Dragi prieteni, sunt fratele Frank şi vă salut în Numele binecuvântat al Domnului Isus Hristos. Sunt recunoscător Dumnezeului Atotputernic pentru voi toţi şi aş dori să-mi exprim aprecierea pentru toţi cei ce ne-au scris. Ochii multora au fost deschişi ca să vadă şi inimile le-au fost deschise ca să înţeleagă mesajul profetic din Cuvântul lui Dumnezeu.
Astăzi vom continua cu pecetea a doua. Ioan L-a văzut pe Miel deschizând a doua pecete şi a auzit a doua făptură spunând „Vino şi vezi.” „Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii şi i s-a dat o sabie mare.” Ioan a văzut acelaşi călăreţ dar de data aceasta calul n-a mai fost alb, ci roşu. Schimbarea culorii calului arată că acelaşi sistem a intrat în a doua fază, în timpul celei de-a doua peceţi. Primul cal a fost alb – inocent, inofensiv, dar scena se schimbă. În timpul peceţii a doua călăreţul primeşte putere. Pacea este luată de pe pământ. Începe să curgă sângele sfinţilor şi în epocile următoare pământul va fi îmbibat cu acesta. Călăreţul acesta nu are un arc fără săgeţi. Cu acesta nu putea să facă nimic. Acum însă foloseşte o sabie. Sabia aceasta nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei ce cred Cuvântul lui Dumnezeu nu varsă sânge. Este o sabie pământească. Lucrurile care păreau atât de neînsemnate şi inofensive în timpul primei peceţi, au devenit crude. De data aceasta sistemul acesta religios a obţinut putere asupra statului şi putea să influenţeze în diferite feluri problemele statului. A început printr-un duh rău şi o învăţătură greşită, dar un duh nu poate fi încoronat decât dacă găseşte o persoană în care să locuiască şi să vestească învăţătura aceea. Atunci are loc încoronarea. Ce este fals vine întotdeauna după ceea ce este autentic. Duhul autentic al lui Dumnezeu s-a descoperit prin proroci care au adus Cuvântul adevărului. În acelaşi fel, duhul antihrist s-a întrupat în prorocul mincinos care a fost încoronat atunci.
În pecetea a doua a fost descrisă a doua etapă din istoria Bisericii. Pacea a fost luată de pe pământ. Pretutindeni s-a vărsat sângele martirilor. În timpul primei peceţi Antihristul avea la dispoziţie numai putere religioasă, dar în a doua etapă s-au unit puterile religioase cu cele politice. Credincioşii adevăraţi s-au ţinut de Cuvântul lui Dumnezeu şi L-au slujit pe Domnul Isus Hristos cu toată inima lor. Ei nu s-au aplecat în faţa învăţăturilor omeneşti ci mai degrabă şi-au pecetluit mărturia cu sângele lor. Conducătorii politici şi religioşi depindeau unii de alţii. Dar în scurt timp a fost evident că liderul religios avea ultimul cuvânt, pentru că el cârmuia peste minţile şi conştiinţele oamenilor. Conducătorii pământeşti nu au ameninţat pe nimeni cu chinurile iadului, dar liderii religioşi au făcut-o. Cei ce deviaseră de la Cuvântul lui Dumnezeu au devenit o organizaţie puternică.
Când a avut loc Conciliul de la Niceea, acolo s-au stabilit regulamentele pentru biserica universală. Acolo s-a căzut de acord asupra a ceea ce urma să fie crezut şi învăţat de către adepţi. Nu mai exista libertate pentru lucrarea Duhului Sfânt – totul a fost împins într-o formă moartă. Oamenii hotărau cum să se desfăşoare un serviciu de închinare. De fiecare dată când o biserică se organizează, devine o formă moartă de creştinism în care Duhul Sfânt nu mai poate să lucreze. Acesta a fost un timp în care oamenii au început să-şi înalţe capacităţile lor şi să stăpânească peste alţii. În adevărata Biserică a Domnului Isus Hristos nimeni nu stăpâneşte peste celălalt. Mântuirea nu depinde de un sacrament sau de cineva care are o funcţie. Mântuirea se primeşte numai prin credinţa în Isus Hristos, după cum spune Scriptura: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta”.
În vremea aceea mulţi creştini au fost prigoniţi şi ucişi în diferite moduri. Dar ei au ştiut în cine era ancorată credinţa lor. Ei au ştiut în cine crezuseră. Aveau înaintea lor făgăduinţa din Cuvântul lui Dumnezeu: „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii”.
Antihristul a primit cununa care reprezintă puterea lumească, dar credincioşii adevăraţi primesc cununa vieţii veşnice, care reprezintă puterea Duhului Sfânt care le conduce vieţile.
