Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat şi sfânt al Domnului Isus Hristos. Azi vom continua să vorbim despre lucrurile lui Dumnezeu referitoare la a doua venire a Domnului. Ne-am referit la un număr de versete care vorbeau despre lumina din timpul serii, despre străjerul care trebuie să spună tot ce vede şi ce aude. Nu ajunge să spunem că Cuvântul lui Dumnezeu este o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră, cum citim în Ps. 119:105, ci acest lucru trebuie să devină o realitate pentru noi. Dacă se întâmplă aşa, cărarea noastră este luminată de descoperirea divină a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu. Desigur, toate bisericile vorbesc despre Dumnezeu şi au Cuvântul ca literă, dar lumina vine prin descoperirea divină.
Duminica trecută am arătat că Biblia vorbeşte despre ziua harului şi a mântuirii, despre timpul serii şi de asemenea despre miezul nopţii. Până şi în grădina Edenului Domnul a coborât seara ca să aibă părtăşie cu cei făcuţi de El după chipul Său. După învierea Lui, Domnul a mers spre Emaus cu doi dintre ucenicii Săi, dar seara ei L-au rugat să vină cu ei. Când a frânt El pâinea, ochii li s-au deschis şi astfel Cuvântul le-a fost iluminat prin descoperire divină.
În 1 Împ. 18:36 citim: „În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: «Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.»”” Slujba prorocului Ilie a fost model al slujbei lui Ioan botezătorul care avenit înaintea primei veniri a lui Hristos şi este, de asemenea, un model al slujbei prorocului trimis de Dumnezeu înaintea celei de-a doua veniri a Domnului Isus Hristos. Acest ultim mesager care trebuia să se arate în timpul serii, ca şi prorocul Ilie a chemat Numele Domnului ca să dovedească Cuvântul şi mesajul. Şi s-a făcut cunoscut aceastei generaţii că adevăratul Dumnezeu este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul tuturor prorocilor şi al tuturor apostolilor, acelaşi Dumnezeu, în Vechiul şi în Noul Testament. Aşa cum prorocul Ilie a strâns 12 pietre şi a rezidit altarul în Numele Domnului, la fel şi acest proroc al lui Dumnezeu aduce învăţătura celor 12 apostoli înapoi în Biserica Dumnezeului celui viu, şi aşează din nou Cuvântul în timpul serii, la sfârşitul acestei ultime epoci a Bisericii.
În 1 Tes. 5:4 Pavel scrie celor ce trăiesc în generaţia noastră: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ”. – pentru că noi umblăm în lumină. Toată lumea ştie că în vechime, dacă doreai să mergi undeva când se lăsa întunericul, trebuia să iei cu tine o candelă. Aşa este în umblarea noastră duhovnicească: trebuie să ducem cu noi lumina Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu, pentru că peste pământ s-a lăsat întunericul spiritual. Fie ca Duhul Sfânt să ţină candela aprinsă şi să ardă în noi până când vom fi gata să-L întâlnim pe Mirele nostru.
Isus ne vorbeşte în Matei 25 despre cele zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea Mirelui. El ne-a spus că cinci erau înţelepte şi cinci erau nechibzuite – aceasta arată desluşit că jumătate din cei ce pretind a crede în Hristos şi în Cuvântul lui Dumnezeu în generaţia aceasta, care aşteaptă a doua venire a lui Hristos, vor fi nechibzuiţi în ziua aceea. Aceeaşi lumină care luminează pe cărarea noastră ca noi să putem găsi drumul, ne poate orbi dacă mergem împotriva ei. Ps. 36:9 ne spune: „prin lumina Ta vedem lumina”. „Lumina este semănată pentru cel neprihănit şi bucuria pentru cei cu inima curată” Ps. 97:11. Lucrul cel mai important pentru cei ce doresc să facă parte din Mireasă este să recunoască ceea ce face Dumnezeu conform Cuvântului Său în vremea aceasta, să se pună în acord cu aceasta şi să aibă parte de aceasta. Lucrurile care se întâmplă în Împărăţia lui Dumnezeu nu se fac prin puterea noastră ci prin Duhul Sfânt.
În zilele lui Isus era necesar ca oamenii să primească mesajul lui Ioan botezătorul şi să fie pregătiţi să-L primească pe Domnul Isus Hristos. Le fel de fundamental în timpul acesta este să auzim mesajul aşezării din nou care aruncă lumina asupra întregului plan al lui Dumnezeu. Eu nu vorbesc despre mişcările care nu se mai mişcă deloc, ci vorbesc despre lucrarea Duhului Sfânt în copiii lui Dumnezeu care primesc Cuvântul Său făgăduit pentru ceasul acesta.
