Transcrierea predicii din 20 decembrie 2020, ținută de fratele Frank la Misiunea Liberă din Krefeld
INTRODUCERE
Cuvântul de introducere citit în Zürich este din Ef. 3:14-21: „…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie (în greacă: „patria”. Cuvântul „patria”, din greacă, provine din „pater”, care înseamnă „tată”. „Patria” se traduce prin: paternitate, descendență, origine, familie, seminție – n.tr.), în ceruri şi pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin”.
SALUTUL
Fratele Frank: Și eu doresc să vă salut pe toți, în Numele scump al Domnului nostru. Fiți binecuvântați, în Numele sfânt al lui Isus. Ce privilegiu că noi putem asculta Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, îl putem crede și putem trăi toate lucrurile pe care ni le-a făgăduit Domnul.
TRADUCERI CORECTE ALE SCRIPTURII
Suntem mulțumitori pentru cuvântul introductiv pe care l-a citit fratele Baumgartner. Nu vrem să intrăm acum în amănunte… În Bibliile noastre, Cuvântul scump este tradus foarte exact: „din care își trage numele orice paternitate din ceruri sau de pe pământ”. Alte traduceri spun: „îşi trage numele orice familie în ceruri şi pe pământ”; iar altele traduceri spun: „îşi trage numele orice seminție în ceruri şi pe pământ”. Dacă cercetăm acest lucru până la obârșie, nu găsim nicio familie în cer, nu găsim nicio seminție (sau: neam – n.tr.) în cer. În cer găsim doar un Tată. Și noi ne rugăm: „Tatăl nostru care ești, în ceruri sfințească-se Numele Tău”.
Așa cum am amintit deja, pentru mine este foarte important ca, din punct de vedere al învățăturii, să predic Cuvântul lui Dumnezeu în tot adevărul; nu ceea ce spun traducerile trinitare, ci ceea ce a spus Dumnezeu în original și ceea ce a vrut El să transmită.
Dar acum este vorba ca să ne îndreptăm atenția noastră spre ceea ce se petrece în prezent și, bineînțeles, spre ceea ce a făgăduit Dumnezeu. Vedem că profeția biblică se împlinește în fața ochilor noștri, pe întreg pământul. În mod deosebit, în cele trei Evanghelii, fie în Matei 24, Marcu 13 sau în Luca capitolul 21, ni se spune pretutindeni ce a prevestit Domnul pentru vremea sfârșitului; printre altele, faptul că vor fi epidemii și toate necazurile care vor veni asupra omenirii. Prin har, noi putem vedea împlinirea profeției biblice fie cu Israelul, fie la modul general și, de asemenea, în Adunarea Dumnezeului celui viu.
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI
În aceste zile este perioada Crăciunului și toți sunt ocupați ca să poată sărbători Crăciunul. În creștinătate se împodobește un „pom de iarnă”, este iluminat, apoi sunt puse ghirlande cu patru lumânări: prima lumânare este pentru primul advent (duminică), a doua lumânare pentru al doilea advent (duminică), a treia lumânare pentru a treia duminică, iar a patra lumânare este aprinsă în a patra duminică. Apoi, o păpușă care întruchipează un prunc este pusă într-o iesle. Cuvântul – planul de mântuire al Dumnezeului nostru – trebuie să ne fie, odată, descoperit de Dumnezeu! Acum două mii de ani s-a împlinit profeția biblică care făcea referire la Mântuitorul nostru. Aceste lucruri au fost vestite de profeți, fie că citim în Psalmul 2:7, în 2 Sam. 7:14, fie că citim în Isaia 7:14, că „fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)” sau în Isaia 9:6-7.
Scumpii mei frați și surori, dragi prieteni, noi nu așteptăm să se nască Mântuitorul, Răscumpărătorul. Desigur, noi nu sărbătorim nașterea Lui, ci ne pregătim pentru revenirea Lui, căci acum se împlinesc toate făgăduințele și, în general, profeția biblică care trebuia să se împlinească înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos. De aceea, Domnul nostru a spus de repetate ori: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele” – pentru că se apropie răscumpărarea trupurilor voastre.
