Cortul descoperirii

Dragi radioascultători, încă odată aş dori să vă salut în Numele Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos. Ne bucurăm să auzim de cei ce au fost binecuvântaţi prin predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Eu nu am de apărat nicio doctrină şi nici nu trebuie să am în vedere doctrina vreunei biserici. De aceea sunt liber să predic adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu tuturor celor ce sunt gata să asculte.

Astăzi textul nostru este din Exod 33:7: „Moise a luat cortul lui şi l-a întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit cortul întâlnirii”.

Întotdeauna oamenii au avut posibilitatea să afle şi să cunoască voia lui Dumnezeu şi să se informeze despre aceasta de la Domnul. În textul nostru ni se spune în ce mod vorbea Domnul poporului Său Israel. Moise era prorocul lui Dumnezeu în acele zile, care a putut să vină în prezenţa Domnului ca să primească Cuvântul Său descoperit pentru popor. Traducerea germană numeşte locul în care el Îl întâlnea pe Dumnezeu, „cortul descoperirii”. În cortul acela el a primit descoperirea direct de la Dumnezeul Atotputernic, descoperire pe care el a dat-o apoi mai departe adunării.

Vedem foarte clar din textul nostru căci cortul întâlnirii era în afara taberei lui Israel. Aici este o lecţie foarte importantă pentru noi. Fiecare dintre noi se găseşte mai mult sau mai puţin într-o tabără religioasă, aşteptându-se să audă acolo Cuvântul Domnului. Dar locul descoperirii lui Dumnezeu a fost întotdeauna în afara oricărei tabere religioase. Trebuie să învăţăm acest lucru odată pentru totdeauna. De fiecare dată când Dumnezeu lucrează ceva deosebit pe pământ, vedem că EL îşi aşează cortul descoperirii în afara taberei oricărei organizaţii creştine. Oamenilor le este foarte greu s-o înţeleagă, pentru că toţi cred că Dumnezeu se va descoperi şi va vorbi în tabăra lor. Dar chiar de la început, când Dumnezeu a început să se ocupe de copiii lui Israel, ei au trebuit să iasă din tabăra lor şi să recunoască calea lui Dumnezeu.

Moise, prorocul lui Dumnezeu, a făcut exact ce i-a spus Domnul. El a întins cortul descoperirii la o anumită distanţă în afara taberei. Acolo Domnul cobora şi se întâlnea cu El şi Slava Domnului umplea cortul atunci când El vorbea slujitorului Său, Moise. Dacă a existat vreodată un timp în care noi să avem nevoie să ne informăm despre lucrurile lui Dumnezeu, atunci acesta este acum! În diferitele tabere creştine, predicatorii şi evangheliştii vorbesc fără ca mai întâi să fi fost în cortul descoperirii, unde să fi întâlnit prezenţa Dumnezeului Atotputernic. Toţi ar trebui să ne folosim de posibilitatea de a auzi glasul Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu pentru timpul nostru. El este Acela care-Şi dezvăluie planul de mântuire şi ne informează despre ceea ce face.

Ca să auzim glasul lui Dumnezeu în timpul acesta trebuie să înțelegem: cortul întâlnirii în care Domnul vorbeşte prin descoperire profetică, este în afara tuturor cultelor noastre. Deoarece trăim într-un timp în care se împlineşte Cuvântul făgăduinţei lui Dumnezeu, este nevoie de descoperire profetică divină pentru a descoperi planul şi scopul lui Dumnezeu cu poporul Lui în vremea aceasta. N-ar trebui să ni se pară ciudat că Dumnezeu a folosit un proroc care a putut să vină în prezenţa Lui şi care a fost întâlnit de către Stâlpul de Foc şi a auzit glasul Domnului. De repetate ori Domnul a vorbit într-un mod supranatural, ori de câte ori trebuia să se întâmple ceva important pe pământ.

Însă oamenii trebuiau să îndeplinească anumite condiţii: trebuiau să-şi părăsească propriile tabere şi să recunoască calea aleasă de Dumnezeu ca să-Şi descopere Cuvântul. Moise nu a avut numai o pretenţie, ci Însuşi Dumnezeu a confirmat Cuvântul descoperit coborând înaintea ochilor celor ce au ieşit din corturile lor. Acest lucru îmi aminteşte de predicatorul William Branham, prorocul rânduit de Dumnezeu pentru generaţia aceasta. În mod deosebit, atunci când se ruga pentru bolnavi, el vedea Stâlpul de Foc în adunare. În felul acesta putea să arate spre anumiţi oameni şi să spună „Acum Lumina este asupra cutărei persoane”. Dar a venit ziua din ianuarie 1950, în Huston Texas, când înaintea multor mii de oameni din amfiteatrul de acolo, Stâlpul de Foc s-a arătat deasupra acestui bărbat al lui Dumnezeu. Iar când fotograful şi-a developat filmul, a fost peste măsură de uimit să vadă lumina ciudată de deasupra capului fratelui Branham.



Sunt sigur că mulţi dintre voi au auzit despre puternica cercetare a lui Dumnezeu din viaţa şi slujba acestui slujitor al Domnului. Poate că aţi văzut fotografia al cărei negativ a fost trimis dr. G. Lacy, şeful de atunci al FBI-ului în materie de documente dubioase. El a examinat cu atenţie negativul şi întreaga suprafaţă a ambelor feţe ale filmului a fost cercetată microscopic. După aceea el a declarat că negativul nu a fost retuşat şi nici expus de două ori. Lumina supranaturală a atins lentilele. Niciun argument nu poate nimici realitatea.