A sosit timpul când trebuie să întrebăm „Străjerule, cât mai este din noapte? Cât mai este din timpul serii, străjerule?” Noi nu putem întreba niciun cult sau pe nici un evanghelist, ci trebuie să-l întrebăm pe cel pus de Dumnezeu, pe acela care poate să vadă şi să sesizeze planurile Celui rău, pe acela care ne poate informa despre lucrurile care se împlinesc conform Cuvântului lui Dumnezeu. Care este datoria străjerului pus de Dumnezeu? El vorbeşte despre făgăduinţele lui Dumnezeu, dar este pus şi să avertizeze despre planurile Duşmanului care umblă ca un leu ce răcneşte încercând să ne înghită. Un străjer adevărat ne arată lumina Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu. Nu ajunge numai să fi fost luminaţi de lumina divină şi să-L fi primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal sau să fi primit toate celelalte binecuvântări care-i însoţesc pe cei mântuiţi, ci noi trebuie să vedem că lămpile noastre sunt pregătite, că flacăra noastră arde chiar şi la miezul nopţii.
În Luca 12:35 citim: „Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse” – pentru că va veni timpul când oamenii vor căuta lumina dar n-o vor găsi şi vor încerca să primească ulei, dar nu vor reuşi. O, prieteni, ascultaţi cuvintele lui Isus: „Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii” (Ioan 12:35-36). Să nu ni se potrivească Isaia 59:8, unde citim: „Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea. De aceea hotărârea de izbăvire este departe de noi şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina şi iată întunericul, lucirea şi umblăm în negură!”
O cale poate fi croită numai prin însărcinare divină. Ioan botezătorul trebuia să pregătească calea Domnului. Toate eforturile noastre nu netezesc calea: Dumnezeu Însuşi o netezeşte şi-Şi descoperă slava prin slujba Cuvântului şi a Duhului. Cei ce umblă pe cărări omeneşti nu vor afla pacea. Ei vor avea propriile lor argumente, vor critica tot ce nu se potriveşte cu ceea ce fac ei sau cu ceea ce învaţă ei. Dar dacă noi venim în prezenţa Dumnezeului Atotputernic şi recunoaştem ziua şi ceasul şi înţelegem corect timpul în care trăim, dacă primim informaţia divină de la însuşi străjerul, ne vom pune în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, vom crede făgăduinţele Sale şi vom umbla în lumină, după cum El este în Lumină.
Dar Scriptura indică aici că va veni timpul când oamenii vor aştepta lumina dar pentru ei va veni negura. Vor aştepta strălucirea dar vor umbla în întuneric pentru că au respins lumina care le-a fost oferită în timpul serii. Noi trebuie să umblăm în lumină de îndată ce aceasta vine pe calea noastră, ca să ne lumineze cărarea. Când Cuvântul lui Dumnezeu a fost descoperit prin Duhul Sfânt, a fost o lumină strălucitoare pentru cei ce stăteau în întuneric, dar care au dorit să primească lumina dată de Dumnezeu atunci când aceasta a venit.
Isaia spune mai departe: „Bâjbâim ca nişte orbi”. Mulţi dintre cei ce cred că li s-au deschis ochii, tot mai sunt în întuneric, pentru că au refuzat să primească informaţia divină şi adevărata lumină dată de Dumnezeu în timpul serii. Ştim că Scriptura spune că Isus Hristos este Lumina lumii. Scriptura spune despre Cuvântul Său că este o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră. Dar Scriptura mai spune şi că noi trebuie să ne sculăm şi să ne luminăm imediat ce vine lumina. Isus Hristos a spus ucenicilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii. Voi sunteţi sarea pământului”.
Dragi prieteni, noi vedem că ziua harului se încheie. Timpul serii a sosit, şi conform Cuvântului făgăduit, în timpul serii trebuia să fie din nou lumină. Dumnezeu va închide uşa în curând. Nu doriţi să vă aplecaţi acum capetele împreună cu mine şi să-i cerem lui Dumnezeu să reverse lumina Sa în inimile voastre, ca să vă lumineze, să vă deschidă ochii şi urechile, ca să puteţi vedea şi auzi şi să pricepeţi strigătul străjerului? Fie ca voi să fiţi număraţi printre cei ce au păzit Cuvântul lui Dumnezeu. Soarele răsare dimineaţa şi apune seara, dar aleşii lui Dumnezeu pot totuşi să mai vadă razele strălucirii soarelui, pentru că Dumnezeu Şi-a trimis lumina în timpul serii.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, mă rog acum pentru toţi aceia flămânzi după Cuvântul Tău, pentru cei ce doresc să fie gata în ziua slăvitei arătări a Domnului nostru. O, Dumnezeule, lumina serii făgăduită de Tine pentru ceasul acesta, să fie revărsată în inima fiecărui ascultător. Fii cu cei bolnavi şi suferinzi. Marele Duh Sfânt să-i atingă acum. Mă rog toate acestea în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Amin.
