Apa din stâncă, prezentă întotdeauna – partea a IV-a

Dragi prieteni, încă odată am privilegiul să vă salut în Numele Domnului nostru. Şi nădăjduiesc că aţi fost binecuvântaţi când aţi ascultat împreună cu noi emisiunea noastră precedentă. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce ascultăm încheierea predicii fratelui Branham, intitulată „Apa din stâncă, mereu prezentă.” Şi acum, fratele Branham:

„Unde am ajuns noi azi? Suntem într-un alt deşert, într-o organizaţie uscată. Noi am organizat; ne-am pierdut Apa. Exact asta au făcut penticostalii când au început să organizeze, să întrerupă părtăşia, şi să spună „Păi dacă el crede aşa, noi nu ne vom alătura.”

Mergeţi înainte, rămâneţi cu el până ce ajunge şi el la Cuvântul adevărului, la cunoştinţa Adevărului. Indiferent ce este, lăsaţi-o aşa. Mergeţi numai înainte, ca fraţi.

Dar, oh, noi a trebuit să organizăm şi să spunem: „Pentru că tu nu faci parte dintre Unitarieni, pentru că nu faci parte dintre trinitari, sau aşa ceva, noi nu vrem să mai avem părtăşie cu tine.” Ce facem de fapt atunci când procedăm astfel? Noi singuri ne întoarcem iarăşi într-un deşert. Aşa este.

Dar amintiţi-vă, atunci când Israel a rătăcit de pe cale, de pe direcţia către ţara făgăduită, Stânca nu i-a părăsit; Aceasta a rămas chiar acolo; la fel şi apa. Tot aşa este Duhul Sfânt, stă chiar acolo. Noi nu trebuie să rătăcim înapoi.

Dumnezeu ne învaţă aici un lucru mare. Dumnezeu ne dă aici o lecţie. Hristos a fost lovit numai odată, şi ne-a dat o experienţă de Cincizecime odată pentru totdeauna. Stânca aceea nu mai trebuia lovită, după ce deja fusese lovită odată. Trebuia lovită numai odată.

Moise a greşit atunci când a lovit Stânca a doua oară, şi prin faptul acesta a arătat slăbiciunea credinţei lui în Răscumpărare. Dar când Hristos a fost odată lovit, El nu mai trebuie să fie lovit din nou. Ce făcea Moise de fapt? El a iniţiat ceva nou, încercând să facă un lucru nou.

La fel au făcut clericii noştri azi. Ei au încercat să facă ceva nou. „Noi vom fi ‘Adunările lui Dumnezeu’. Noi ne vom face ‘Biserica lui Dumnezeu Penticostală’. Noi ne vom face Consiliul General. Ne vom face asta sau cealaltă.” Dar Dumnezeu nu a făcut asta. Nu acesta a fost gândul Lui.

Hristos a fost lovit odată. Aceasta este experienţa originală. Aceasta este calea originală. În ziua Cincizecimii Petru a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos.”

„Noi stropim în numele Tatălui, Fiului, Duhului Sfânt, dăm tot felul de crezuri despre asta.” Nu-i de mirare că nu ajungem nicăieri atunci când părăsim Cuvântul.

Dumnezeu ne învaţă o lecţie. Moise nu trebuia să spună „Acum noi vom începe aici ceva nou, şi vom organiza, şi vom face Biserica Catolică.” Aceasta este prima organizaţie pe care au făcut-o ei. După aceea, „Păi vom începe ceva nou; vom face Biserica Luterană.” Apoi a urmat cea anglicană, apoi cea baptistă, şi ce a mai fost, Campbelliţii, şi ‘Biserica lui Hristos’, şi antihristul, şi toate celelalte lucruri. Vedeţi? Unii după alţii au început să formeze denominaţii şi organizaţii. Dar nu despre asta era vorba. Vedeţi ce fac ei? Ei lovesc din nou Stânca pentru a începe ceva nou. Noi nu avem nevoie de o învăţătură nouă.

Fiecare om din Biblie a fost botezat în Numele lui Isus Hristos. Fiecare om din Biblie care a primit Duhul Sfânt a venit pe calea lui Dumnezeu, exact pe calea arătată de Dumnezeu. Ei au avut acelaşi lucru. Au avut aceeaşi experienţă. I-au urmat aceleaşi semne. I-au urmat aceleaşi lucrări. De ce? Pentru că trăiau prin Stâncă. Ei au primit aceeaşi Apă.

