Adevărata mărturisire despre Fiul lui Dumnezeu

În Matei 16:16, găsim mărturisirea apostolului Petru, mărturisire care va fi dată şi fiecăruia dintre noi, prin descoperire:
„Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: «Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!» Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: «Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.» (Matei 16:16,17).

Mai întâi a fost adresată întrebarea la modul general: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Şi au fost date diferite răspunsuri. Apoi, Învăţătorul i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” Imediat a venit răspunsul, prin inspiraţie: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!” Mărturisirea lui Petru nu a fost urmarea unui sinod sau a ceea ce spuneau oamenii, ci a fost o descoperire pe care el a primit-o direct de la Dumnezeu. Peste aceasta se odihneşte binecuvântarea. Observaţi că în această mărturisire nu se spune doar „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”, ci „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu”. Numai ca Unsul, Hristosul, este El Fiul lui Dumnezeu.

În bisericile creştine, crezul de la Niceea şi Calcedon este ţinut până în ziua de azi ca fiind mărturisirea de credinţă „apostolică” – dar care nu are nici o legătură cu apostolii. De fapt, nici nu poate avea vreo legătură cu apostolii deoarece a fost formulată la câteva sute de ani după apostoli (între anii 325 şi 381 d.Hr). Din acel timp au început învăţătura trinitară şi botezul trinitar să fie stâlpii de susţinere ai bisericii venite la viaţă în Imperiul Roman, pe vremea lui Constantin. Şi exact aceşti doi stâlpi nu sunt zidiţi pe Stâncă, ci pe nisip. De aceea nu se poate spune despre ei că sunt zidiţi „…pe temelia apostolilor şi prorocilor…”, pentru că au fost necunoscuţi apostolilor. Numai această descoperire a lui Isus Hristos, aşa cum i-a spus DOMNUL atunci lui Petru/Petros, este Stânca/Petra pe care El Şi-a zidit Biserica Sa şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui. Numai acela care primeşte aceeaşi descoperire de la Dumnezeu, are adevărata şi completa mărturisire de credinţă pe care Dumnezeu Însuşi i-a dat-o apostolului Petru şi Bisericii nou-testamentare chiar de la început. Biserica lui Isus Hristos este datoare numai faţă de Biblie şi poate crede numai ce şi cum spune Scriptura, şi anume că Singurul şi Veşnicul Dumnezeu adevărat S-a descoperit pentru mântuirea noastră ca Tată în ceruri, pe pământ în singurul Lui Fiu născut şi prin Duhul Sfânt în Biserică.

Nu vom pătrunde mai adânc în această temă, dar vrem, totuşi, să ne ocupăm pe scurt de adevărata mărturisire a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Încă din zilele Reformei, întrebarea referitoare la identitatea antihristului a devenit una arzătoare pentru lumea creştină. Oamenii sunt în general de părere că antihristul ar trebui căutat şi găsit undeva în afara creştinismului. Ei pretind că „oricine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, este din Dumnezeu”. Această explicaţie nu atinge miezul adevăratei mărturisiri, nu este ceva complet. Trebuie să citim cu atenţie ce este scris de fapt în Sfânta Scriptură şi astfel să putem deosebi între ceea ce spune Scriptura şi „mărturisirea” pe care au scos-o din ea prin interpretare părinţii bisericii, transformând-o mai târziu în crez. Mărturisirea falsă poate fi atât de aproape de cea adevărată, ca o bancnotă falsă pe care cineva o dă mai departe, fără ca să ştie că este contrafăcută.

În 1 Ioan 4:1-3 găsim afirmaţia la care se face referire de obicei: „Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.” Acest text este precedat de 1 Ioan 2:22: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.” Aici este vorba de mărturisirea atotcuprinzătoare a lui Isus Hristos, Unsul, Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