În mod deosebit, putem citi în epistolele apostolilor, mai ales în 1 Ioan 2 și putem vedea cum Domnul, prin omul lui Dumnezeu, a putut prevesti ce și cum se va întâmpla înaintea revenirii lui Isus Hristos. Putem citi în epistolele apostolului Petru ceea ce a scris el despre revenirea Domnului – chiar și faptul că în vremea sfârșitului „vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: «Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!»” Toate vin și ceea ce nu s-a întâmplat, încă, se va întâmpla, cu siguranță. Noi, ca Adunare a Dumnezeului celui viu, suntem recunoscători pentru că putem trăi în această ultimă perioadă de timp, că suntem aduși înapoi la început, la origine.
„CEA CĂREIA I S-A FĂCUT MARE HAR”
Și, scumpii mei frați și surori, să spunem și acest lucru: acum două mii de ani, au început ambele: planul de mântuire, da, ziua mântuirii și ziua harului. De aceea, atunci când îngerul Gavril a venit la Maria – așa o citim în Luca 1 – el i s-a adresat cu „cea căreia i s-a făcut mare har”, nu „cea care ești plină de har”, (scuzați-ma dacă o spun acum așa cum se spune în rugăciunile catolice – „sfântă Maria, plină de har”). Nu, nu așa este scris în Biblie, ci: „Tu, cea căreia i s-a făcut har”. Timpul harului începuse, Dumnezeu își întorsese fața spre omenire, ne-a adus răscumpărarea și ne-a dăruit-o prin Isus Hristos, Domnul nostru.
De aceea scumpii mei frați și surori, dacă vorbim despre nașterea Răscumpărătorului, trebuie să evidențiem cât de important este faptul că îngerul Gavril a venit și i-a dat fecioarei Maria făgăduința, iar ea, prin credință, a primit ceea ce i-a fost spus prin acea făgăduință și a spus: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Și s-a întâmplat. Cuvântul făgăduinței, apoi Duhul a venit peste Maria și, de aceea, îngerul a spus: „căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt” (Mat. 1:20).
Este pur și simplu extraordinar cum a avut loc, prin Duhul Sfânt, zămislirea Fiului, a Cuvântului devenit trup, în legătură cu făgăduința pe care o dăduse Dumnezeu. Așa a început planul de mântuire al lui Dumnezeu în și prin Răscumpărător și așa își desăvârșește Dumnezeu planul său de răscumpărare, pe baza făgăduințelor Sale, în și prin Adunare.
Așa cum Maria a crezut Cuvântul făgăduinței, dar înainte de aceasta, ea a putut spune: „eu nu ştiu de bărbat” (Luca 1:34), fie ca noi toți să putem spune același lucru: „Noi nu știm de nicio învățătură sau interpretare omenească a Cuvântului. Nu știm nimic și nici nu vrem să știm ceva, ci vrem doar să auzim ceea ce spune Duhul, acum, Adunării”.
ÎMPLINIREA PROFEȚIEI ÎN TIMPUL NOSTRU
Și, frați și surori, trecem direct la partea cea mai importantă din timpul nostru: profeția biblică se împlinește! Dar înainte de a veni la acest punct, permiteți-mi să amintesc, pe scurt: de la început, ambele lucruri au mers paralel, unul lângă celălalt: pe de o parte, Adunarea Dumnezeului celui viu, ca stâlp și temelie a adevărului lui Dumnezeu și, pe de altă parte, interpretări proprii. Așa a scris-o și apostolul Ioan în 1 Ioan 2, în partea a doua a epistolei sale: „…după cum aţi auzit că are să vină antihristul, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti – prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri” (1 Ioan 2:18-19). Deci, de la început, au fost două semințe diferite. Așa cum în Eva au fost două semințe total diferite – Cain și Abel – tot așa este în Adunarea nou testamentară: pe de o parte este Adunarea autentică, călăuzită prin Duhul Sfânt, care a luat ființă prin turnarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, dar imediat după aceea au apărut interpretările personale și tălmăcirile unora.
Toți apostolii – fie că a fost Pavel, Petru, Iacov sau Iuda – au vorbit despre faptul că vor fi aduse învățături străine! Iar noi ar trebui să citim mai exact profeția biblică și să ne gândim la acest lucru, să-l punem în fața noastră ca să vedem că totul se împlinește.
