Biserica din Tiatira

Dragi prieteni în Hristos, sunt predicatorul Frank şi vă salut pe toţi în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Sunt recunoscător Dumnezeului Atotputernic pentru că mi-a dat această ocazie de a împărtăşi cu voi Cuvântul scump, descoperit pentru timpul nostru. Dumnezeu să dăruiască har ca necredinţa şi îndoiala să dispară. Atunci Duhul Sfânt va lumina înţelegerea voastră duhovnicească pentru lucrurile care sunt de importanţă vitală astăzi. Niciodată în istoria omenirii n-au avut nevoie oamenii de o măsură mai mare din gândul  lui Hristos, cum au acum.

În studiul nostru asupra epocilor Bisericii am văzut că AŞA VORBEŞTE DOMNUL s-a adresat la două grupuri diferite: celor credincioşi, biruitorii, dar şi celor care pretindeau că sunt creştini dar urmau învăţăturile oamenilor. Astăzi vom continua cu a patra epocă a bisericii. Vă rog deschideţi cu mine la Apoc. 2:18: „Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: «Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă»” Acest verset ne aminteşte de cap. 1:13-15, unde este descris Isus Hristos ca Fiul omului, având ochii ca para focului, şi picioarele ca arama aprinsă. Arama vorbeşte întotdeauna despre judecată. Când copiii lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, Moise a trebuit să ridice şarpele de aramă, arătând că în ochii Domnului şarpele şi păcatul deja este judecat. Dar Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu a luat asupra lui această judecată care ar fi trebuit să ne lovească pe noi. El a devenit blestem pentru noi astfel ca binecuvântările Lui să ne poată fi acordate. Noi trebuia să murim, să mergem în iad, dar suntem liberi pentru că Isus Hristos a luat locul nostru. Când a murit, El a mers în Locuinţa morţilor şi a biruit pe diavol, moartea şi mormântul. El a mers jos, ca noi să putem merge în sus. Noi am fost condamnaţi de legea dreaptă a Dumnezeului Atotputernic, fără nădejde şi fără Hristos în lumea aceasta. Însă dragostea Lui s-a descoperit pe crucea Golgotei, când ne-a răscumpărat şi ne-a aşezat ca fii şi fiice în Împărăţia Lui.

Domnul laudă biserica din Tiatira cu aceste cuvinte: „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi”. Domnul ştie tot ce am făcut pentru cinstea şi slava Lui. El ştie dacă noi Îl cinstim prin credinţă şi răbdare în Cuvântul lui sfânt, dacă suntem încredinţaţi că El îşi va ţine toate făgăduinţele şi le va descoperi la momentul potrivit. În această epocă a Bisericii, faptele, dragostea, credinţa, dragostea şi slujba au crescut. Acela este un semn bun. Ca şi creştini, noi trebuie să creştem la statura de om desăvârşit în Hristos Isus. Trebuie să primim înţelegere duhovnicească şi să ajungem la o cunoştinţă mai adâncă a Cuvântului lui Dumnezeu. Noi trebuie să creştem în înţelepciune şi trebuie să se vadă  toate celelalte însuşiri ale Duhului Sfânt.

După ce a lăudat biserica, El se adresează celor cărora nu li se potriveau aceste cuvinte de laudă. „Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea, care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor”. Oricine este familiarizat cu simbolurile profetice ale Bibliei ştie că atunci când se vorbeşte în termeni profetici, o femeie reprezintă o biserică. Apocalipsa 12 descrie Biserica adevărată a Dumnezeului Celui viu, iar Apoc. 17 arată tabloul bisericii apostate. Ambele sunt simbolizate prin nişte femei. Despre aceasta vom vorbi în emisiunile viitoare.

În zilele prorocului Ilie, Izabela a adus idolatria în Israel, şi a omorât pe adevăraţii proroci ai lui Dumnezeu. În acelaşi fel biserica apostată a vărsat sângele acelora care nu s-au supus sistemului ei. Biblia vorbeşte aici despre curvia spirituală. Ferice de cei ce se păzesc de toate învăţăturile omeneşti care nu provin de la Dumnezeu şi de aceea nici nu sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu.

„I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!” Dar Biblia spune că ea nu s-a pocăit. Domnul nu vrea ca cineva să piară. De câte ori ne cheamă să ne punem în concordanţă cu Cuvântul său descoperit pentru un anumit ceas, El ne dă o vreme pentru a ne pocăi. Dacă nu ascultăm Cuvântul Său şi nu ne pocăim, El chiar loveşte cu boală şi ne trimite necazuri mari până ne pocăim de faptele noastre.

„Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că «Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui»”. Există mulţi „copii” născuţi în biserici care sunt morţi din punct de vedere spiritual. Isus Hristos caută o biserică în care sunt născuţi fii şi fiice prin Duhul Sfânt. Noi trebuie să avem grijă să nu fim doar copii ai unei biserici luterane, metodiste, baptiste sau penticostale, ci să fim cu adevărat fii şi fiice ai lui Dumnezeu născuţi prin Duhul. Dumnezeu nu are nepoţi. Aşa cum ne năştem din punct de vedere natural, tot aşa trebuie să fim născuţi din nou. Cu toţii trebuie să trăim pocăinţa, botezul biblic, să ascultăm toate hotărârile Lui şi să fim înnoiţi prin Duhul Sfânt, prin Domnul Isus Hristos. Fiecare trebuie să vină personal pe calea lui Dumnezeu, şi să trăiască puterea Lui de curăţare. Domnul cercetează încă inimile copiilor Săi ca să vadă dacă ei sunt gata să primească şi să asculte Cuvântul Său.

În Tiatira a fost o rămăşiţă. Această epocă a Bisericii a durat până la vremea epocilor întunecate. Ei sunt aceia cărora Domnul li s-a adresat spunând: „Vouă, însă, tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta, şi n-aţi cunoscut «adâncimile Satanei», cum le numesc ei, vă zic: «Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!»” Biserica a intrat într-un întuneric adânc. Însă „Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Nu ne vom ocupa acum cu ceea ce sunt „adâncimile Satanei”. Noi dorim cu siguranţă să fim călăuziţi de Duhul Sfânt în adâncimile lui Dumnezeu, în descoperirea deplină a lui Isus Hristos.

„Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri”. Isus Hristos, Domnul nostru, a spus: „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu”. Acestea nu sunt lucrări care vin de la noi, ci Hristos îşi face lucrările Lui prin noi. Biruitorilor le este dată făgăduinţa: „..îi voi da stăpânire peste Neamuri”. Aceasta ţine de domnia de o mie de ani cu Hristos. În acest punct ne luminează şi Apoc. 12:5: „Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie”. Aceşti biruitori vor domni o mie de ani cu Hristos, cum este scris în vers. 27: „Le va cârmui cu un toiag de fier, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu”.

Dragi prieteni ascultători, aţi observat că întotdeauna, în fiecare epocă,  biruitorilor li s-a dat o făgăduinţă. De aceea este foarte important să auzim Cuvântul din epoca în care trăim şi să ascultăm de tot ceea ce ne cere Dumnezeu. Fie ca noi să credem din toată inima, pentru că numai atunci se vor împlini în noi făgăduinţele lui Dumnezeu. Fără credinţă este imposibil să-L credem pe Dumnezeu. Fără credinţă este imposibil să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Dacă vrem să trăim cu Hristos, atunci trebuie să-i permitem să domnească peste inimile şi vieţile noastre chiar acum.

„Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă”. Aceasta este făgăduinţa pentru biruitori. Isus Hristos este Luceafărul strălucitor de dimineaţă. El va fi partea noastră pentru totdeauna. Petru scrie că noi avem Cuvântul prorociei care străluceşte ca o lumină într-un loc întunecos, până va răsări în inimile noastre Luceafărul de dimineaţă. Dar atunci Îl vom vedea faţă-n faţă pe El, care ne-a iubit şi ne-a răscumpărat prin sângele Său scump şi sfânt.

Fie ca noi să urmăm avertismentul dat întregii adunări la sfârşitul fiecărei epoci: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Duhul lui Dumnezeu nu vorbeşte degeaba. El vorbeşte adevărul Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu, prin mesajul acestui ceas.

Dragi fraţi şi surori în Hristos, mulţi au plecat înaintea noastră. Au fost cei care au fost chemaţi şi aceia care au fost aleşi. Întotdeauna au existat aceia care au crezut Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu, şi aceia care s-au opus luminii ceasului respectiv. Am putea noi să tragem perdeaua timpului şi să vedem destinul lor? Am cădea pe genunchi şi am plânge. „O Dumnezeule, ai milă de noi”.

Să ne rugăm:

Tată ceresc, mă rog pentru toţi aceia care tocmai au auzit mesajul acesta. Doamne Dumnezeule, de la noi înşine suntem un eşec total. Dar venim cu pocăinţă şi te rugăm să ne ierţi şi să ai milă de noi. Nu lua de la noi Duhul Tău cel sfânt. Mai vorbeşte încă odată Doamne, căci noi suntem gata să ascultăm tot Cuvântul lui Dumnezeu pentru timpul nostru. Binecuvântează pe fiecare, pentru că o cer în Numele lui Isus. Amin.

Distribuie această postare.