Iar astăzi, motivul pentru care avem atâtea crezuri şi denominaţii, este pentru că noi începem să facem ceva nou. N-avem nevoie de nimic nou. Întoarceţi-vă… Moise nu trebuia să lovească din nou Stânca, să înceapă ceva nou. El ar fi trebuit să le vorbească despre Stânca de la început. Oh, eu sper că înţelegeţi. Moise trebuia să vorbească despre Stânca lovită la început, nu să încerce s-o lovească din nou, nu să încerce ceva nou, ci să vorbească vechii Stânci.

Dumnezeule, ajută-mă. Dacă ar fi să mor ca cerşetor la amvon, eu voi vorbi despre Stânca de la început. Voi vorbi despre experienţa originală. Voi vorbi despre versetele de la început care le-au dat lor botezul Duhului Sfânt: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” Prezenţa veşnică a Apelor care curg din Stâncă mai este încă cu noi. Stânca va face acelaşi lucru. Ea va da vedenii. Va da vindecări. Va da prorocii. Va da fiecare lucru pe care l-au făcut ei la început.

Când Israelul s-a aliniat din nou după Scripturi, şi s-a întors pe cale, ei au mers spre ţara făgăduită. Dar le-a luat 40 de ani.

De 40 sau de 50 de ani Cincizecimea rătăceşte prin pustie. Întoarceţi-vă la Stâncă. Stânca se poate zări. Este scris chiar aici în Cuvânt. Duhul Sfânt este aici şi face acelaşi lucru pe care l-a făcut întotdeauna, astfel că prezenţa veşnică a Apei este aici. Numai întoarceţi-vă la Aceasta, întoarceţi-vă la început, la original.

Cum a fost la început? „Păi ei au dat mâinile cu predicatorul.” Nu a fost aşa ceva. „Ei au fost botezaţi în numele Tatălui, Fiului, Duhului Sfânt.” Nu există aşa ceva. Niciodată în Biblie, şi nici după aceea, timp de trei sute de ani n-a fost botezat cineva în numele Tatălui, Fiului, Duhului Sfânt. Acesta este un crez catolic, nu o învăţătură biblică. Înţelegeţi?

Ei au avut Duhul Sfânt. Aceste semne i-au urmat pe cei care au crezut. Se va întâmpla din nou şi astăzi. Stânca aceea lovită este la fel de veşnică cum a fost întotdeauna.

Să nu spunem „Veniţi acum şi alăturaţi-vă bisericii noastre Penticostale.” „Nu, veniţi şi alăturaţi-vă baptiştilor, sau metodiştilor, sau prezbiterienilor, sau catolicilor.” Ce este asta? Asta înseamnă să loveşti din nou Stânca, să încerci să faci ceva nou.

Spuneţi-le: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.” Şi: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Atunci veţi fi din nou pe cale, pe calea spre aceeaşi Apă. Acelaşi Cuvânt va da aceeaşi înviorare. Va da aceeaşi putere de curăţare. Va da aceeaşi putere de vindecare. Va face acelaşi lucru pe care l-a făcut atunci, dacă noi ne-am întoarce numai la acelaşi Duh.

Viaţa dintr-o viţă va produce struguri. Dacă a făcut-o anul trecut, anul acesta va face acelaşi lucru. Aceasta este o lege a lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu este că dacă aceasta este o viţă, lăsaţi-o în pace – ea va produce struguri. Voi o puteţi încrucişa cu altceva, dar lăsaţi-o în pace şi va produce din nou aceiaşi struguri.

Aşa am încrucişat noi biserica cu penticostalismul, cu doctrina baptistă, cu cea metodistă, cu prezbiterianism, cu anglicanism, şi cu fiecare fel de dogmă. De ce n-o lăsaţi în pace? Întoarceţi-vă la Viţă; aceasta va reveni la aceeaşi putere. Amin. Amin. Îmi place acest lucru.

„A începe ceva nou.” Noi am făcut acelaşi lucru. Să nu încercăm să ne arătăm autoritatea. „Doctorul Cutare este întemeietorul marii biserici Cutare.” Nu despre asta era vorba la început.

Asta-i ceea ce a spus Moise: „Le voi arăta ce pot să fac eu. Voi aduce apă oricum.” El a lovit Stânca; apa n-a ieşit. Şi el a strigat iarăşi: „Să arăt ce pot eu să fac.” Pentru lucrul acesta Dumnezeu s-a ocupat de el.

Dacă voi ţineţi tare de vreun cult, Dumnezeu se va ocupa de voi pentru asta. Exact aşa este. Trebuie să reveniţi la original. Întoarceţi-vă.

