niciodată, în istoria omenirii, predicatorii n-au vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu la o scară atât de largă precum se întâmplă în timpul nostru. Însă înainte ca noi să putem vedea ce se întâmplă în Împărăţia aceea, trebuie să intrăm în aceasta. Domnul Isus Hristos ne-a arătat calea atunci când a accentuat: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Nu este suficient să fii religios. Nu ajunge numai să mergi la biserică. Este nevoie de o lucrare a lui Dumnezeu care să ne aşeze ca fii şi fiice în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa zişii credincioşi nu prea cunosc lucrurile pe care le face Dumnezeu în Împărăţia Lui, pentru că oamenii nu au fost născuţi din nou cu adevărat prin Duhul şi aşezaţi în Împărăţie.
Când a venit Ioan botezătorul, el a vestit: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”. Domnul Isus Hristos a folosit aproape aceleaşi cuvinte. La fel şi Petru, în prima sa predică din ziua Cincizecimii, ne spune desluşit cum putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Lucrul acesta începe cu o pocăinţă reală, nu numai cu o emoţie sau cu o acceptare teoretică a lui Hristos. Ci este nevoie de o reală pocăinţă lucrată de Duhul Sfânt. Numai atunci ne vom vedea aşa cum ne vede Dumnezeu şi vom recunoaşte dreptatea judecăţii lui Dumnezeu faţă de noi, atunci când trecem prin agonia recunoaşterii faptului că fără Hristos suntem pierduţi şi fără speranţă, osândiţi la iad. Duhul Sfânt ne dovedeşte vinovaţi de păcate şi ne arată necesitatea mântuirii. Când pocăinţa este adevărată, noi strigăm la Dumnezeu şi privim la Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi-L vedem suferind, sângerând, dându-Şi viaţa pentru noi, pe Golgota. Atunci ne dăm seama că noi suntem aceia care ar fi trebuit să moară, dar El ne-a luat locul şi s-a făcut păcat pentru noi, ca să ne răscumpere din blestemul păcatului.
O întoarcere reală la Dumnezeu este o experienţă cu Hristos, care ne schimbă şi noi devenim o făptură nouă în El. Însă se pare că sinceritatea profundă i-a părăsit pe creştinii din timpul nostru. Predicarea este superficială şi la fel sunt şi întoarcerile la Dumnezeu: sunt influenţate de oameni. În zilele noastre oamenii iau o hotărâre pentru că sunt convinşi de către un predicator oarecare. Ei se alătură bisericii şi devin membri ai vreunei societăţi religioase. Ei sunt orbiţi şi nu văd că nu Duhul Sfânt pătrunde în viaţa lor, ci mai degrabă o impresie firească determinată de atmosfera religioasă a clipei respective.
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aducă o convingere profundă asupra omului, prin Duhul Sfânt. Însă datorită predicării fireşti a Evangheliei, oamenii au o experienţă firească. Ei sunt de fapt înşelaţi prin predicarea Evangheliei dacă nu experimentează puterea lui Dumnezeu, înnoirea fiinţei lor interioare, trecând printr-o pocăinţă profundă lucrată de Duhul Sfânt. Oamenii de felul acesta nu pot să înţeleagă şi să judece corect lucrurile pe care le face Dumnezeu în Împărăţia Lui.
Biblia se vorbeşte despre „Împărăţia cerului” sau „Împărăţia lui Dumnezeu”. Acesta este de fapt locul în care Însuşi Dumnezeu face toate lucrurile conform propriului Său Cuvânt. Lucrul acesta poate fi acceptat şi crezut numai de cei care au intrat în Împărăţia lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care există aşa de mulţi oameni care nu sunt atraşi şi pe care nu-i interesează lucrurile pe care le face Domnul în prezent. Oamenii nu cercetează Scriptura ca să vadă ce este făgăduit. Ei sunt mulţumiţi cu o tâlcuire firească a Cuvântului. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că există o rămăşiţă de oameni care mai au o trăire adevărată a pocăinţei şi sunt aşezaţi ca fii şi fiice în Împărăţia lui Dumnezeu. Ei sunt cei ce au parte de toate lucrurile duhovniceşti pe care le face Domnul.
Un predicator poate să vorbească despre lucruri duhovniceşti scrise în Biblie, dar totuşi fără să le cunoască şi să le înţeleagă prin descoperire divină. Putem să pretindem chiar că avem Duhul Sfânt şi că Acesta ne călăuzeşte şi, totuşi, să n-avem habar ce înseamnă de fapt acest lucru. Membri ai anumitor biserici şi culte se iau după felul bisericii respective la care merg. Ei vorbesc limba spirituală pe care-o vorbesc, gândindu-se că aceea este calea lui Dumnezeu cu poporul Său. Însă acum este un timp de trezire. Noi trebuie să ne dăm seama că revenirea lui Isus Hristos este atât de apropiată, de aceea trebuie să fim siguri de experienţa noastră cu Dumnezeu. Trebuie să vedem lucrurile pe care le face El în Împărăţia Sa şi să recunoaştem Cuvântul Său făgăduit pentru acest ceas. Trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să ne călăuzească prin Duhul Său în Cuvântul care se împlineşte acum. Prin prorocul Isaia Dumnezeu spune în cap. 55:8: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele”. Eu cred că versetul acesta se potriveşte fiecărei biserici, fiecărui cult şi nouă tuturor ca persoane individuale. Noi putem să credem că suntem în regulă; putem chiar să fim convinşi că mergem pe căile Domnului fără să ne dăm seama că de fapt nu este aşa.
