Călăuzire și umplere cu Duhul Sfânt – trăirile autentice

CE ÎNSEAMNĂ CĂLĂUZIREA DUHULUI?

„Căci toţi ceice sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). În practică, călăuzirea Duhului înseamnă că recunoaştem ceea ce este drept în ochii lui Dumnezeu, ca să o punem în practică şi să o exprimăm la momentul potrivit. Găsim un exemplu foarte concludent despre aceasta în Luca 2:25-32. Simion primise descoperirea despre făgăduinţa legată de Cuvântul pentru timpul său şi a fost condus la Templu la timpul potrivit de către Duhul Sfânt; acolo el a văzut cu propriii săi ochi împlinirea Cuvântului. Sub inspiraţia Duhului el pronunţă această minunată prorocie la adresa lui Isus.

Aici vedem ce înseamnă călăuzirea adevărată şi biblică a Duhului. Nu este vorba despre o fantezie evlavioasă, ci să recunoşti descoperirea voii lui Dumnezeu şi a făgăduinţelor Sale, prin care eşti condus la momentul potrivit în locul potrivit pentru a fi martor la ceea ce face Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne face să trecem pe lângă Hristos şi făgăduinţele Sale. Toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu recunosc şi în zilele noastre împlinirea făgăduinţelor. Ei vin la Isus şi, împinşi de Duhul Sfânt, ei propovăduiesc ce se împlineşte azi conform Cuvântului lui Dumnezeu. Deci, conduşi de Duhul lui Dumnezeu, ei recunosc acţiunea lui Dumnezeu şi participă la ea.

Mai ales în mediile „Evangheliei depline” se aude mult vorbindu-se despre călăuzirea Duhului Sfânt, dar trebuie să avem veşnic în faţa ochilor gândul că Duhul Sfânt conduce în tot adevărul. Un om care este cu adevărat condus de Duhul lui Dumnezeu abia dacă vorbeşte despre aceasta. El nu trâmbiţează, dar peste tot unde merge, el lasă în urma sa binecuvântări. În el este ceva plăcut, el nu este fanatic, nici extremist. Nu, nu, în prezenţa sa fiecare se simte bine. Mersul unui astfel de om este descris în Cuvânt astfel: „…viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Cu toate că viaţa sa cu Hristos este ascunsă în Dumnezeu, strălucirea acestei vieţi nu este ascunsă, căci: „Când se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3:4).

Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu nu vorbesc despre ei înşişi şi mărturia lor nu se referă la „eul” personal. Ei nu pun pe primul plan experienţele lor pentru a se preamări, ci dimpotrivă ei dau slavă Domnului Dumnezeului lor. Dacă vrem să apărem cu Hristos în slavă, trebuie ca aceasta să se arate aici, în viaţa noastră. Dumnezeu era ascuns în Hristos, totuşi lucrările lui Dumnezeu se făceau de cunoscut prin El. De asemenea Hristos, viaţa noastră, este ascuns în noi; totuşi lucrările Lui se vor arăta în noi: „toţi aceia care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu”. Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament avem suficiente exemple de bărbaţi care au fost inspiraţi şi călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Isus Hristos, Domnul nostru ne arată care este semnul evident al acţiunii Sfântului Duh: „va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata… are să vă călăuzească în tot adevărul… va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi” (Ioan 16:8-14). Duhul Sfânt manifestă toate aceste lucruri în viaţa unui om care vine la Hristos şi primeşte harul Său. El începe prin a-l conduce la mărturisirea păcatelor, la pocăinţă, la ispăşirea păcatelor, la întoarcerea la credinţă şi la naşterea din nou, la curăţire şi la sfinţire, apoi pentru a încheia, El îl umple cu Duhul Sfânt. Acolo unde lipseşte această acţiune şi acest semn evident, înseamnă că ceva nu este în ordine.
(Scrisoare circulară mai 1973)

CINE ESTE UMPLUT CU DUHUL SFÂNT?

