Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat şi sfânt al lui Isus Hristos. Vom vorbi astăzi despre a doua venire a Domnului. Sunt sigur că fiecare dintre voi a auzit cu o ocazie sau alta predici despre acest eveniment apropiat. Despre tema aceasta s-au spus multe lucruri de-a lungul veacurilor. Oamenii au aşteptat cu mari speranţe revenirea lui Isus Hristos, chiar din primul secol, pentru că EL a făgăduit că va pregăti un loc apoi se va întoarce ca să ne primească la EL. Vremile de prigoană, întemniţările, sărăcia, nenorocirile, i-au determinat pe oameni să se gândească la faptul că răscumpărarea lor s-a apropiat. Dar ce ne permite să credem că am ajuns tocmai la sfârşitul timpului? Primim noi toţi informaţia corectă în legătură cu timpul revenirii Lui şi evenimentele care o însoţesc? Sigur că mulţi predică despre a doua venire a Domnului, la fel cum s-a întâmplat şi la prima Lui venire. Fariseii şi cărturarii învăţau despre venirea lui Mesia dar mesajul prevestitor al acelui eveniment măreţ a fost dat de Ioan botezătorul care s-a ridicat din afara oricărei organizaţii de atunci.
O predicare la general despre a doua venire a Domnului Isus Hristos nu este suficientă. Noi trebuie să primim informaţii clare în acest ceas decisiv. După primul război mondial şi, mai ales, după cel de-al doilea, predicatorii au vorbit despre a doua venire a lui Hristos. Dar noi trebuie să ştim mai mult – trebuie să cunoaştem diferitele semne şi evenimentele însoţitoare ale acelui eveniment măreţ.
Haideţi să deschidem la Isaia 62:6: „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi nici noapte! Voi care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc!” Există evanghelişti renumiţi care străbat ţările şi vorbesc despre o mare trezire care să pregătească poporul lui Dumnezeu pentru a doua venire a lui Hristos. Dar totuşi ei pot să tăgăduiască lucrurile puternice făcute de Domnul prin trimiterea străjerului Său care să vestească mesajul Său pentru a pregăti Domnului un popor. Noi suntem recunoscători pentru lucrurile făcute de Dumnezeu, dar trebuie să fim informaţi în detaliu despre evenimentele care preced marele eveniment al revenirii Domnului.
Dumnezeu a pus străjeri pe zidurile Ierusalimului: ei trebuie să vestească tot ce văd şi ce aud. Ei sunt la datorie zi şi noapte şi trebuie să amintească lucrurile pe care le are de spus Domnul. În Isaia 21:6 citim: „Căci aşa mi-a vorbit Domnul: «Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea».” Domnul nu s-a adresat nici unei organizaţii sau cult, ci El însuşi a rânduit un străjer care vede planul lui Dumnezeu prin descoperire divină. El vorbeşte prin inspiraţie divină şi vesteşte tot planul lui Dumnezeu.
În v. 11 se pune întrebarea: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” În timpul zilei văd cu toţii. Însă când vine noaptea şi se lasă întunericul, avem nevoie de lumină, avem nevoie de călăuzire, avem nevoie de informaţie din partea Dumnezeului Atotputernic. Scriptura vorbeşte despre ziua mântuirii, ne spune despre timpul serii acelei zile şi, de asemenea, vorbeşte despre miezul nopţii care va veni. Toţi credincioşii biblici înţeleg că noi am ajuns în timpul serii zilei harului pentru neamuri. Peste națiuni s-a lăsat un întuneric mare. Acum se pune întrebarea: ce făgăduinţe a dat Dumnezeu pentru timpul serii? Trebuie să întrebăm din nou: „Străjerule cât este ceasul? Străjerule, care este mesajul acestei clipe? Străjerule, cum este cu noaptea care va veni?”
Noi nu trăim în vremile trecute, ci trăim acum, în ceasul acesta târziu. Ce făgăduinţă este dată Bisericii Dumnezeului Celui viu? Dacă observaţi, cuvântul „străjer” este la singular. Întotdeauna înaintea unui eveniment major, Dumnezeu a dat informaţii deosebite poporului Său, trimiţând unul din prorocii Săi care trebuia să vestească precum un purtător de cuvânt al Său, ca un străjer şi trebuia să spună tot ce a văzut. Dacă noi trăim acum în timpul serii, trebuie să ştim ce făgăduieşte Scriptura pentru acest timp.
În Zah. 14:6 Biblia vorbeşte despre o zi care nu este nici senină nici întunecoasă. Această perioadă a celor şapte epoci ale Bisericii – ziua harului – nu va fi nici senină nici întunecoasă, ci mai degrabă o zi ceţoasă. Oamenii nu vor umbla chiar în întuneric, dar în timpul acestei zile, totuşi, nu era lumina strălucitoare a dimineţii începutului Bisericii nou testamentare. Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o făgăduinţă total contrară cursului firesc al zile. În mod normal, seara se întunecă. Dar Biblia spune că lumina dimineţii va reapare după încheierea zilei mohorâte, în timpul serii. Acest lucru îl citim în Zah. 14:7 „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina”. Este ceva extraordinar şi nu s-a mai întâmplat niciodată înainte. De obicei lumina apare dimineaţa şi, indiferent cum ar fi ziua, seara trebuie să se întunece, vine noaptea, apoi urmează din nou dimineaţa. Dar aici avem făgăduinţa Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu – ceva împotriva cursului natural al lucrurilor: spre seară se va arăta lumina. Aceeaşi lumină, acelaşi soare care a răsărit în dimineaţa zilei harului, s-a arătat şi în timpul serii. Cu aceeaşi putere, este aruncată aceeaşi lumină asupra Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu, în zilele de pe urmă, cum a fost şi în Biserica primară. Generaţia aceasta a fost martoră la aceleaşi învăţături biblice, la aceeaşi manifestare a Duhului Sfânt.