Oricine citeşte cu atenţie aceste texte, îşi va da seama că nu este vorba de o simplă declaraţie de pe buze, ci despre descoperirea fundamentală despre cine este cu adevărat Isus Hristos, Unsul, căci Biserica este zidită pe această descoperire. În acest context, este de ajutor să cunoaştem că Numele evreiesc al Răscumpărătorului este „Iahșua”. Îngerul i-a spus Mariei: „Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune Numele ISUS/Iahșua”, care înseamnă „IaHVeH-Mântuitorul”, aşa cum Emanuel înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. IaHVeH este Numele de legământ al lui Dumnezeu descoperit în Vechiul Testament. AŞA VORBEŞTE DOMNUL: „Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca, IaHVeH/Elohim.” (Exod 6:3). În Noul Testament este scris: „Cel ce (Dumnezeu în alte traduceri – n.t.) a fost a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul…” (1Tim.3:16). IaHVeH/DOMNUL Însuşi a venit la noi ca Iahșua. IaHVeH al Vechiului Testament este Iahșua al Noului Testament. Acesta este Numele nou testamentar al DOMNULUI, singurul în care este deplina mântuire. Ca Hristos/Unsul, El S-a arătat în trup şi a devenit Răscumpărătorul nostru. Scriptura depune mărturie despre acest lucru: „astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, DOMNUL” (Luca 2:11). În Geneza 18, DOMNUL a venit la slujitorul Său Avraam într-o formă umană, a mâncat şi a băut împreună cu el. În Ioan 8:58, Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”.

Cuvântul lui Dumnezeu mărturiseşte mai departe: „Şi nimeni nu poate zice «Isus este DOMNUL», decât prin Duhul Sfânt” (1 Cor.12:3). EL, Cel pe care noi Îl cunoaştem ca Fiul lui Dumnezeu, este Cuvântul Însuşi, care era cu Dumnezeu la început – Logosul, Cel care vorbea şi aducea toate lucrurile la existenţă: prin El şi pentru El au fost făcute toate lucrurile. Chiar dacă El s-a descoperit ca Fiul în trup, El rămâne DOMNUL, EU SUNT – acelaşi ieri, azi şi în veci. DOMNUL s-a făcut rob, El a devenit ca noi. Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi. În Fiul lui Dumnezeu toţi fiii şi toate fiicele lui Dumnezeu şi-au primit răscumpărarea şi înfierea (Gal.4:5, Evrei 2:10,11, Ioan 20:17 şi alte vers.)

O mărturisire superficială a lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu o are şi antihristul, toţi prorocii mincinoşi, chiar şi dracii. Cu privire la Isus, iată ce au spus ei: „Şi iată că au început să strige: «Ce legătură este între noi şi Tine Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit ca să ne chinuieşti înainte de vreme?»” (Matei 8:29). Evanghelistul Marcu scrie despre un om care era stăpânit de draci: „Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat, şi a strigat cu glas tare: «Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”(Marcu 5 :6,7). Această persoană stăpânită de draci a pronunţat chiar şi Numele lui Isus.

Evanghelistul Luca a scris despre acelaşi eveniment, aşa că avem trei martori: „Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: «Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.»” (Luca 8:28).

Care dintre teologi sau predicatori ar putea spune că cei stăpâniţi sau, mai degrabă, dracii din ei, erau din Dumnezeu, doar pentru că au mărturisit că Isus este Fiul lui Dumnezeu? În creştinism cu toţii mărturisesc pe Isus ca „Fiul lui Dumnezeu”, dar in moduri total diferite. De exemplu, unii cred că Dumnezeu ca Tată a zămislit şi a născut pe Fiul în veşnicie. Totuşi, un asemenea Fiu nu există în Sfânta Scriptură. Alţii cred că Fiul este cel dintâi născut în lucrarea de creaţie. O mărturie despre un asemenea Fiul al lui Dumnezeu de asemenea nu poate fi găsită în Scripturi. Anumiţi oameni cred că în Vechiul Testament Fiul a fost arhanghelul Mihail, care a luat apoi o formă trupească în Noul Testament. Nu există un asemenea Fiu al lui Dumnezeu.

Următoarele sunt extrase dintr-un catehism: „…Şi într-unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl…” Acest crez al bisericii este tot atât de departe de Scriptură precum cerul de pământ.

Mai sunt şi alte câteva variante ale acestor „mărturisiri ale Fiului”, toate nebiblice. Numai mărturisirile pe care le găsim în Scriptură sunt cu adevărat biblice. De-a lungul întregului Vechi Testament, începând cu Geneza 3:15 şi până la Maleahi 3:1, Fiul lui Dumnezeu a fost anunţat ca Răscumpărător, ca Hristosul, Mesia. În Noul Testament găsim descris totul de la naşterea Sa, până la înălţarea Sa la cer. „Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. …Maria a zis îngerului: «Cum se face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?» Îngerul i-a răspuns: «Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Nici măcar o dată nu găsim scris în Sfânta Scriptură că Tatăl a născut un Fiu în ceruri şi care apoi a devenit Fiul pe pământ. Aceasta este o invenţie a părinţilor bisericii care nu L-au cunoscut nici pe Dumnezeu, nici n-au recunoscut descoperirea Tatălui în Fiul. Ei nu s-au întors la Hristos, ci, aşa cum este confirmat de istoria bisericii, ei s-au întors la creştinism şi l-au acceptat ca religie.