Uneori trebuie să se pună întrebarea dacă este suficient să formulezi o expresie teoretică cu privire la un lucru, sau este indispensabil să fi avut trăirea acelui lucru. În creştinismul originar, trăirea apare ca un fir roşu care îl traversează. Acolo domnea acordul atât în ce priveşte botezul biblic în apă, cât şi cel al Duhului Sfânt. Fiecare expresie care nu este în acord cu experienţa originară şi rezultatul ei trebuie refuzată. Sunt destui „teologi ai Mesajului” care, din motive explicabile, ar dori să treacă pe lângă anumite adevăruri biblice, doar pentru că ei înşişi nu au trăit aceste experienţe biblice. De foarte multă vreme există teologi ai Scripturii care trec pur şi simplu pe lângă Cuvântul lui Dumnezeu când acesta nu corespunde propriei lor concepţii asupra lucrurilor.

Când este pusă întrebarea despre botezul Duhului Sfânt sau despre primirea Duhului Sfânt, această întrebare este biblică şi are dreptul la un răspuns biblic. Sunt din aceia care se referă la o declaraţie a fratelui Branham fără să observe că în acel pasaj nu este pusă întrebarea propriu-zisă şi că nu a primit un răspuns. Întrebarea conformă sensului adevărat este aceasta: „Care este semnul că o persoană are Duhul Sfânt?” Răspunsul conform sensului adevărat este acesta: „Acea persoană care crede Cuvântul ceasului, care este Mesajul”.

Dacă nu vrem să trecem cu uşurinţă şi superficialitate pe lângă aceasta, trebuie să intrăm mai adânc în chestiune. Aceeaşi trăire pe care au avut-o credincioşii la începutul creştinismului, trebuie să aibă ca urmări aceleaşi rezultate pe care le-a avut atunci. De la prima Cincizecime şi încă în cele ce au urmat, evenimentul ne este mereu descris împreună cu urmările lui. Bineînţeles, sunt destui care, necrezând Mesajul, au primit totuşi o ungere a Duhului Sfânt. În mod asemănător, sunt unii care cred Mesajul cu intelectul lor fără să fi primit botezul Duhului Sfânt. Doar cel care le are pe ambele, Cuvântul şi Duhul, va rezista în ziua venirii Domnului.

Sunt persoane care pretind că au Cuvântul şi altele care pretind că au Duhul. Ambele vor avea aceeaşi deziluzie.
Noi avem nevoie de descoperirea Cuvântului ŞI de umplerea cu Duhul, căci Acesta face din Cuvânt o realitate vie. O cunoaştere prin intelect nu ajunge. Conform Efeseni 1:13, pecetluirea prin Duhul Sfânt are loc DUPĂ primirea Cuvântului Adevărului. În 1 Corinteni 12:12-13 este scris clar că prin Duhul Sfânt noi am fost botezaţi ca să devenim mădulare ale unui singur Trup. Nu există o altă posibilitate pentru a face parte din Trupul lui Isus Hristos. Diferitele orientări religioase din timpul nostru şi confuzia religioasă arată clar că unirea mădularelor pentru a alcătui un singur Trup în acelaşi Duh nu a avut încă loc. Trebuie să ne punem toţi în mod serios întrebarea dacă am trăit în mod real o autentică pocăinţă biblică de care aparţine botezul Duhului Sfânt sau dacă este doar entuziasmul pentru o cauză, cel care ne împinge înainte.

În timpul lui Isus, El a fost la început urmat de gloate mari. Chiar au şi strigat odată: „Osana! Binecuvântat să fie Cel ce vine în Numele Domnului!”, după care a venit timpul când au strigat: „Ia-L! Răstigneşt-L! Răstigneşte-L!” Entuziasmul nu a servit la nimic oamenilor care L-au urmat: din aceştia nu au mai rămas decât 120 care să fie puşi în grânar. Aceia care vor să atingă scopul pus înaintea lor trebuie să fi fost chemaţi de Domnul Însuşi pentru a-L urma. Aceştia se închină în acelaşi fel.
(Scrisoare circulară noiembrie 1980)

Distribuie această postare.