În Isaia 60:1-2 citim: „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta şi împăraţi în strălucirea razelor tale”. Biblia ne spune că există două lucruri deodată: întunericul acoperă lumea necredincioasă, dar lumina Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu străluceşte peste adevăraţii credincioşi în acest ceas.
Dacă observaţi, o cercetare deosebită a Dumnezeului Atotputernic a avut loc la început, şi are loc de asemenea la sfârşit, conform Cuvântului lui Dumnezeu. Isus Hristos este Cel dintâi şi Cel din urmă. EL nu este „între”, ci este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. El trebuie să fie la sfârşit tot aşa cum a fost la început. Noi am ajuns în timpul serii, şi putem să punem din nou întrebarea: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” Înainte de a-l putea întreba pe străjer ce mesaj a venit de la Dumnezeul Atotputernic, noi trebuie să vedem cine este străjerul. Nu trebuie să aşteptăm până la miezul nopţii, ci trebuie să ne pregătim; şi de aceea trebuie să ştim ce precede momentul acela. Dacă trecem pe lângă cercetarea lui Dumnezeu din timpul serii zilei harului, putem fi siguri că la miezul nopţii ni se vor stinge candelele. Noi trebuie să fim conectaţi la descoperirea adevărată a Duhului Sfânt care ne călăuzeşte în tot adevărul. Nu este suficient să vorbim despre Duhul Sfânt şi despre Cuvântul lui Dumnezeu, ci este la fel de important să cunoaştem timpul şi lucrurile premergătoare celei de-a doua veniri a lui Hristos. Auzim mulţi predicatori referindu-se la Mat. 25, vorbind despre cele zece fecioare, dar se pare că ei trec tocmai pe lângă făgăduinţa dată pentru timpul serii. Noi ştim că la miezul nopţii se aude o strigare – „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” – dar înainte ca Duhul şi Mireasa să poată să spună „Vino, Doamne Isuse!” noi trebuie să avem legătura cu lucrurile pe care le face Domnul în timpul serii. Nu sunt eu judecătorul – Dumnezeu îmi cunoaşte inima. Dar dacă nu primim lumina descoperirii lui Dumnezeu adusă prin Cuvântul descoperit pentru acest timp, noi vom fi alungaţi ca fecioare nechibzuite tocmai la miezul nopţii, când va veni Mirele.
Dragii mei fraţi, eu nu doresc să înalţ pe niciun om, dar nu putem să trecem pe lângă prorocii din vechime, pe lângă marii apostoli, sau pe lângă ceilalţi bărbaţi ai lui Dumnezeu dacă ne referim la oricare dintre vremile trecute. Eu ştiu că niciun proroc, niciun apostol nu este Calea, Adevărul şi Viaţa. Biblia atribuie aceste calităţi numai Domnului Isus Hristos. El este Dătătorul vieţii. Dar ca şi în Vechiul Testament, Domnul Şi-a trimis mesagerii şi în Noul Testament. El i-a trimis ca străjeri pe ziduri, ca să vadă tot ce are Domnul de descoperit şi să vorbească prin Cuvântul Dumnezeului Atotputernic. Fără să ezit, eu pot să spun înaintea Dumnezeului Atotputernic că El şi-a dovedit pe slujitorul şi prorocul William Branham ca văzător, ca străjer în generaţia aceasta, care a vegheat cu atenţie şi a văzut evenimentele viitoare înainte ca acestea să aibă loc. El a fost omul folosit de Dumnezeu ca să arate versetele profetice şi Cuvântul făgăduit pentru ceasul acesta. El a fost primul pe care l-am auzit să vorbească despre Zah. 14:6-7 şi să arate că am ajuns la timpul serii, când aceeaşi lumină, aceeaşi putere şi acelaşi Duh al lui Dumnezeu se manifestă în Biserică aşa cum a fost la început. Aceea este adevărata aşezare din nou care trebuie să aibă loc înainte ca Domnul Isus Hristos să se poată întoarce.
Dragi prieteni, daţi-mi voie să vă previn cu 1 Tes. 5, să nu fiţi găsiţi în întuneric, „pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ”
Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumim mult pentru paralela din Biblie, atât de potrivită pentru timpul nostru: când tot Egiptul era în întuneric, în locurile în care locuiau israeliţii era lumină. O, Dumnezeule, întunericul s-a lăsat peste neamuri, dar în locurile în care locuiesc cei răscumpăraţi este lumină. Îţi mulţumesc pentru lumina puternică pe care ai trimis-o. Te rog deschide ochii ascultătorilor noştri, ca ei să vadă. Mă rog în Numele sfânt al lui Isus. Amin.