În timpul nostru, avem unificări peste tot: pretutindeni, religiile se unifică, toți se unifică – totul va fi adus sub un singur acoperiș. Dar, frați și surori, Adunarea Dumnezeului celui viu este stâlpul și temelia adevărului. Nicio singură învățătură amăgitoare, nicio erezie nu este în Adunarea Dumnezeului celui viu.
De asemenea, acum, după ce Dumnezeu, în timpul nostru, l-a trimis pe William Branham, l-a binecuvântat într-un mod deosebit și l-a făcut o binecuvântare, a descoperit, din nou, prin el, Cuvântul străvechi și ne-a adus înapoi, la început: un Domn, o credință, un botez. Însă, din păcate, trebuie să spunem că frații aceia care au fost foarte apropiați de fratele Branham, după plecarea lui Acasă, au adus cele mai diferite învățături pe care le-au predicat cu Biblia închisă, însă, din citate ale profetului pe care ei le-au înțeles greșit, și-au fabricat învățăturile lor amăgitoare.
Frați și surori, trebuie spus cu toată claritatea: William Branham a avut o însăcinare divină, pentru că el a fost un profet făgăduit. Ioan Botezătorul, în Ioan 1, de la vers. 20 a fost întrebat cine este el – voi cunoașteți sfânta Scriptură – iar apoi aceia care au fost trimiși ca să îl întrebe, i-au zis: „Tu nu ești Hristos, nu ești Ilie, nu ești Profetul; dar, atunci, cine ești tu? Noi trebuie să ducem un răspuns acelora care ne-au trimis”. Apoi el a răspuns: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Neteziţi calea Domnului»” (Ioan 1:23).
Iubiții mei frați și surori, ca martor ocular, eu pot spune și pot confirma, cu Biblia deschisă în fața mea, faptul că, zece ani de zile am avut ocazia de a trăi slujba fratelui Branham, darul profetic deosebit, pe „Așa vorbește Domnul” și, de asemenea, prezentarea tuturor învățăturilor biblice. Dar dacă mă gândesc ce s-a făcut, acum, din profet, ce idolatrie s-a făcut cu el și cum, afirmațiile lui, sunt interpretate pur și simplu greșit, aceasta doare. Eu cred că William Branham a fost profetul făgăduit din Maleahi 4:5-6, care trebuia să vină înaintea venirii zilei celei mari și înfricoșate a Domnului, ca să întoarcă inimile copiilor lui Dumnezeu, de la toată confuzia și să le aducă înapoi la Dumnezeu, la Cuvânt, la credința originală. Și noi, cu toții, știm ce a scris Pavel efesenilor: „Un Domn, o credință, un botez”.
Să rezumăm despre ce este vorba acum: trei versete biblice se împlinesc în fața ochilor noștri: Matei 24:14 – că Evanghelia Împărăției va fi propovăduită tuturor neamurilor ca mărturie; Apocalipsa 14:6 – Evanghelia veșnică este propovăduită tuturor popoarelor ca mărturie; și apoi, însărcinarea fratelui Branham, care aparține de acestea, că mesajul divin al Cuvântului care i-a fost încredințat lui, va fi propovăduit tuturor popoarelor și limbilor.
SLOBOZEȘTE ÎN PACE PE ROBUL TĂU
Privim în urmă la cei 55 de ani și oricine a citit ultima scrisoare circulară, din luna decembrie, acela a văzut harta lumii cu toate marcajele locurilor unde am călătorit, în toate țările, în atâtea localități de pe pământ, ca să împlinesc tot ce a spus Domnul, prin credință și cu o inimă sinceră, conform însărcinării divine. Eu am vestit, pe întreg pământul, Evanghelia veșnică așa cum a fost propovăduită de apostoli, la început. În același fel pot spune: fie că este vorba de Matei 24, Apocalipsa 14 sau ceea ce ne-a dat Dumnezeu din Cuvântul Său, prin ultimul mesaj, totul a fost propovăduit. Eu pot spune: „Iubite Domn, slobozeşte în pace pe robul Tău, căci au văzut ochii mei nu doar Matei 24, nu doar Apocalipsa 14, ci ochii mei au văzut împlinirea lucrurilor” și anume că ultimul mesaj, adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu a fost propovăduit, inclusiv partea evanghelistică, partea de învățătură și partea profetică. Totul a fost inclus în această vestire. Deci, nu doar propovăduirea Evangheliei despre salvarea sufletului, despre iertare și împăcare, despre har, ci și partea de învățătură, cu privire la botezul în apă, Dumnezeire, Cina Domnului – deci ambele. Am putea spune că totul a trebuit să fie propovăduit: parte evanghelistică, partea de învățătură, partea profetică. Totul a fost vestit în timpul nostru, ca niciodată înainte.