Deschiderea peceţilor nu ne-a descoperit numai ce s-a întâmplat în trecut, ci lumina strălucitoare a Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu iluminează lucrurile care se petrec în prezent şi, de asemenea, care se vor petrece în viitor. În generaţia aceasta toată lumea creştină doreşte să-i aducă pe toţi laolaltă şi să-i unească sub un singur cap. Este evident că aşa cum a fost atunci, la fel este şi acum: o combinaţie între puterea politică şi cea religioasă. Oricine i se va împotrivi, trebuie să se aştepte la prigoană şi chiar la moarte. Dar noi spunem împreună cu toţi cei ce-l urmează pe Domnul: „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig”. Oricine trăieşte cu El, este, de asemenea, gata să şi moară cu El. Mai bine să murim cu El decât să trăim fără El. În curând vor veni peste noi aceste lucruri. Dar noi putem să ne ridicăm capetele, căci răscumpărarea noastră se apropie.
La început atât adevărata mişcare creştină cât şi ceilalţi au întâmpinat împotrivire şi rezistenţă din partea păgânilor şi a tradiţiilor lor. Numai în a doua etapă, nicolaiţii, cei ce deviaseră de la Cuvântul lui Dumnezeu şi adoptaseră o formă generală de creştinism au fost recunoscuţi oficial şi ei au obligat ţări şi popoare întregi să se supună acelui sistem. Conform trimiterii pe care a dat-o Domnul Isus Hristos, adevărata modalitate a lui Dumnezeu este de a se merge în toată lumea şi de a se predica Evanghelia şi apoi Duhul Sfânt îl convinge pe om. Însă Domnul nu forţează pe nimeni. El ne invită pe fiecare să venim pentru că a pregătit totul.
Oricine a studiat istoria bisericii va găsi confirmat acolo conţinutul peceţilor. Putem să vedem desluşit de ce a văzut Ioan un cal roşu al cărui călăreţ avea o sabie. I-a fost dată ca să ia pacea de pe pământ. Sângele celor neprihăniţi a fost vărsat încă de pe vremea lui Abel. Însuşi Isus Hristos a spus: „Pe care din proroci nu i-aţi omorât? Sau pe care neprihănit nu l-aţi omorât cu pietre?” Apostolii, adevăraţii credincioşi din vremea lor, au trebuit să treacă prin prigoniri îngrozitoare. Acelaşi duh de gelozie şi de ură care a fost în Cain s-a manifestat în decursul timpului în toată sămânţa şarpelui. Aceştia tot timpul au urât, au ucis şi au prigonit sămânţa lui Dumnezeu. Credincioşii adevăraţi n-au folosit niciodată arme omeneşti, ci au folosit sabia Duhului. Lupta lor nu este împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva domniilor şi stăpânirilor din văzduh, cum spune Scriptura. Ei nu au avut nevoie de putere politică, ci s-au încrezut în toată armatura lui Dumnezeu, ca să lupte în lupta duhovnicească şi să fie biruitori prin Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Creştinii adevăraţi nu luptă ca să-i suprime pe alţii. Lupta lor este ca să-i elibereze pe cei ce sunt apăsaţi de puterea întunericului.
Chiar şi în timpul acesta există mulţi oameni ţinuţi în sclavia sistemelor religioase. Ei au nevoie să ajungă la cunoştinţa adevărului şi să fie eliberaţi prin puterea lui Dumnezeu, prin predicarea evangheliei adevărate şi depline a Domnului Isus Hristos.
Ioan a văzut ceea ce urma să se petreacă în viitor, iar noi privim acum înapoi şi vedem cum s-a întâmplat. El a fost chemat să vină şi să vadă şi apoi a văzut. Acum acelaşi glas vă invită pe voi să veniţi. Noi vedem prin aceeaşi descoperire în ce fel se descoperea Duhul Sfânt în Biserica Dumnezeului Celui Viu şi vedem de asemenea Duhul şi lucrarea antihristă în copiii neascultării.
Dragi prieteni, pun iarăşi întrebarea serioasă: Ce putere conduce viaţa voastră? Ce duh vă motivează? Puteţi voi să credeţi Cuvântul lui Dumnezeu fără nicio reţinere? Sau vă agăţaţi de răstălmăcirile acestuia? Scopul deschiderii peceţilor este ca să ne deschidă ochii să vedem ce se întâmplă în acest timp, ca să putem scăpa de cursele amăgirilor. Citiţi-vă Biblia cu rugăciune, şi cereți-I lui Dumnezeu să vă lumineze.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, vedem că în curând se va sfârşi timpul nostru pe pământ. Noi trebuie să plecăm de aici şi să stăm în prezenţa Ta. Care va fi verdictul? Doamne Dumnezeule, noi toţi dorim să Te rugăm acum, când sângele ispăşirii încă vorbeşte pentru noi, să ne faci să înţelegem scopul mântuirii noastre şi să trăim o viaţă în concordanţă cu Tine şi Cuvântul Tău. Fie ca oamenii să înţeleagă că noi nu încercăm să desfiinţăm nici un cult sau biserică. Binecuvântează pe fiecare dintre cei ce au auzit acum Cuvântul Tău; Te rog în Numele scump şi sfânt al Domnului Isus Hristos.