Dacă ne gândim la prima venire a lui Hristos, Dumnezeu a trimis un proroc cu Cuvântul făgăduit pentru vremea aceea. Acesta a adus mesajul acelui ceas ca să pregătească calea Domnului şi să netezească drumul Lui. Aceasta este singura posibilitate ca noi să dăm uitării gândurile personale şi să primim gândurile lui Dumnezeu care sunt descoperite şi exprimate în Cuvântul Său. Feluritele grupări religioase din vremea aceea aveau propriile gânduri despre Mesia şi despre Împărăţia lui Dumnezeu. Însă nu au recunoscut căile lui Dumnezeu cu copiii Lui. Copiii Lui sunt cei ce sunt aşezaţi în Împărăţie. Dar cei ce au recunoscut slujba lui Ioan botezătorul, şi anume că el a fost trimis ca să premeargă prima venire a lui Hristos, au dat uitării gândurile şi căile lor personale, au crezut Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu făgăduit pentru timpul lor şi au găsit calea pregătită a Domnului, în timpul acela.
Nu trebuie să subliniez eu că istoria se repetă în generaţia aceasta. Toţi pretind că au adevărul; toţi Îl predică pe Hristos. Ei vorbesc despre a doua venire a Lui şi totuşi trec tocmai pe lângă ceea ce face Dumnezeu în Împărăţia Lui, conform Cuvântului Său. N-ar trebui să ne punem întrebarea dacă suntem aşezaţi cu adevărat în Împărăţia cerului, în Împărăţia lui Dumnezeu? Îndrăznesc să spun că numai cei care au avut cu adevărat experienţa naşterii din nou şi care sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, primesc în inimile lor Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu ca pe o sămânţă. Ei sunt cei ce vor crede toate lucrurile care se petrec acum în Împărăţia lui Dumnezeu.
Auzim despre mari evanghelişti din diferite mişcări. Dar eu nu despre asta vorbesc. Eu încerc să vă îndrept atenţia spre lucrurile pe care însuşi Dumnezeu la face conform Cuvântului Său în Împărăţia Lui. Sunt atâtea lucruri contrare Cuvântului lui Dumnezeu şi Împărăţiei lui Dumnezeu, dar oamenii totuşi se lasă înşelaţi de acestea pentru că nu pot deosebi ceea ce este corect de ceea ce este greşit. Noi trăim într-un timp îngrozitor de amăgire şi numai cei aleşi vor scăpa de toate acestea.
Dragi fraţi şi surori, dragi prieteni în Hristos: nădăjduiesc că vă bucuraţi când auziţi Cuvântul lui Dumnezeu predicat în acest fel, ca să vă facă să vă daţi seama de seriozitatea ceasului în care trăim. Duhul Sfânt a arătat Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu pentru acest timp, folosindu-l pe fratele Branham, un slujitor smerit al lui Dumnezeu, ca să aducă mesajul aşezării din nou, celor ce sunt în Împărăţia lui Dumnezeu în timpul acesta. La fel cum Ioan botezătorul, prin vestirea lui a făcut de cunoscut oamenilor gândurile lui Dumnezeu şi a pregătit calea Domnului, tot aşa s-a repetat şi prin slujba fratelui Branham. Acum noi trebuie să hotărâm dacă vom rămâne cu gândurile noastre, dacă vom umbla pe căile noastre gândindu-ne că totul se va sfârşi cu bine – trebuie să ne hotărâm dacă ne vom întoarce de pe căile noastre şi vom recunoaşte calea Domnului cu poporul Lui, aşa cum a pregătit-o El. Toţi cei care au avut o experienţă reală şi au trecut printr-o pocăinţă lucrată de Duhul Sfânt, care cred în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Mântuitor al lor, care au primit siguranţa iertării păcatelor lor prin sângele vărsat pe Golgota şi care au primit adevăratul botez al Duhului Sfânt, ei sunt aceia care vor da uitării gândurile şi căile lor şi se vor întoarce la Domnul şi la Cuvântul Său şi vor crede mesajul acestui ceas. În mijlocul tuturor activităţilor religioase noi dorim să fim călăuziţi de Duhul Sfânt ca să vedem ce face Dumnezeu în Împărăţia Lui.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău scump şi sfânt, pentru toată informaţia pe care ne-ai dăruit-o prin acesta referitoare la Împărăţia Ta. Permite ca toţi să-şi dea seama că Tu eşti Împăratul în acea Împărăţie, că Tu ai ultimul cuvânt şi că numai după Cuvântul Tău ne putem orienta. Binecuvântează-i pe toţi cei ce au auzit mesajul acesta. Mântuieşte-i pe cei pierduţi, vindecă bolnavii. Slăveşte-Ţi Numele şi luminează-i pe toţi copiii Tăi care vin în Împărăţie. Mă rog în Numele lui Isus Hristos. Amin