Vorbiţi oamenilor. Nu le spuneţi „Veniţi şi alăturaţi-vă bisericii noastre. Veniţi şi spuneţi crezul nostru.” „Întoarceţi-vă şi pocăiţi-vă, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre; şi dacă inima voastră este în starea corectă, veţi primi darul Duhului Sfânt. Şi aceste semne îi vor urma pe credincioşi. Aceste semne vor merge cu ei.” Din ce cauză? Pentru că Stânca, Stânca lovită şi Apele Sale de Viaţă vin şi produc acelaşi lucru pe care l-a făcut El. Nu se poate altfel.

Oh, da. Noi vrem să ne lăudăm şi să spunem: „Noi suntem metodişti şi baptişti.”

Vorbiţi Stâncii; El este prezent mereu. Nu încercaţi să vă alăturaţi Acesteia. „Eu trebuie să mă alătur.” Nu încercaţi s-o faceţi. Un lucru este sigur: n-o veţi putea face. Vă puteţi alătura metodiştilor, baptiştilor, penticostalilor, anglicanilor. Dar Acesteia nu vă puteţi alătura. Nu. Voi trebuie să fiţi umpluţi cu Aceasta. Nu vă alăturaţi. Fiţi pur şi simplu umpluţi. Asta-i tot. Plini cu ce? Plini de putere, plini de Duhul, plini de Viaţă, plini de bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, puterea Duhului Sfânt în viaţa voastră, căci Prezenţa veşnică este acolo. (Eu va trebui să închei căci se face târziu.)

Dar reţineţi, Stânca aceea nu i-a părăsit niciodată. Şi Hristos nu ne va părăsi niciodată; El a spus: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Este corect? Şi Stânca aceea a rămas cu ei tot drumul de la Horeb la Nebo. Jos la Iordan, ea era acolo. O, Dumnezeule, eu vreau s-o văd la Iordan.

Când Moise a fost la Iordan, Stânca a fost cu el tot drumul. Şi el stătea acolo şi se uita la poporul care decăzuse şi se îndepărtase de Dumnezeu; îl durea inima pentru ei. Şi s-a uitat spre Iordan. El era la Iordan: eu vorbesc despre Iordanul duhovnicesc. Şi el stătea acolo; moartea se apropia. Dar el s-a uitat şi lângă el era Stânca. El doar a păşit pe Stâncă, şi au venit îngerii şi l-au luat.

„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Indiferent  cât de mari sunt problemele, cât de bătrâni ajungem, de ce moarte avem parte – amintiţi-vă: Stânca va fi acolo la Iordan. Nu ne va părăsi şi nu ne va lăsa. Să ţineţi minte asta. Prezenţa veşnică a Apei din Stâncă va fi cu noi de-a lungul întregii vieţi şi chiar şi la Iordan.”

Dragi prieteni ascultători, pentru mine a fost un privilegiu să vă las să-l ascultaţi pe fratele Branham vorbind. Cu siguranţă că tuturor le-ar fi plăcut să-l audă pe apostolul Pavel predicând. El a fost un bărbat care a primit într-adevăr o însărcinare dumnezeiască pentru slujbă. De obicei noi ascultăm predicatori care au absolvit o şcoală specială. Dar ceea ce avem nevoie să auzim în aceste ultime zile este cineva care să fie ca un glas în pustie care să vestească adevăratul Cuvânt al Dumnezeului Atotputernic. William Branham a fost un astfel de bărbat. Eu sunt sigur că dacă veţi veni înaintea lui Dumnezeu cu o inimă sinceră, El vă va deschide înţelegerea ca să vedeţi care este scopul pentru care a fost trimisă o astfel de slujbă. Nimeni nu trebuie să vorbească despre acest bărbat, sau să-l apere. Însuşi Dumnezeu a confirmat slujba lui cu semne aşa cum a făcut-o şi cu slujba apostolului Pavel.   

Să ne rugăm: Tată ceresc, suntem aşa de recunoscători pentru Cuvântul Tău descoperit pentru vremea noastră, pentru trimiterea solului Tău. Doamne, noi nu slăvim pe nici un om, dar ştim că Tu ai folosit întotdeauna pe cineva care ţi-a fost dedicat Ţie, ca să-Ţi aduci copiii înapoi la Cuvântul Tău. Binecuvântează-ne pe toţi, pentru că o cerem în Numele sfânt al lui Isus. Amin. 

Dacă aţi vrea să cunoaşteţi mai multe despre ceea ce a făcut Dumnezeu în generaţia noastră, vă rog să ne scrieţi, şi vom fi bucuroşi să vă trimitem literatură gratuită.

Distribuie această postare.