Întrebarea mea este: posedăm noi teama de Dumnezeu în vieţile noastre? Recunoaştem noi că Dumnezeu ne adresează ultima chemare şi că El îi scoate pe ai Săi din diferitele tabere religioase la Cuvântul Său descoperit şi legitimat pentru acest ceas? Încă mai este valabil versetul care spune: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi” (2 Cor. 6:17).

Dumnezeu a trimis întotdeauna o trezire, a venit un om trimis de Dumnezeu, dar copiii lui Dumnezeu au trebuit să iasă afară din orice tabără religioasă ca să asculte Cuvântul Domnului. În Evrei 13:12-13 citim: „De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui”.

Adresându-se bisericii din Laodicea, Domnul este în afara acesteia, la uşă. Chiar dacă în biserici se mai predică, se mai cântă şi se mai vorbeşte despre El, El stă afară, respins şi neînţeles pentru că El este încă odată în cortul descoperirii, împlinindu-Şi Cuvântul făgăduit. Iar dacă dorim să-L întrebăm pe Domnul, trebuie să ieşim afară, acolo unde este El. Hristos a suferit dincolo de poartă. Ierusalimul este considerat oraşul sfânt, iar evreii poporul sfânt. Dar conform Scripturii, Domnul Isus Hristos a vindecat bolnavii, a scos dracii, a predicat, a făcut toată lucrarea de răscumpărare în afara taberei religioase a cărturarilor şi fariseilor acelor zile.

Chiar şi adunările lui Ioan botezătorul nu au avut loc în organizaţiile acelui timp. Ioan a mers în pustie, pentru că Isaia prorocise că se va auzi un glas în pustie. Acolo a fost ridicat cortul descoperirii acelui ceas. Iar cei ce au fost călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu au ieşit ca să asculte mesajul acelui ceas.

Hristos a venit la ai Săi, dar ei nu L-au primit pentru că erau legaţi de tradiţiile lor. Însă cei care L-au primit, au primit putere să se facă copii ai lui Dumnezeu. Hristos n-a avut unde să-Şi plece capul. El a suferit şi a murit dincolo de poartă. Aşa cum spune Scriptura în Evrei 13:13, „Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui”. Se pune acum întrebarea: recunoaştem noi felul cum îşi descoperă Dumnezeu Cuvântul, cum Îşi manifestă puterea, cum Îşi împlineşte făgăduinţele? Suntem noi gata să purtăm ocara lui Isus Hristos şi a Cuvântului Său descoperit? Când Duhul lui Dumnezeu a lucrat pe pământ şi a venit un mesaj din partea lui Dumnezeu, cei care l-au primit au trebuit să poarte ocara lui. Aşa a fost în zilele Reformei şi în fiecare trezire ce a urmat după aceea. În vreme ce aceia care au primit cele trimise de Dumnezeu au fost binecuvântaţi, ceilalţi n-au înţeles şi au respins.

Dragi prieteni, fraţi şi surori în Hristos, cercetaţi istoria şi convingeţi-vă că de fiecare dată când Dumnezeu a lucrat ceva pe pământ, s-a întâmplat în afara bisericilor existente. Dumnezeu n-a folosit niciodată o organizaţie, ci numai indivizi prin care a iniţiat asemenea treziri. De îndatră ce s-au organizat, Dumnezeu a plecat mai departe şi biserica respectivă a murit duhovniceşte. Ca şi evreii din zilele lui Isus, bisericile diferitelor culte au aşteptat întotdeauna să fie descoperit Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul lor. Dar noi învăţăm din Scriptură că adevărata descoperire a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu este la mare depărtare de diferitele tabere ale celor ce-şi zic copii ai lui Dumnezeu. Cu toate că Israelul fusese scos din Egipt, văzuse lucrările puternice ale lui Dumnezeu şi primiseră binecuvântările Domnului, Dumnezeu tot a mai avut felul ales de El pentru a-Şi descoperi Cuvântul printr-o slujbă profetică răspunzând poporului conform necesităţilor lor. Şi toţi cei ce doreau să-L întrebe pe Domnul trebuiau să iasă din taberele lor şi să recunoască faptul că Domnul însuşi S-a coborât în Stâlpul de Foc şi a vorbit prorocului Său Moise. Toate lucrurile scrise în Scriptură trebuie să fie o binecuvântare pentru noi. Dumnezeu să facă să învăţăm din acestea cu toţii.

Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumesc că ne-ai dat Cuvântul Tău. Suntem atât de recunoscători că ne-ai deschis ochii ca să fim în stare să luăm seama la chemarea Ta, să ieşim afară din orice cult religios, din orice învăţături omeneşti şi să credem scumpul Tău Cuvânt descoperit. Îi amintim pe toţi cei ce ascultă: vindecă bolnavii, deschide-le ochii, şi atinge-le inimile, o, Dumnezeule, ca ei să vadă lumina acestui ceas, să iasă din corturile lor şi să vadă locul descoperirii. Mă rog toate acestea în Numele scump al lui Isus Hristos. Amin.

Distribuie această postare.