Sfânta Scriptură depune mărturie despre Fiul lui Dumnezeu în prorocirile din Vechiul Testament: „«Eu voi vesti hotărârea Lui», zice Unsul; «DOMNUL(IaHVeH) Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut”».” (Ps.2:7). Vedeţi şi textele din Fapte 13:33 şi Evrei 5:5. Veşnicia nu cunoaşte un astăzi sau un mâine, căci ea nu are un început. Veşnicia a fost şi va rămâne pentru totdeauna. David spune în Psalmul 90: „…din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!” Numai cei ce au primit viaţa veşnică pot şi vor trăi veşnic: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.” (1Ioan 5:11,12).

Şi relaţia Tată-Fiu a fost prezisă deja în Vechiul Testament: „Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi Fiu.” (2Sam.7:14, 1Cr.17:13). În Psalmul 89:26-27 citim: „El Îmi va zice: «Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!» Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.”

Prorocul Isaia a anunţat astfel naşterea Fiului: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)” (Isaia 7:14). Prin prorocul Mica a fost prezis unde urma să se nască Fiul, şi anume în Betleemul din Iudea (Mica 5).

Fiecare cititor al Bibliei cunoaşte descrierea evangheliştilor Matei şi Luca referitoare la naşterea Fiului lui Dumnezeu. Fiul a fost zămislit de Tatăl şi a fost născut de Maria, ca mamă. În Psalmul 22:9-10 se spune: „Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele, de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta; din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.” Aici avem mărturisirea Fiului: „…Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu…” (Ioan 8:42). „…Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu. Am ieşit de la Tatăl, şi am venit în lume;… Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.” (Ioan 16:26-33).
„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu…”
„Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume…”
„Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit…”
(Ioan 17).

Numai dacă noi credem mărturisirea biblică aşa cum a fost primită de Petru prin descoperire divină şi numai dacă lăsăm textele din Scriptură care sunt în legătură cu acest subiect aşa cum sunt scrise, numai atunci Duhul lui Dumnezeu ne poate descoperi taina de necuprins: „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine…” (2Cor.5:19). Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dă singura mărturie valabilă despre Sine numai în Biblie.

De aceea, nu există nici măcar o singură afirmaţie în Biblie despre „Fiul veşnic”, ci numai „Părintele veşniciilor”!
Nici măcar o dată nu se spune ceva despre „Dumnezeu Fiul”, ci numai „Fiul lui Dumnezeu”!
Nici măcar o singură dată nu găsim formularea „Dumnezeu Duhul Sfânt”, ci numai „Duhul lui Dumnezeu”!
Nici măcar o data nu se găseşte noţiunea „Dumnezeu triunic” în Biblie, ci găsim scris numai despre „un singur Dumnezeu”!
Nimănui nu i-a fost spus în Biblie să se roage „Fiul nostru care eşti în ceruri”.
În schimb, noi trebuie să îndreptăm mulţumirile noastre spre Dumnezeu Tatăl, prin Isus Hristos, DOMNUL nostru!
Ca s-o spunem şi mai clar: nimic din ceea ce este scris în cărţile bisericilor despre tema aceasta nu se găseşte în Biblie şi nimic din ceea ce este scris în Biblie despre aceasta nu poate fi găsit în cărţile bisericilor! Acestea sunt cuvinte aspre! Cine le va asculta?

Oricine nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu din toată inima, nu va primi niciodată această descoperire, căci aceasta este realitatea: „…şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Matei 11:27).

Cu aceasta dorim să încheiem acest subiect. DOMNUL şi Mântuitorul nostru ne este arătat în contextele corespunzătoare ca „Fiul lui Avraam”, „Fiul lui David”, „Fiul lui Dumnezeu” şi „Fiul Omului”; apoi mai este arătat şi ca Mielul lui Dumnezeu, Mijlocitor, Apărător, Împărat, Preot şi Proroc. Este foarte important să lăsăm fiecare lucru acolo unde este scris şi în contextul în care ne-a fost lăsat. Toate lucrurile trebuie să rămână în rânduiala dumnezeiască. Fie ca credinciosul Dumnezeu să ne călăuzească pe toţi prin Duhul Său cel Sfânt în tot Adevărul şi, la fel ca Petru şi întreaga Biserică de la început, să cunoaştem prin descoperire divină cine este cu adevărat Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Distribuie această postare.