Și acum avem posibilitatea ca întreaga lume să asculte și să vadă. Astăzi, desigur, este „duminica Zürich-ului”. De fapt este, întotdeauna, ultima duminică a lunii, dar de data aceasta este, astăzi, „duminica Zürich-ului”, iar noi, de aici dar și din Elveția, v-am salutat pe toți, din toată lumea, într-un mod călduros. Și suntem mulțumitori Domnului din toată inima că, acum, prin transmisia care are loc în fiecare miercuri, în fiecare sâmbătă și în fiecare duminică, întreaga lume poate asculta faptul că ultimul mesaj împlinește scopul pentru care a fost trimis. Dumnezeu a preluat responsabilitatea pentru aceasta, căci El însuși a spus: „Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Isa. 55:11).
Toți frații și surorile, din toate limbile, din toate rasele, din toate culorile, din toate religiile de pe întreg pământul, au posibilitatea, acum, să asculte prin intermediul transmisiunilor online, fie predicile din Krefeld, fie din Zürich, din Salzburg, din Praga sau de altundeva unde au fost ele ținute, predicile vechi și predicile noi. Pentru aceasta suntem mulțumitori Domnului, din inimă.
NOI NU AȘTEPTĂM NAȘTEREA, CI REVENIREA LUI
Această zi să fie o zi deosebită, pentru ca toți credincioșii adevărați să recunoască că noi nu așteptăm nașterea Răscumpărătorului, ci revenirea Lui slăvită, așa cum a făgăduit El: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi… Mă voi întoarce”. În vremea aceea, El a venit în Betleem – în ebraică se spune „Beth-lehem” și înseamnă „casa pâinii”. Domnul și Răscumpărătorul nostru este Pâinea vie care s-a coborât din cer. Oh, câtă recunoștință îi datorăm Dumnezeului nostru, pentru că El, în timpul acesta al rătăcirilor și al confuziei, când și în creștinătate sunt atâtea tradiții care nu au absolut nimic de-a face cu Dumnezeu și cu planul de răscumpărare, nu au nimic de-a face cu Hristos, cu Domnul și Răscumpărătorul nostru, ne-a ales ca să credem Cuvântul Său.
Așa cum am amintit înainte, Maria a fost aleasă să creadă făgăduința care a fost dată atunci și așa s-a întâmplat, noi suntem aleși să credem făgăduința pentru timpul acesta. Și așa s-a întâmplat. Noi credem din toată inima că Domnul își va lua turma Sa răscumpărată prin sânge, Adunarea Sa răscumpărată, aleșii Lui, că Mirele își va chema afară Mireasa Lui de pretutindeni, care se lasă pregătită pentru ziua slăvită, pentru a sărbători ospățul nunții Mielului.
Și de aceea, prin credință, eu pot spune cu certitudine absolută că, la revenirea Domnului, Răscumpărătorul va avea o Mireasă împodobită, fără pete și fără vreo zbârcitură, pe care El, ca Mire o va lua Acasă, așa cum ne este făgăduit în unele versete biblice, în special în 1 Tesaloniceni 4. Și acum, doresc să citesc un verset minunat din Apocalipsa 22:17. Pentru mine este ca o încununare a tuturor lucrurilor: „Şi Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Şi cine aude să zică: «Vino!»”. „Mireasa Lui s-a pregătit” (Apoc. 19:7). Domnului nostru și Răscumpărătorului nostru I se cuvine toată slava și lauda, în vecii vecilor. În Numele sfânt al lui Isus. Amin.
