S-a născut Hristosul în cer?

În dogma stabilită la „Niceea-Constantinopol” se spune despre Isus Hristos: „… Fiul lui Dumnezeu născut de Tatăl mai înainte de toţi vecii: Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, de-o fiinţă cu Tatăl …” Unde stă scris în Biblie că în ceruri, Dumnezeu a născut în veşnicie o altă persoană a Dumnezeirii, un Fiu? Binenţeles că nicăieri! Un astfel de gând nu este doar în totalitate nebiblic, ci este chiar împotriva raţiunii. Până acum numai mamele au născut copii zămisliţi de taţii lor. Naşterea Fiului, a lui Mesia, care este Unsul, a fost înştiinţată în tot Vechiul Testament, începând cu prima făgăduinţă dată în Genesa 3:15, după ce avusese loc căderea în păcat, din grădina Eden. Naşterea a avut loc, aşa cum a fost prezis în Mica cap. 5 şi cum este relatat în Evanghelii, aici pe pământ, la „Betleem”, care înseamnă „Casa pâinii”. EL este Pâinea vie care s-a coborât din cer (Ioan 6:48-58). şi în ceea ce-L priveşte pe Fiul lui Dumnezeu trebuie să rămânem nu numai la temă, ci şi la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.

Aşa cum Dumnezeu S-a făcut de cunoscut în chip vizibil ca „Domnul” în Vechiul Legământ, tot aşa a venit El în trup omenesc în Noul Legământ. „… ci Mi-ai pregătit un trup … vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. (Ps. 40:8; Evrei 10:5-10). Abia din acest moment îl vedem pe Fiul lângă Tatăl. Eu sunt este acum şi „Tu eşti”, al doilea Adam (1 Cor. 15:45-49), începutul noii creaţii a lui Dumnezeu (Apoc. 3:14), Cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi (Rom. 8:29), la fel şi Cel dintâi născut dintre cei morţi (Col. 1:18; Apoc. 1:5) etc. Toate acestea s-au întâmplat din cauza noastră. EL a trebuit să fie Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29); EL a trebuit să fie Marele Preot care a intrat în Locul prea sfânt ceresc cu însuşi sângele Lui (Evrei 9:11-12); EL a trebuit să devină Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (1 Tim. 2:5); EL trebuia să rămână Avocat (1 Ioan 2:1) la Tatăl până la desăvârşirea celor răscumpăraţi.

Tot ce a fost scris în Vechiul Testament referitor la Fiul, era atunci la viitor:

„… totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. De aceea îi va lăsa, până în vremea când va naşte cea care are să nască …” (Mica 5:2-3).

„EU îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu …” (2 Sam. 7:14; Evrei 1:5).

„TU eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. (Ps. 2:7; Fap. 13:33; Evrei 1:5; 5:2). Veşnicia nu are un „astăzi” sau un „mâine”. Conform Evrei 4:7 şi altor texte, „astăzi” este „ziua mântuirii”, „timpul harului” (2 Cor. 6:2).

„Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, …” (Ps. 22:10; Luca 1:26-38).

„De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”. (Isa. 7:14; Mat. 1:18-25).

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isa. 9:5; Luca 1:31-35).

„EL Îmi va zice: «TU eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!» Iar Eu îl voi face întâiul născut”. (Ps. 89:26-27).

Împlinirea tuturor acestor texte biblice care se referă la naşterea Fiului lui Dumnezeu poate fi citită de oricine în evanghelii. Luca relatează: când Maria a primit din gura îngerului Gavril înştiinţarea despre naşterea Fiului, a fost foarte surprinsă şi a zis: „«Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?‘»Îngerul i-a răspuns: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.»” (Luca 1:34-35).

Nu un Tată din cer L-a născut pe Fiul, ci fecioara, aici, pe pământ. Acesta este adevărul curat. Tatăl este Cel ce a zămislit şi astfel Fiul a fost născut din pântecele mamei; de aici accentul pus pe credinţa în „singurul Fiu zămislit şi născut al lui Dumnezeu” (Ioan 3:16-18).

Fiul făgăduit a fost zămislit şi născut numai o singură dată, şi anume, aici, pe pământ. Nu există doi fii, aşa cum nu există nici o dublă paternitate. Înainte să apară ca „Fiu”, El a fost Cuvântul, Logosul, „Domnul” care a luat chip de rob. „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile”. (Evrei 1:1-2).

Învăţătorii bisericii care au venit din păgânitate, au rămas la temă, dar nu şi la singurul adevăr mărturisit în întreaga Scriptură. Cu concepţiile lor babiloniene, egiptene şi greceşti despre zei, ei au produs o greşeală de neiertat, care nu a mai putut fi corectată niciodată şi care a ajuns regulă de învăţătură adoptată de aproape toate bisericile. Ei au stabilit teza paradoxală, dar total nebiblică, că Fiul a existat deja în cer ca persoană divină individuală şi că Fiul preexistent a fost născut apoi pe pământ.

Unde este scris acest lucru în Biblie? Desigur, nicăieri! Din aceasta a rezultat mai departe, prin amestecul cu mitologia orientală-mesopotamiană, expresia „mama lui Dumnezeu” folosită pentru Maria. Aşa a fost ea declarată de Conciliul din Efes (431 d. Hr.), dar pentru care nu există nici măcar o singură dovadă în Biblie.

De multe ori se argumentează cu trimiterea Fiului, fără să se înţeleagă că Fiul a fost înainte Cuvântul, Logosul. Nu este scris: „La început era Fiul …”, ci: „La început era Cuvântul … şi Cuvântul s-a făcut trup”.

În tot Vechiul Testament, Dumnezeu a trimis slujitorii şi prorocii Săi. Moise a fost un bărbat trimis de Dumnezeu: „Domnul Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine, să-ţi spun: «Lasă poporul Meu să plece…»” (Exod 7:16).

Ioan Botezătorul a fost trimis de Dumnezeu, după cum am amintit deja, ca premergător al Domnului: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea …” (Mar. 1:2).

Și cei doisprezece apostoli au fost trimişi (Mat. 10:5), la fel şi cei şaptezeci (Luca 10:1); Pavel a fost trimis, aşa cum i s-a spus: „Du-te, căci te voi trimite departe la neamuri …” (Fap. 22:21).

Domnul însuşi a spus: „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine”. (Ioan 13:20).

Aşa vorbeşte Domnul: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. (Ioan 20:21).

„De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari”. (Mat. 23:34).

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine!“ (Mat. 23:37). Toţi aceştia care au fost trimişi, au fost născuţi aici, pe pământ, la fel ca Fiul lui Dumnezeu. Astfel a putut El să spună: „Tatăl care M-a trimis, este cu Mine”. (Ioan 8:16).

Distribuie această postare.