Cum se manifestă călăuzirea Duhului Sfânt?

„Căci toţi ceice sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8.14). În practică, călăuzirea Duhului înseamnă că recunoaştem ceea ce este drept în ochii lui Dumnezeu, ca să o punem în practică şi să o exprimăm la momentul potrivit.

Găsim un exemplu foarte concludent despre aceasta în Luca 2. 25-32. Simion primise descoperirea despre făgăduinţa legată de Cuvântul pentru timpul său şi a fost condus la Templu la timpul potrivit de către Duhul Sfânt; acolo el a văzut cu propriii săi ochi împlinirea Cuvântului. Sub inspiraţia Duhului el pronunţă această minunată prorocie la adresa lui Isus.

Aici vedem ce înseamnă călăuzirea adevărată şi biblică a Duhului. Nu este vorba despre o fantezie evlavioasă, ci să recunoşti descoperirea voii lui Dumnezeu şi a făgăduinţelor Sale, prin care eşti condus la momentul potrivit în locul potrivit pentru a fi martor la ceea ce face Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne face să trecem pe lângă Hristos şi făgăduinţele Sale. Toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu recunosc şi în zilele noastre împlinirea făgăduinţelor. Ei vin la Isus şi, împinşi de Duhul Sfânt, ei propovăduiesc ce se împlineşte azi conform Cuvântului lui Dumnezeu. Deci, conduşi de Duhul lui Dumnezeu, ei recunosc acţiunea lui Dumnezeu şi participă la ea.

Mai ales în mediile „Evangheliei depline” se aude mult vorbindu-se despre călăuzirea Duhului Sfânt, dar trebuie să avem veşnic în faţa ochilor gândul că Duhul Sfânt conduce în tot adevărul. Un om care este cu adevărat condus de Duhul lui Dumnezeu abia dacă vorbeşte despre aceasta. El nu trâmbiţează, dar peste tot unde merge, el lasă în urma sa binecuvântări. În el este ceva plăcut, el nu este fanatic, nici extremist. Nu, nu, în prezenţa sa fiecare se simte bine. Mersul unui astfel de om este descris în Cuvânt astfel: „…viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3.3). Cu toate că viaţa sa cu Hristos este ascunsă în Dumnezeu, strălucirea acestei vieţi nu este ascunsă, căci: „Când se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3.4).

Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu nu vorbesc despre ei înşişi şi mărturia lor nu se referă la „eu-l” personal. Ei nu pun pe primul plan experienţele lor pentru a se preamări, ci dimpotrivă ei dau slavă Domnului Dumnezeului lor. Dacă vrem să apărem cu Hristos în slavă, trebuie ca aceasta să se arate aici, în viaţa noastră. Dumnezeu era ascuns în Hristos, totuşi lucrările lui Dumnezeu se făceau de cunoscut prin El. De asemenea Hristos, viaţa noastră, este ascuns în noi; totuşi lucrările Lui se vor arăta în noi: „toţi aceia care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu”.

Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament avem suficiente exemple de bărbaţi care au fost inspiraţi şi călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Isus Hristos, Domnul nostru ne arată care este semnul evident al acţiunii Sfântului Duh: „va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata …are să vă călăuzească în tot adevărul …va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi” (Ioan 16.8-14). Duhul Sfânt manifestă toate aceste lucruri în viaţa unui om care vine la Hristos şi primeşte harul Său. El începe prin a-l conduce la mărturisirea păcatelor, la pocăinţă, la ispăşirea păcatelor, la întoarcerea la credinţă şi la naşterea din nou, la curăţire şi la sfinţire, apoi pentru a încheia, El îl umple cu Duhul Sfânt. Acolo unde lipseşte această acţiune şi acest semn evident, înseamnă că ceva nu este în ordine.

Distribuie această postare.